Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.237
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 356/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța revine asupra adresei dispusă la termenul anterior de judecată întrucât nu există hotărâri definitive care să condamne vreo persoană și nici Statul Român nu a fost obligat să plătească despăgubiri pentru presupusul abuz comis în cauză și văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.356/03.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, și Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect despăgubiri reprezentate de daune morale, în cuantum de 1.000.000 EURO, ca urmare a unor erori judiciare săvârșite în procesele penale în care reclamantul este parte.
Reclamantul a susținut în motivarea acțiunii sale că în dosarul nr- al Judecătoriei Arad, pârâții, în calitate de judecător și, în calitate de procuror au dispus și respectiv, contribuit la pronunțarea unei condamnări ilegale, prin sentința penală nr.1077 din 8 mai 2007. Aceasta întrucât fapta pentru care a fost condamnat reclamantul din prezenta cauză ar fi fost dezincriminată și nu s-a aplicat principiul legii penale mai favorabile, prevăzut de art.42 Cod procedură penală.
Tribunalul, ca instanță de fond, după ce a constatat că pârâții nu au depus întâmpinări în această cauză, a reținut că potrivit art.96 alin.1 din Legea nr. 303/2004-republicată, Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate de magistrați, ca urmare a săvârșirii unor erori judiciare, iar persoana vătămată se poate adresa cu acțiunea în despăgubiri numai împotriva Statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Tribunalul a mai reținut că deși este adevărat că în conformitate cu prevederile art.96 alin.2 din aceeași lege, răspunderea Statului nu înlătură răspunderea magistraților care și-au îndeplinit funcția cu rea-credință sau prin gravă neglijență, totuși, această răspundere a lor poate fi antrenată, potrivit art.96 alin.7 din Legea nr. 303/2004-republicată, numai după ce prejudiciul a fost constatat și apoi acoperit de stat în întregime, în baza unei hotărâri anterioare irevocabile, iar mai apoi, Statul se poate îndrepta cu o acțiune în regres împotriva judecătorului și/sau procurorului care, cu rea-credință sau din gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că singura persoană care ar putea avea calitate procesuală pasivă, respectiv de a răspunde patrimonial pentru erorile judiciare comise de magistrați este Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
În plus, chiar dacă dispozițiile art.96 din Legea nr. 303/2004-republicată consacră răspunderea Statului nu numai pentru erorile judiciare comise în procesele penale, ci și în orice alte tipuri de procese, totuși, exercitarea acțiunii în despăgubiri este condiționată de îndeplinirea unor condiții esențiale și anume: irevocabilitatea hotărârii în care s-a strecurat eroarea judiciară întrucât, potrivit art.97 din Legea nr.303/2004-republicată, exercitarea unor verificări administrative-disciplinare nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, acestea fiind supuse căilor legale de atac; apoi, stabilirea în prealabil, printr-o hotărâre definitivă și/sau irevocabilă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății acelui proces și această faptă să fi fost determinantă pentru săvârșirea erorii judiciare invocate.
Tribunalul a concluzionat că, pentru admisibilitatea acțiunii în despăgubiri pentru repararea unor prejudicii comise prin erori judiciare de care se fac vinovați judecătorii sau procurorii este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prezentate mai sus, iar în toate aceste cazuri, calitate procesuală pasivă poate avea doar Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, fără a-l motiva însă, în raport de rigorile dispozițiile art.287 alin.1 pct.3 și 4 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 26 iunie 2008, reclamantul, care a fost prezent personal, a declarat că nu are motive de apel care să schimbe conținutul cererii de chemare în judecată și că își menține pretențiile, în forma în care au fost exprimate în cuprinsul acțiunii.
Curtea, analizând apelul nemotivat al reclamantului, cu aplicarea dispozițiile art.282 și următoarele Cod procedură civilă raportat la art.287 alin.1 pct.3 și 4 Cod procedură civilă raportat la art.287 alin.2 și în baza art.296 Cod procedură civilă, va constata că apelul este neîntemeiat.
Intimații nu au formulat întâmpinări, deși au fost legal citați în cauză.
Astfel, curtea, având în vedere faptul că apelul reclamantului nu este motivat, în sensul că acesta nu a precizat nici motivele de fapt și nici pe cele de drept care să justifice demersul său, alături de absența unor cereri de suplimentare a probatoriului și având în vedere caracterul devolutiv al apelului, va constata că acesta nu justifică schimbarea soluției pronunțate de Tribunalul Arad, în primă instanță.
În această ordine de idei, raportat la acțiunea cu care reclamantul a investit instanța de fond, curtea va constata că tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile art.96-97 din Legea nr. 303/2004-republicată, atât în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român în privința unor acțiuni în despăgubiri formulate de victimele unor erori judiciare, cât și condițiile angajării răspunderii magistraților - judecători și/sau procurori - pentru eventualele activități profesionale săvârșite cu rea-credință sau din gravă neglijență.
Astfel, curtea va constata, asemenea instanței de fond, că potrivit art.96 alin.1 din Legea nr. 303/2004-republicată, Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate de magistrați, ca urmare a săvârșirii unor erori judiciare, iar persoana vătămată se poate adresa cu acțiunea în despăgubiri numai împotriva Statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
În continuare, curtea va constata că potrivit art.96 alin.2 din aceeași lege, răspunderea Statului nu înlătură răspunderea magistraților care și-au îndeplinit funcția cu rea-credință sau prin gravă neglijență, totuși, această răspundere ar putea fi antrenată, potrivit art.96 alin.7 din Legea nr. 303/2004-republicată, numai după ce prejudiciul a fost constatat și apoi acoperit de stat în întregime, în baza unei hotărâri anterioare irevocabile. Abia ulterior acestui prim pas, Statul se poate îndrepta cu o acțiune în regres împotriva judecătorului și/sau procurorului care, cu rea-credință sau din gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.
Prin urmare, singura persoană care ar putea avea calitate procesuală pasivă, respectiv de a răspunde patrimonial pentru erorile judiciare comise de magistrați, este Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
În plus, chiar dacă dispozițiile art.96 din 303/2004-republicată consacră răspunderea Statului nu numai pentru erorile judiciare comise în procesele penale, ci și în orice alte tipuri de litigii - comerciale, civile etc. totuși, exercitarea acțiunii în despăgubiri este condiționată de îndeplinirea unor condiții esențiale și anume: irevocabilitatea hotărârii în care s-a strecurat eroarea judiciară întrucât, potrivit art.97 din Legea nr. 303/2004-republicată, exercitarea unor verificări administrative-disciplinare nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, acestea fiind supuse căilor legale de atac; apoi, stabilirea în prealabil, printr-o hotărâre definitivă și/sau irevocabilă, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în cursul judecății acelui proces și această faptă să fi fost determinantă pentru săvârșirea erorii judiciare invocate.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prevederilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.356/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.307/108.2008
Va constata că nu sunt aplicabile dispozițiile art.274 Cod procedură civilă întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 356/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Se comunică cu:
. apel. - născut la 17.05.1951, fiul lui și - la Penitenciar
pârâții intimați - cu domiciliul procedural ales la Judecătoria Arad Bd.- nr.2-4
- cu domiciliul procedural ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad
Administrația Națională a Penitenciarelor - B- sector 2
Red./10.11.2008
Tehnored. /6 ex./12.11.2008
Prima instanță:
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu
