Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 400/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 400/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile formulate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul B, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 bld. - nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în O-. 2 județul B, împotriva sentinței civile nr. 805//2009 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurenților pârâți MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor - cons. jur. - în baza delegațiilor nr. 416 /2009 din 07.08.2009, respectiv nr. 1590/III.1/2008 din 16.11.2009, și intimatul reclamant, lipsă fiind recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că, s-au depus la doar, prin serviciul registratură, la data de 24.02.2010, note de ședință de către recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice, după care:
Reprezentanta recurenților pârâți și intimatul reclamant arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză:
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurenților pârâți solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat, fără cheltuieli de judecată, respingerea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice. Apreciază că reclamantul, prin acordarea despăgubirilor din data de 13.04.2008, beneficiat de toate drepturile de care a beneficiat o persoană numită într-o funcție similară, în condiții identice de grad al parchetului unde este încadrat și de vechime în specialitate. Arată că nu pot fi acordate dobânzi întrucât despăgubirea în discuție nu este purtătoare de dobânzi. Actualul cadru legal nu permite suplimentarea dobânzii legale cu alte tipuri de despăgubiri în materia obligațiilor bănești. Dobânda legală acoperă prin ea însăși orice fluctuație monetară tocmai prin raportarea la valoarea de referință a BNR, cumularea acesteia cu actualizarea creanței nu este permisă, deoarece s-ar realiza o dublă reparație, creditorul îmbogățindu-se fără justă cauză.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursurilor conform întâmpinării, menținerea hotărârii recurate. Arată că obiectul cauzei îl constituie acordarea drepturile salariale pe perioada 01.04.2002 - 28.01.2008 în raport cu indicele de inflație și dobânda legală. Arată că nu i s-au acordat sume necuvenite, s-a făcut dovada restituirii sumei acordate necuvenit. Recurenții invocă probe noi, care trebuiau administrate la instanța de fond. Solicită a se ține seama de practica judiciară depusă la dosar. Consideră că s-a făcut dovada lipsei de loialitate procesuală a Parchetului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 805/LM din data de 18.05.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamantul cu domiciliul în O,-,.2, județul B în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,--14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-,județul B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O,-,județul B MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B-,sector 5 și în consecință:
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR să calculeze și să plătească diferența bănească cuvenită reclamantului între drepturile salariale cuvenite pentru perioada 29 martie 2002-24 ianuarie 2008 actualizate cu indicele de inflație și drepturile salariale plătite la data de 13 aprilie 2008.
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR la plata către reclamant a dobânzilor legale aferente sumelor de bani cuvenite, dobândă ce se va calcula în parte pentru fiecare drept salarial lunar de la data la care trebuia plătit și până la data plății efective.
A obligat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să vireze sumele de bani necesare plății drepturilor solicitate.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece potrivit Legii nr.500/2002 și a G nr.208/2005 și a G nr.386/2007, acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Față de acestea instanța va obliga Paratul Ministerul Finanțelor Publice sa vireze sumele de bani necesare plății drepturilor solicitate.
Din probatoriul administrat in cauza, instanța a retinut ca prin comunicarea din 3 aprilie 2002 fila 3 la dosar s-a constatat suspendarea de drept al reclamantului întrucât prin ordonanța din 29 martie 2002 data in dosar nr.102/P/2002 al Secției de urmărire penala si criminalistica din Parchetul de pe lîngă Curtea Suprema de Justiție s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale. Prin Hotărârea nr.8 din 24 ianuarie 2008(fila 5 si urm la dosar ) a Consiliului Superior al Magistraturii Secția pentru Procurori art.1 se constata încetarea suspendării din funcție a reclamantului începând cu data de 28.01.2008,cu consecința repunerii acestuia in situația anterioara,respectiv plata drepturilor bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție si recunoașterea vechimii in magistratura.
Reclamantului i s-a calculat si virat suma de 331 870 lei fila 14 la dosar.iar in data de 24.04.2008 urmare a unei erori de calcul comunicata reclamantului prin adresa nr.1912/2008 fila 15 la dosar acesta a restituit suma de 22 906 lei fila 15,16 la dosar.
Potrivit art. 52 alin.2 din Codul muncii "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovăția celui in cauza, salariatul își reia activitatea anterioara, plătindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale îl reprezintă acoperirea integrală a prejudiciului,iar în speța de față reprezentanții statului, prin organele de cercetare penală, poartă răspunderea pentru măsura de trimitere în judecată pe care au dispus-
Pe de altă parte, diferențele salariale se plătesc prin intermediul ordonatorului de credite, căruia hotărârea trebuie să-i fie opozabilă. Constatându-se că suma primită de reclamant în urma reintegrării nu reflectă în mod real drepturile bănești ce i se cuvin și, reținând că prin neacordarea sumelor cuvenite i s-a cauzat reclamantului un prejudiciu pe care pârâții sunt ținuți a-l repara, în conformitate cu dispozițiile art.998, 999 din Codul civil s-a admis acțiunea.
În ceea ce privește plata dobânzilor, acestea sunt datorate în temeiul art. 1088 Cod civil, acestea având caracter de sancțiune, în timp ce corectarea cu rata inflației nu face decât să asigure plata reală a sumei datorate.
Instanța a reținut nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație drepturilor restante, aplicarea dobânzilor legale, a includerii primelor de vacanță pentru anii 2003 - 2006 și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare a sa în garanție, a respingerii acțiunii față de el.
Prin motivele de recurs, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a invocat că nelegal a fost obligat la plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației și dobânzi legale, el fiind instituție bugetară și nu poate înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală, fondurile alocate pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea nr. 18/2009 ce nu cuprinde un capitol destinat pentru plata despăgubirilor acordate de instanțe, acordarea unei sume peste cea datorată, cu aplicarea indicelui de inflație, dobândă legală, nu se justifică.
Cheltuielile prevăzute în capitolele și articolele cu destinația precisă și limitată - art. 29 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor de bugetul de stat se poate face doar în limita creditelor bugetare anuale aprobate, aplicarea dispozițiilor instanței ar însemna o obligație imposibilă. Nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata reprezentând indicele de inflație și dobânda legală, se poate face doar prin intervenția legiuitorului.
Actualizarea, aplicarea dobânzii, apar ca un mijloc de constrângere, reprezintă o amenințare a debitorului pentru a-l determina să-și execute obligația. Conform OG nr. 9/2000 părțile sunt libere a stabili în convenții rata dobânzii pentru întârzierea în plată unei obligații bănești, însă, în speță nu există o convenție între părți, acest act normativ nefiind aplicabil. Despăgubirea fiind datorată ca echivalent al drepturilor de care a fost lipsit reclamantul cât a fost suspendat din funcție, nu este purtătoare de dobânzi, practica fiind constantă în acest sens. La fel, actualizarea, apare ca nefondată, suspendarea a operat de drept, astfel că, nu datorează aceste sume, ar însemna de altfel aplicarea unui spor la un altul.
Nu s-a procedat la punerea în discuție a modalității de calcul drepturilor solicitate, actele depuse neîndeplinind condițiile legale pentru constitui probă, nu s-a stabilit momentul de la care să opereze actualizarea și până când, de altfel, nu putea fi acordată decât de la introducerea acțiunii până cel târziu la data efectuării plății ce a avut loc la 13.04.2008.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plăților, astfel că, obligația sa este condiționată de acest aspect, corect admis de instanța de fond, iar o eventuală cerere de executare ar trebui îndreptată împotriva acestuia.
Referitor la includerea primelor de concediu pe anii 2003 - 2006 în calculul drepturilor acordate, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII/2006 a admis recursul în interesul legii și s-a constatat că prima de concediu se cuvine judecătorilor, procurorilor. doar pentru anii 2001 - 2002, greșit instanța de fond acordând-o și pentru anii 2003 - 2006.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a invocat că nu există raporturi juridice între această instituție și reclamant, care este angajat al Ministerului Public, neputând fi obligați astfel a-i plăti drepturile solicitate.
Atât Ministerul Finanțelor Publice cât și cel Public sunt ordonatori principali de credite, iar creditele acordate unuia nu pot fi utilizate pentru finanțarea altuia. Guvernul răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Este greșită concluzia instanței de fond întrucât OG nr. 22/2002 cuprinde dispoziții aplicabile tuturor instituțiilor publice, deci și pentru Ministerul Public care are obligația de-a dispune măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii a sumelor necesare plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Lege nr. 500/2002, OG nr. 22/2002, art. 60 - 63 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Potrivit comunicării din 03.04.2002, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - fila 3 dosar fond - prin Ordinul nr. 780/C/02.04.2002 al Ministerului Justiției, s-a constatat existența suspendării de drept a intimatului reclamant din funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, întrucât prin Ordonanța din 29.03.2002 dată în dosar nr. 102/P/2002 din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s- dispus punerea în mișcare acțiunii penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului, arestare nelegală și cercetare abuzivă, sustragere de înscrisuri, prevăzute de art. 264, 266 și 242 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
Ulterior, conform adresei nr- emise de Consiliul Superior al Magistraturii - fila 4 dosar fond -, prin Hotărârea nr. 8/24.01.2008 emisă de - secția pentru procurori, s- constatat încetarea suspendării din funcție a d-lui, cu începere din 28.01.2008, cu consecința repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv plata drepturilor bănești de care fost lipsit pe perioada suspendării din funcție, aspecte corect reținute de instanța de fond.
Din analiza cererii de chemare în judecată - filele 1 - 3 dosar fond - se reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor la calcularea salariilor cuvenite pentru perioada 29.03.2002 - 24.01.2008 în raport cu indicele de inflație, plata diferențelor dintre acestea și cele încasate în 13,04.2008.
Potrivit fluturașului aflat în copie la dosar fond, fila 14, la data de 13.04.2008 reclamantului i-au fost plătite drepturi în valoare de 331.870 RON iar prin acțiunea de față s-a contestat câtimea acestei sume, a calculului efectuat în vederea plății, a stabilirii dobânzii și ratei inflației, sens în care a atașat o serie de calcule.
Raportat la aceste aspecte, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au depus cereri de amânare judecării cauzei pentru a se putea efectua verificări la departamentul economico - financiar și administrativ - filele 41 - 42.
Deoarece instanța de fond nu stabilit câtimea despăgubirilor constând în dobânzi și actualizarea conform indicilor de inflație, raportat la faptul că în recurs s-a depus adresa nr. 1416/12.05.2009 - fila 53 - emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, conform căreia la acordarea drepturilor nu s- avut în vedere actualizarea conform indicilor de inflație, nu se poate vorbi de o încălcare unui drept al recurenților prin faptul că s-a respins cererea de amânare, cu atât mai mult cu cât, instanța, conform art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă a acordat un termen de pronunțare în intervalul căruia, dacă drepturile solicitate s-ar fi achitat, se putea depune un act în acest sens.
Referitor la fondul cauzei, se rețin următoarele:
Art. 1084 cod civil prevede că, daunele interese ce sunt debit creditorului, cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, astfel că, raportat la practica constată în materie a Curții de Apel Oradea - decizia civilă nr. 1236/2009, 1359/2009, 1161/2009, 856/2008, 860/2008. conform căreia, raportat la notorietatea devalorizării continue a monezii naționale, s-au acordat sumele datorate de debitori, constând în bani, actualizate conform indicilor de inflație, calculate de la scadența acestora până la data plății efective.
Faptul că Ministerul Public nu are la dispoziție fonduri, un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate raportat la indicele de inflație, nu este de natură a înlătura obligația ce-i revine de-a asigura repararea prejudiciului suferit de către reclamant în perioada în care a fost lipsit de drepturile sale în mod nelegal, măsura cercetării sale penale fiind una abuzivă. Baza legală de plată a acestora o constituie nu doar actuala hotărâre judecătorească ce are putere de lege referitor la ceea ce dispune, ci și dispozițiile art. 1084 Cod civil potrivit cărora Statul Român prin instituțiile sale, putea dacă dorea de bună voie face o reparație efectivă a prejudiciului suferit, să aplice dispozițiile legale susmenționate, criticile în acest sens fiind nefondate, cu atât mai mult cu cât conform actelor depuse în recurs - filele 53 - 55 - la plata drepturilor nu s-a aplicat rata inflației.
De altfel, actualizarea cu indicele de inflație, nu reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului obligației - cum greșit susține -, ci o echivalare a valorii sumei ce nu fost plătită la momentul corespunzător, cu valoarea sa din data plății efective.
Apărările recurentului Ministerul Public, în sensul că nu poate face o plată în lipsa unei baze legale, unei destinații și scop prevăzute expres în bugete, că în lipsa intervenției legiuitorului nu ar exista posibilitatea executării obligației stabilite în sarcina sa, sunt neavenite și denotă o rea credință, raportat la considerentele expuse mai sus, urmând astfel ca acesta să facă demersurile necesare pentru includerea sumelor necesare în bugetul propriu, prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Raportat la acordarea dobânzilor de la scadența sumelor ce reprezentat drepturi salariale restante pe perioada suspendării reclamantului din funcția de procuror, se impun următoarele precizări:
Potrivit art. 1088 alin. 1 Cod civil, la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare, nu pot cuprinde decât dobânda legală. iar la alin. 2 s-a stabilit că acestea se impun fi acordate fără ca să fie ținut creditorul a justifica vreo pagubă.
Într-adevăr dobânzile, conform alin. 2 art. 1088 Cod civil se cuvin doar din ziua cererii de chemare în judecată, în afara cazurilor speciale, iar în speță, neplata salariilor la scadența fiecărei luni ( datorită culpei Statului Român, urmare suspendării din funcție a angajatului, pe perioada cercetării sale penale ce s-a constatat că a fost nelegală), este o situație specială, dobânda curgând de la scadența fiecărui drept salarial în parte, tocmai pentru că, astfel cum corect a reținut instanța de fond, această obligație reprezentând nu doar o sancțiune ci și o reparare a întregului prejudiciu creat, inclusiv a recuperării beneficiului decare fost lipsit - art. 1084 Cod civil.
Situația de față este una specială, atipică, în măsura în care reclamantul nu ar fi fost cercetat penal, implicit suspendat din funcție, el și-ar fi putut exercita atribuțiile în fiecare zi, iar acest aspect implică retribuirea sa, fapt ce i-ar fi adus beneficii, inclusiv dobânzi bancare, etc. De altfel, în acest sens, Curtea de Apel Oradea s-a mai pronunțat prin decizia civilă nr. 1124/2007, în mod favorabil.
Caracterul special al situației este dat și de art. 409 alin. 1 Cod procedură civilă conform căruia salariile sunt destinate asigurării mijloacelor de existență, astfel că, nici nu pot fi urmărite decât în anumite condiții restrictive și până la o anumită limită, situație raportat la care, prejudiciul suferit de acesta este evident și impus a fi reparat integral, reparație ce include, pe lângă actualizarea sumei datorate conform indicilor de inflație și acordarea dobânzilor legale de la scadența fiecărei sume datorate cu titlu de salariu, criticile în acest sens fiind nefondate.
Mai mult, art. 161 alin. 4 din Codul munciia prevăzut că, întârzierea nejustificată plății salariului, determină obligarea angajatorului la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului cauzat salariatului, daune ce în speță au fost concretizate în dobânzi, ceea ce reprezintă practic o măsură prin care s- procedat la repararea integrală prejudiciului suferit în sensul art. 1084 Cod civil. Chiar în art. 12 al Decretului Lege nr. 167/1958 s-a stabilit că atunci când debitorul este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune, cu privire la fiecare din aceste prestații se prescrie printr-o prescripție deosebită, ori, plata salariilor se includ în acest gen de prestații succesive, debitorul fiind astfel de drept pus în întârziere, dobânzile curgând de la scadența fiecărei sume datorate cu titlu de drept salarial lunar.
Instanța de fond a indicat că sumele acordate reprezintă actualizarea conform indicilor de inflație, aplicabile de la data scadenței drepturilor salariale restante până la plata efectivă, la fel și dobânzile legale, pe perioada suspendării din funcție, astfel că apărările Ministerului Public în sensul că nu s-a stabilit momentul de când operează obligația și până când, sunt nefondate.
Referitor la faptul că s-ar fi inclus prima de vacanță pe anii 2003 - 2006 cu ocazia acordării drepturilor de către prima instanță, din analiza actelor aflate în dosarul de fond se reține că nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, nu au fost acordate prin sentința recurată, faptul că Ministerul Public le-a acordat cu ocazia plății drepturilor restante la data de 13.04.2008, din proprie inițiativă, în măsura în care este real, poate face obiectul unei eventuale desocotiri reciproce între părți.
Față de toate considerentele expuse, recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor apare ca fiind nefondat, iar referitor la recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice se rețin următoarele:
Într-adevăr între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă, dar conform Legii nr. 500/2002, HG nr. 208/2005, HG nr. 386/2007, acesta coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitățile Guvernului cu privire la sistemul bugetar, constând în pregătirea proiectelor legilor anuale de buget, a celor de rectificare bugetară, de aprobare a bugetului anual de execuție.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza propunerilor întocmite de ordonatorii principali de credite, iar conform art. 1 din OG nr. 22/2007 aprobată prin Legea nr. 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Neimplicarea acestui minister în alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite angajaților unor instituții publice, face ineficientă o hotărâre judecătorească și atrage implicit o încălcare a art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, dreptului la un proces echitabil ce înglobează inclusiv punerea în executare a ceea ce s-a dispus, astfel că, din cele expuse, calitatea procesuală pasivă în speță a Ministerului Finanțelor Publice este evidentă, criticile în acest sens fiind nefondate, în mod corect instanța de fond respingând excepția invocată.
Raportat la toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-/B județul B, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B sector 5 bld. - nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor, ambii cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în O-. 2 județul B, împotriva sentinței civile nr. 805//2009 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 05.03.2010
- judecători fond -,
- dact. gref. - 05.03.2010 - 8 ex.
- emis 6 com. - 05.03.2010 - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de Apel Oradea, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Bihor,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
