Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1059/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1059
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Compania Națională Română SA împotriva Deciziei civile nr. 197/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat Consiliul Județean A, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul pârâtei Compania Națională Română SA este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1779 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului A este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 10.10.2008, pârâta Compania Națională Română SA a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor, susținând că onorariul a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile legale; depune concluzii scrise.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent Consiliul Local al Municipiului A și consilier juridic - în reprezentarea pârâtului intimat Consiliul Județean Ambii solicită admiterea recursurilor și respingerea acțiunii.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 197/A din 11 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Arada respins apelurile formulate de pârâții Consiliul Local al Municipiului A, Consiliul județean A și Compania Națională Română SA B împotriva Sentinței civile nr.1633/11.03.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
În consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamantului în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 115.500 lei ce reprezintă pretenții constând în onorariu avocațial achitat în baza contractului de asistență juridică nr.1/05.01.2003.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit contractului de asistență juridică mai sus menționat, onorariul avocațial pentru revendicarea imobilului situat în A, str.-.-, nr.1, a fost negociat la 35.000 Euro, plătibil în termen de un an de la data finalizării procesului, termen prelungit, prin actul adițional la contract, din 07.10.2006, până la 31.12.2006.
Că, potrivit chitanței nr.1/15.12.2006, reclamantul a achitat suma de 57750 lei (RON) avocatului său iar conform chitanței nr.2/23.12.2006 a mai achitat încă 57750 lei (RON) onorariu de avocat.
Tribunalul a mai reținut că în temeiul art.274 Cod procedură civilă cheltuielile de judecată pot fi cerute oricând în cursul termenului de prescripție, astfel că excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâta Națională, este neîntemeiată, cum, de asemenea, este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, avându-se în vedere că, potrivit dispozitivului deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Națională este o parte care a pierdut procesul, fiind respinsă cererea de intervenție în interes propriu.
Referitor la cererea pârâtului Consiliul Local al Municipiului A de a se face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă cu privire la modificarea onorariului, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere durata litigiului în urma căruia imobilul a fost redobândit (a început în 2001 și s-a finalizat la sfârșitul anului 2005), precum și valoarea dată de amplasarea sa în centrul orașului
Prin apelurile declarate în cauză, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Aas olicitat, în principal, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și, în subsidiar, reducerea pretențiilor reclamantului în temeiul art.274 alin.3 Cod procedură civilă, iar pârâtul Consiliul Județean Aas olicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu își poate întemeia acțiunea pe dispozițiile art.998 -999 Cod civil.
Pârâta apelantă Compania Națională Națională Română SA a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, arătând că potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată nu se poate efectua decât în cadrul procesului în care partea a căzut în pretenții, iar părțile care au căzut în pretenții și care datorează eventuale cheltuieli de judecată sunt exclusiv Consiliul Local al Municipiului A și Consiliul Județean
Tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate apelurile declarate de pârâți, reținând că prin Decizia civilă nr. 432/22.03.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantului, a fost casată în parte decizia instanței de apel și integral hotărârea primei instanțe și a fost admisă acțiunea reclamantului, fiind obligați pârâții Consiliul Județean A și Consiliul Local al Municipiului A să restituie în natură recurentului imobilul situat în A, str.-.-, nr.1.
Că, prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de Compania Națională Națională Română SA, menținându-se restul dispozițiilor deciziei recurate, fără a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată.
Tribunalul a mai avut în vedere că onorariul de 35.000 Euro, stabilit prin contractul de asistență juridică nr.1/05.01.2003, se înscrie în baremurile prevăzute în onorariilor minimale, astfel că nu există nici un motiv pentru reducerea acestuia, atât din punctul de vedere al valorii imobilului cât și al muncii prestate de avocat.
În fine, Tribunalul a stabilit că nu pot fi luate în considerare susținerile că aceste cheltuieli efectuate de reclamant cu titlu de onorariu de avocat nu reprezintă în mod cert cheltuieli de judecată în sensul dispozițiilor art.274 - 277 Cod procedură civilă, pentru că acestea au fost efectuate ulterior soluționării irevocabile a dosarului în cauză, atâta vreme cât se referă la cheltuielile efectuate pe tot parcursul procesului și atâta vreme cât între părți a existat o prevedere contractuală privind plata onorariului de avocat.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Compania Națională Națională Română SA.
Pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului Aas olicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului, iar în subsidiar reducerea pretențiilor reclamantului în baza art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
Acest pârât recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.7 și 9, art.312, art.274 alin.3 Cod procedură civilă și art.132 din Statutul profesiei de avocat, arătând că prin practica de a "achita" onorariul după definitivarea procesului, în condițiile în care nu există un onorariu de succes în înțelesul art.134 lit.c din Statutul profesiei de avocat, se creează un antecedent nedorit și se eludează dreptul instanței consacrat de art.274 alin.3 Cod procedură civilă, precizând și că acțiunea reclamantului este nefondată prin prisma art.274 alin.3 Cod procedură civilă, cât timp reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată în cadrul procesului finalizat prin Decizia civilă nr. 7681/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtul recurent a mai susținut că obiectul cauzei nu prezenta o dificultate și noutate deosebită, astfel că cele două instanțe nu au făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, respingând nejustificat cererea de reducere a onorariului.
Că, instanța nu a făcut o aplicare a prevederilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă nici cu ocazia acordării cheltuielilor de judecată în prezenta cauză, prin aceea că nu a redus onorariul avocațial în valoare de 5000 lei atâta timp cât procesul a durat cinci luni de zile, precizând că în cauzaStrăin contra RomânieiCurtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit o sumă rezonabilă ce nu se ridică la pretențiile din prezentul proces.
Pârâta recurentă Compania Națională Națională Română SA a soli citat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Pârâta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că din ansamblul probator administrat nu rezultă calitatea sa de parte în procesul privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, ci, în mod evident, doar calitatea sa de intervenient în interes propriu, nefiind parte procesuală care a căzut în prezenții în raport cu actualul reclamant.
Pârâta recurentă a mai învederat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, acțiunea fiind inadmisibilă, având în vedere faptul că actualul reclamant nu a solicitat instanțelor de judecată - învestite succesiv cu judecarea cauzei principale - obligarea părților căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
În sfârșit, a susținut că decizia recurată este lipsită de temei legal, întrucât cheltuielile efectuate de reclamant cu titlu de onorariu de avocat nu reprezintă în mod cert cheltuieli de judecată în sensul dispozițiilor art.274-277 Cod procedură civilă, atâta timp cât acestea au fost efectuate ulterior soluționării irevocabile a dosarului.
Cu toate că reclamantul intimat a fost citat cu mențiunea de a formula întâmpinare, acesta nu a dat curs solicitării instanței, depunând doar concluzii scrise.
În urm,a examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.7 și 9, art.274 alin.1 și 3 Cod procedură civilă și art.132 din Statutul profesiei de avocat, Curtea apreciază că recursurile declarate de pârâți sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Potrivit art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Astfel, din economia textului, rezultă că cererea prin care se solicită (separat) cheltuieli de judecată poate fi formulată oricând în termenul general de prescripție de trei ani.
Prin urmare, nu poate fi primită susținerea pârâtei recurente Compania Națională Națională Română SA, privind inadmisibilitatea acțiunii, pe considerentul că reclamantul nu a solicitat instanțelor învestite cu judecarea cauzei principale obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul având posibilitatea, atâta timp cât nu a renunțat la dreptul său subiectiv reprezentând cheltuielile de judecată, să solicite în termenul general de prescripție de trei ani obligarea părților care au căzut în pretenții la plata cheltuielilor.
În al doilea rând, instanțele au interpretat corect dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă, obligând la plata cheltuielilor de judecată atât pe pârâții Consiliul Județean A și Consiliul Local al Municipiului A, față de care, prin Decizia civilă nr. 7681/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă acțiunea reclamantului, cât și pe pârâta Compania Națională Națională Română SA, deoarece, prin aceeași decizie, a fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu, având și aceasta din urmă pârâtă calitatea de "parte căzută în pretenții" în sensul dat de art.274 alin.1 Cod procedură civilă, fiind neîntemeiată excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În al treilea rând, nu poate fi primită nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă și art.32 din Statutul profesiei de avocat, întrucât părțile au negociat prin contractul de asistență juridică nr.1/05.01.2003 un onorariu în sumă de 35000 Euro, care să fie achitat în termen de un an de la finalizarea procesului, iar instanțele au apreciat corect că nu se impune reducerea onorariului plătit de reclamant, având în vedere valoarea imobilului și durata litigiului de patru ani și J, perioadă în care a avut loc o casare cu trimitere spre rejudecare, două recursuri la Înalta Curte de Casație și Justiție și efectuarea unei expertize la fața locului.
În consecință, Curtea apreciază că nu sunt incidente în speță cazurile prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, urmând a respinge ca neîntemeiate ambele recursuri.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Local al Municipiului A și Compania Națională Română SA împotriva Deciziei civile nr. 197/A din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. -.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 5000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./11.11.2008
Tehnored. /2 ex./17.11.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
