Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 401/2010. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 401/2010-

Ședința publică din 25.02.2010

PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța

JUDECĂTOR 2: Trif Doina

JUDECĂTOR 3: Moșincat

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în, nr. 151, județul B, împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1294/LM din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul contestator personal, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 15.01.2010, întâmpinare, după care:

Instanța invocă din oficiu excepția nulității recursului, având în vedere că acesta nu fost motivat în termenul legal.

Recurentul contestator lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției invocate de către instanță.

Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra excepției de nulitate a recursului.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND,

Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1294/LM din data de 30.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatorul domiciliat în comuna, sat, nr. 151, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,-, jud.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Contestatorul fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 39581/03.03.1999, drepturile fiindu-i stabilite in baza Legii nr. 3/1977.

Din cuprinsul deciziei și respectiv buletinul de calcul nr. 39581/30.11.2005, rezultă că stagiul complet de cotizare avut în vedere pentru determinarea pensiei reclamantului, a fost de 30 de ani.

Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorului era Legea 3/1977.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.

Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiară sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.

Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.

Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

Curtea a reținut ca asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit ca interpretarea data de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.

În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.

Ca atare, arata Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, in considerentele deciziei se menționează ca potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.

Chiar dacă practica curentă a instanței a fost in sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile legea 19/2000 si dispozițiile Legii nr.226/2006, această practică trebuie în prezent reconsiderată, fata de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a

Potrivit art. 329 alin 3 din Cod procedură Civilă "dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel încât instanța își va reconsidera practica și va da eficiență deciziei

Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a considerat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de 3/1977, respectiv de 30 de ani este neîntemeiata.

Față de soluția de respingere a acțiunii, care se impune în raport de cele expuse, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs contestatorul, fără arăta ce solicită și care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a invocat excepția de nulitate a recursului ca urmare a nemotivării acestuia.

Examinând decizia recurată, prin prisma excepției de nulitate a recursului invocată de intimată, instanța de recurs constată următoarele:

Potrivit art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Având în vedere dispozițiile expuse, faptul că recurentul nu a depus la dosar în termenul legal motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul, fiind incidente dispozițiile art. 302 alin. 1 lit. c, art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, neexistând motive de ordine publică ce să poată fi invocate din oficiu, instanța de recurs urmează declara nul recursul și să mențină în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nulitatea recursului civil declarat de recurentul contestator, cu domiciliul în, nr. 151, județul B, împotriva intimatei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1294/LM din data de 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - -

- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 08.03.2010

- judecători fond -, Antik

- dact. gref. - 08.03.2010 - 4 ex.

- emis 2 com. - 08.03.2010 -, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Președinte:Stan Aurelia Lenuța
Judecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 401/2010. Curtea de Apel Oradea