Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 156/
Ședința publică din 12 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
Judecător: - ---
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.110 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea de-a doua, apelantul-contestator - și consilier-juridic HG, pentru intimatul Municipiul Pitești - prin Primar, în baza delegației de la dosar cu nr.593/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-contestator și reprezentantul intimatei, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul-contestator - solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și obligarea intimatei să-i restituie și diferența de teren. Precizează că, înaintarea dosarului de către intimată la Comisia pentru Restituirea Proprietăților a întârziat și, mergând să verifice acest aspect, a constatat că, potrivit unei hărți cadastrale, era îndreptățit să primească suprafața de 1297. astfel că a solicitat și diferența de teren. Dispoziția nr.2938/2006 nu a atacat-o pentru că nu cunoștea întreaga suprafață de teren la care era îndreptățit.
Consilier-juridic solicită HG respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, motivat de faptul că apelantul-contestator nu a atacat Dispoziția 2938/2006 în termenul legal.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.01.2009, contestatorul a solicitat în nume personal și ca moștenitor legal al defunctei sale surori Constanta, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Pitești - prin primar, obligarea intimatului ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea unei hotărâri definitive să emită în completarea dispoziției nr. 2938/2006 o nouă dispoziție prin care să i se acorde despăgubiri pentru suprafața de 498. teren ce a aparținut autorilor săi, teren situat în Municipiul Pitești,-, sub sancțiunea daunelor cominatorii și cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin notificarea nr.1576/14126/11.09.2001 petentul și Constanta au solicitat, în termen legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru un imobil compus din casă și teren de care autorul a fost abuziv deposedat de fostul regim comunist, dar numai pentru suprafața de teren evidențiată în actul de expropriere din anul 1971, prin care lui i s-a preluat de către stat imobilul, deoarece la acel moment cunoșteau numai această parcelă.
Prin dispoziția atacată notificarea petenților a fost admisă parțial, respectiv pentru terenul de 256. li s-a respins cererea pe considerentul că au primit în schimb suprafața de 300. pe care este edificată actuala locuință, fiind recunoscut dreptul la despăgubiri pentru J din valoarea construcțiilor demolate. Din verificările efectuate ulterior la nivelul Primăriei Municipiului Pitești în luna a anului 2008, constatat că autorul dreptului său, se află înscris în registrul cadastral al orașului pe anii 1930-1932 cu suprafața totală de 1297. situat în Pitești, B-dul. - nr. 23.
A arătat petentul că, prin cererea nr.79306 din 28 2008, însoțită de acte doveditoare, a solicitat Primăriei Municipiului Pitești completarea dispoziției nr.2938/2006, în sensul acordării de despăgubiri pentru diferența de teren care nu a fost luată în calcul la emiterea acesteia, deși registrul cadastral care atestă indubitabil întreaga suprafață de care au fost lipsiți este deținut de intimată, însă, prin adresa nr.79306/7.01.2009 comunicată petentului la 9.01.2009, solicitarea acestuia a fost respinsă de intimată pentru considerentul că, pe de o parte, nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a preluării terenului în proprietatea statului, iar, pe de altă parte, imobilul ce a fost situat în Pitești,- a mai făcut obiectul unei notificări și că nu a contestat în justiție dispoziția emisă.
A susținut petentul că cele două motivări sunt eronate întrucât situația sa cade sub incidenta nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 pe de o parte, iar pe de altă parte, prin notificarea formulată a solicitat retrocedarea imobilului care a aparținut autorilor săi numai pentru suprafața pe care o cunoștea la acel moment, intimata Primăria fiind cea care avea la îndemână documentele pe baza cărora putea sau trebuia să poată stabili și acorda o justă și completă măsură reparatorie. Prin cererea nr. 79306 din 28 2008 nu a contestat dispoziția, ci a solicitat numai completarea ei în funcție de noile elemente de fapt probate conform Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Pitești - prin primar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Pitești în raport de prevederile art. 26 alin.4 din Legea nr. 10/2001, republicată, coroborate cu prevederile art. 28 din Decretul nr. 31/1954 și art. 35 din același act normativ, precum și excepția tardivității formulării contestației de către reclamant în condițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001. Pe fond, s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.110 din 4 iunie 2009, admis excepția tardivității formulării contestației și a respins contestația formulată de.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile invocate, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, reținând că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Pitești este neîntemeiată, întrucât în ședința publică din 30.04.2009 petentul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriul cu Municipiul Pitești - prin primar, în calitate de emitent al dispoziției a cărei modificare se solicită, care a fost introdus în cauză în calitate de pârât.
Excepția tardivității formulării contestației invocată de intimat a fost privită ca întemeiată, fiind admisă, întrucât prin dispoziția nr. 2938/2006 Primarul Municipiului Pitești, analizând notificarea înregistrată sub nr. 1576/14126/2001 depusă de și Constanta, a respins cererea prin care aceștia solicitau despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Pitești, B-dul. - nr.77 - teren de 250. și construcții în suprafață de 256,10. cu motivarea că pentru terenul expropriat de la - autorul notificatorilor - acesta a primit suprafața de 300. teren în intravilanul Municipiului Pitești în baza Deciziei nr. 430/1971 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului Pitești, de asemenea că notificatorii sunt îndreptățiți la despăgubiri numai pentru din construcții și legea nu prevede acordarea de despăgubiri bănești. Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în indiviziune în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru din construcția în suprafață de 256,10. potrivit releveului imobilului. S-a menționat în dispoziție și faptul că suma primită la expropriere în anul 1971 de către și - - autorii notificatorilor, este de 41.272,50 lei Rol.
S-a constatat că dispoziția sus arătată nu a fost contestată de petenții în favoarea cărora s-a emis, aspect pe care îl menționează și petentul de față atât în cererea de chemare în judecată, cât și în notele scrise depuse la dosar, fiind incidente în cauză disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, tribunalul, apreciind că petentul nu a formulat în termen nemulțumirile legate de modalitatea soluționării notificării și ca atare nu a atacat în termen dispoziția nr.2938/2006 a cărei completare o solicită prin acțiunea de față, în temeiul art. 137 alin.1 Cod procedură civilă și văzând și prevederile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, a admis excepția tardivității formulării contestației și a respins contestația formulată de.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art.284 Cod procedură civilă, a formulat apel contestatorul, pe care a criticat-o ca netemeinică și nelegală, invocând următoarele motive:
1. În septembrie 2006, momentul emiterii dispoziției nr.2938/2006, apelantul cunoștea că autorul său a fost abuziv deposedat numai de suprafața de 256. teren intravilan, iar respingerea parțială a notificării pe motivul că defunctul a primit o suprafață echivalentă de teren în -, apărea formal ca justă.
Se arată că Primăria Municipiului Pitești este însă cea care avea la îndemână documentele pe baza cărora putea sau trebuia să poată stabili și acorda o justă și completă măsură reparatorie, respectiv registrul cadastral din care apelantul a aflat ulterior întreaga suprafață de care au fost deposedați - aflându-se la această instituție.
Conduita ilicită a primăriei este constituită din două elemente: invocă necontestarea în termen de către apelant a dispoziției nr.2938/2006, în timp ce această instituție învestită cu aplicarea măsurilor de despăgubire este prima care a nesocotit termenul instituit de lege pentru rezolvarea notificărilor, emițând respectivul act administrativ cu o întârziere de 5 ani; deținea încă de la început toate elementele necesare acordării unei complete despăgubiri, respectiv registrul cadastral, s-a mărginit să emită o dispoziție numai cu privire la suprafața pe care apelantul o cunoștea la acel moment ca fiind naționalizată.
Se susține că, admițând excepția tardivității ridicată de către pârâtă, tribunalul a permis ca aceasta să se apere invocând propria culpă.
2. Fără a nega dreptul instanței, în virtutea rolului său activ, de a califica o cerere de chemare în judecată după conținutul acesteia, nu după denumirea dată de justițiabil, se susține că în cazul sentinței apelate s-a încălcat principiul disponibilității.
Astfel, așa cum s-a arătat și în concluziile formulate în fața instanței de fond de către procuratorul apelantului, obiectul prezentului dosar nu îl constituie dispoziția nr.2938/2006 a Primarului Municipiului Pitești. În raport cu probele aflate în dosarul revendicării la data emiterii acestei dispoziții, aceasta este aparent legală și pentru acest motiv nu a fost atacată în instanță, conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată și modificată.
Se susține că obiectul prezentului dosar este refuzul Primăriei Pitești, comunicat prin adresa nr. 79306/7.01.2009, de a emite o dispoziție în completarea dispoziției nr. 2938/2006, conținutul inițial al acesteia rămânând neschimbat. Arată apelantul că a dorit obținerea unei dispoziții care, completând dispoziția nr. 2938/2006, să se pronunțe cu privire la diferența de teren, de la cea totală de 1297. pe care o avea în proprietate în anul 1932, până la cea de care a fost expropriat în 1971 (cu privire la care s-a hotărât prin dispoziția din 2006 respingerea notificării).
Folosind interpretarea gramaticală, se arată că apelantul nu a solicitat "modificarea" dispoziției nr. 2938/2006 cu privire la terenul de 256. așa cum în mod greșit a reținut tribunalul, ci a solicitat completarea acesteia, primarul urmând să se pronunțe numai cu privire la diferența de teren care nu a făcut obiectul primei dispoziții.
Tocmai de aceea, susține apelantul, contestația de față nu poate fi considerată ca tardivă în raport cu termenul legal de atacare a dispoziției nr. 2938/2006, obiectul dosarului de față fiind refuzul pârâtei de a analiza și dispune în ceea ce privește cererea de completare din 28 2008.
Având în vedere evidența, se consideră că respingerea contestației ca tardivă față de momentul emiterii dispoziției nr. 2938/2006 constituie o eroare de judecată ce trebuie îndreptată prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului ca, în termen de 30 zile de la pronunțarea unei hotărâri definitive, să emită, în completarea dispoziției nr. 2938/2006, o nouă dispoziție prin care să i se acorde despăgubiri pentru 498. teren ce a aparținut autorilor săi, situat în Municipiul Pitești,-, sub sancțiunea daunelor cominatorii, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Printr-o primă critică se susține că în mod greșit prima instanță a admis excepția tardivității formulării contestației, deși entitatea investită cu soluționarea notificării a tergiversat nejustificat de mult emiterea dispoziției, invocând practic propria culpă.
Critica este nefondată față de dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, potrivit cu care, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Așa cum corect a reținut tribunalul și cum a confirmat chiar contestatorul, dispoziția nr. 2938/2006 nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege, care este un termen de decădere, și curge de la data comunicării dispoziției, admiterea excepției de către prima instanță fiind legală.
Prin cea de-a doua critică se susține că instanța a încălcat principiul disponibilității, și a apreciat că este investită cu completarea dispoziției nr.2938/2006, deși contestatorul a solicitat eliberarea unei noi dispoziții care să o completeze pe prima sub aspectul suprafeței la care este îndreptățit.
Și această critică este nefondată, instanța de apel soluționând cauza în limitele investirii. Astfel, chiar apelantul prin cererea introductivă a solicitat obligarea intimatei să emită în completarea dispoziției nr.2938/2006 o nouă dispoziție prin care să i se acorde despăgubiri și pentru suprafața de 498. ce a aparținut autorilor săi. Tribunalul, față de dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, a reținut că o astfel de modificare este tardivă, dispoziția nefiind atacată în termen.
Instanța nu a schimbat obiectul judecății, ci a soluționat cauza potrivit investirii. De altfel, potrivit dispozițiilor art.25 alin.4 din Legea nr.10/2001, republicată, "decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu.". Altfel spus, dispoziția nr.2938/2006, nu a fost atacată, a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi modificată sau completată prin procedura instituită de legea reparatorie.
Mergând pe susținerea și raționamentul contestatorului, în sensul că dorește emiterea unei noi dispoziții pentru stabilirea de măsuri reparatorii și pentru suprafața de teren descoperită ulterior emiterii primei dispoziții, urmează a se reține că, practic suntem în prezența unei cereri noi de retrocedare formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin dispozițiile Legii nr.10/2001, s-a reglementat regimul juridic a unor imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a celor preluate de stat prin naționalizare, în baza Decretului nr.92/1950.
Potrivit art.21 alin.(1) din Legea nr.10/2001 (devenit art.22 după republicare), persoanele pretins îndreptățite să obțină măsuri reparatorii în cadrul acestui act normativ aveau obligația de a formula în termenul prevăzut de această dispoziție legală o notificare prin care învestea entitatea deținătoare cu analiza pretențiilor pe care înțelegea să le formuleze cu privire la un anumit imobil.
Termenul de notificare, de 6 luni, calculat de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, termen care a fost prelungit prin nr.OUG109/2001 și nr.OUG145/2001 până la data de 14 februarie 2002, nu a suferit nicio modificare prin dispoziții legale ulterioare și el s-a aplicat pentru toate categoriile de persoane pretins îndreptățite la măsuri reparatorii, fără vreo distincție.
Acest termen s-a aplicat și persoanelor care au pretins măsuri reparatorii (care puteau consta fie în restituirea în natură, fie în acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în compensare cu alte bunuri sau de despăgubiri în echivalent) pentru imobilele având destinațiile prevăzute de art.16 alin.(1) din lege (anume, sunt ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum fi de personalul cu diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc).
Nerespectarea de către persoanele îndreptățite a termenului de notificare, potrivit art.21 alin. (5) din lege, atrage pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru astfel de bunuri.
Fiind un termen de decădere, regimul său juridic este cel prevăzut de dispozițiile art.103 Cod procedură civilă, dispoziții prin care se reglementează condițiile în care persoana care a pierdut un termen impus pentru efectuarea unui act de procedură poate cere repunerea în termen, adică condițiile în care o persoană poate cere și obține efectuarea actului procedural după expirarea termenului legal.
Referitor la acest termen de notificare, astfel cum s-a arătat, nu a intervenit nicio modificare legislativă, anume conținutul său nu a fost modificat nici explicit și nici implicit, prin instituirea unui caz legal de repunere în termen, astfel cum afirmă reclamantul, cu trimitere la modificările aduse art.16 din Legea nr.10/2001, prin dispozițiile Legii nr.247/2005.
Prin dispozițiile art.I pct.37 și pct.38 din Legea nr.247/2005 s-au modificat, într-adevăr, dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001 (anterior modificate prin dispozițiile nr.OUG184/2002), însă modificarea nu a fost în sensul instituirii unui nou drept/posibilități de a cere restituirea în natură a categoriilor de imobile enunțate de art.16 alin.(1), după data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
În speța supusă analizei, se constată că reclamantul nu a formulat notificare pentru diferența de teren solicitată în termenul legal, 14 februarie 2001 - 14 februarie 2002 și nici cerere de repunere în termen în condițiile prevăzute de art.103 Cod procedură civilă, fiind decăzut, în condițiile art.21 alin.(5) din Legea nr.10/2001, din dreptul de a mai solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilul în litigiu.
Sancțiunea decăderii aplicată pentru nerespectarea termenului legal instituit pentru formularea notificării, nu poate fi înlăturată sub motivul acordării preeminenței dreptului material în defavoarea procedurii, întrucât acest fapt ar echivala cu o eludare a dispozițiilor procedurale în favoarea anumitor persoane, ceea ce nu este permis.
Principiul preeminenței dreptului, a cărui expresie este dreptul la un proces echitabil instituit prin dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se analizează în opoziție cu procedurile judiciare.
Acest principiu semnifică organizarea unei mai bune administrări a justiției, credibilă, sigură și imparțială pentru cei care ajung în fața instituțiilor judiciare, înțelegând prin aceasta și instituirea unor proceduri judiciare guvernate de principiul contradictorialității dezbaterilor publice, de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să fie concrete și efective.
Or, prin dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost instituită o procedură legală explicită în cadrul căreia persoanele îndreptățite pot solicita verificarea ingerințelor care ar fi fost exercitate de stat cu privire la drepturile pretins încălcate, iar prin dispozițiile Legii nr.247/2005, astfel cum s-a arătat mai sus, nu a fost instituit nici un drept subiectiv civit pentru care legiuitorul să fi omis deschiderea posibilității apărării lui printr-o acțiune în justiție.
Este de menționat și faptul că dreptul de a se adresa liber unui tribunal, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.25 din Constituția României, implică obligativitatea părții interesate de a respecta procedurile instituite de stat pentru a obține recunoașterea și protecția dreptului material pretins, nefiind permisă o opțiune a persoanei între norma de drept material și cea procedurală.
Aplicarea normelor de drept procedural garantează siguranța socială și nu poate constitui motiv de încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și niciun motiv de discriminare, în sensul Protocolului 12, cât timp aceeași normă de drept procedural (în speță, cea referitoare la termenul de notificare) se aplică tuturor persoanelor care reclamă o anumită ingerință, cum ar fi în speța supusă analizei, deposedarea abuzivă de către stat de un anumit bun într-o perioadă de timp determinată.
Astfel, cererea nr.79306 a fost formulată la data de 28.11.2008 peste termenul prevăzut de legiuitor și analizată independent de dispoziția nr.2938/2006 și apare de asemenea ca tardivă.
Dând o calificare proprie cererii sale, și invocând încălcarea principiului disponibilității, contestatorul încearcă de fapt să eludeze dispozițiile imperative ale Legii nr.10/2001, care statuează în mod clar etapele procedurii de restituire a imobilelor abuziv preluate, care în cauza de față nu au fost respectare de contestator, așa cum corect a reținut prima instanță, care a admis excepția tardivității.
Față de considerentele mai sus expuse, apelul este nefondat și va fi respins potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, menținând ca legală sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.110 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind MUNICIPIUL PITEȘTI - prin primar, cu sediul în Pitești,-, județul
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
4 ex./27.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim
