Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1057/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1057
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și intervenientul și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/A/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL O, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și a intervenientului recurent, avocat în reprezentarea pârâtului recurent și avocat în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura legal îndeplinită.
Fiecare recurs este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1143 lei și timbru judiciar 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta pârâtului recurent solicită returnarea taxei de timbru depusă.
În deliberare, instanța, văzând dispozițiile art.11 din Legea nr. 146/1997 privind timbrarea cererilor de recurs, respinge cererea de restituire a taxei de timbru formulată de pârâtul întrucât acesta a declarat recurs și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente și a intervenientului recurent solicită admiterea recursului propriu, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție și respingerea recursului pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului pârâtului și respingerea recursului reclamantei și a intervenientului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului reclamantei și a intervenientului, admiterea recursului pârâtului, modificarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.4572/2003 la Tribunalul Bihor reclamanta a chemat în judecată pârâta - Com SRL O, solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1485 la 9 mai 2002 la Biroul Notarului Public, cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, respectiv radierea drepturilor de proprietate întabulate pe numele cumpărătoarei - Com SRL O, în CF 77758 O, nr.top.6672/11 și 6673/3, teren intravilan în suprafață totală de 2190.; în CF individual 37512/A O, nr.top.2720/1/8 și în CF colectiv 37195 O, apartamentul nr. 8 situat în O-, - 22, compus din 2 camere și dependințe, în suprafață de 53,66. cu teren aferent în suprafață de 16. în cotă de 1/2 parte; în CF 1866, nr.top.657/8, teren intravilan în suprafață de 11250.; în CF 327 de, nr.top.673/30, teren intravilan în suprafață de 2877. în cotă de 1438/2877 și reînscrierea acestora pe numele vechii proprietare.
În motivare a invocat faptul că imobilele au fost înstrăinate în schimbul prețului de 39.500 USD stabilit a se achita (deși mandatarul nu era mandatat în acest sens) în 12 rate lunare începând cu luna iunie 2002 și până în mai 2003; chiar și așa stabilit, prețul nu a fost achitat de pârâtă.
În cuprinsul răspunsului la întâmpinarea pârâtei, reclamanta a invocat faptul că înscrisul autentic (contractul de vânzare-cumpărare) este anulabil, întrucât nu a fost încheiat în baza unei procuri originale ci a unei copii fax și că, pe de altă parte, mandatarul a lucrat cu depășirea mandatului dat, el fiind împuternicit să încaseze prețul și nu să vândă în rate; în fine, a invocat prețul neserios al vânzării (fila 38 dosarul nr. 4572/2003 al Tribunalului Bihor ).
Prin sentința civilă nr.39/15.01.2004, tribunalul a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.
Astfel fiind sesizată, Judecătoria Oradeaa declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor prin sentința civilă nr.1835/23.03.2004 pronunțată în dosarul nr. 943/2004.
Pe parcursul judecății în fața acestei instanțe, reclamanta și-a modificat și completat cererea, în sensul că l-a chemat în judecată în calitate de pârât și pe mandatarul care a acceptat plata prețului în rate, deși nu era mandatat în acest sens.
Învestită cu soluționarea conflictului de competență astfel ivit, Curtea de Apel Oradeaa stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr.dosar 3013/2004.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu care a solicitat anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare în partea referitoare la înstrăinarea terenului înscris în CF 1866, nr.top.657/8.
În motivare a invocat că, deși imobilul era bun comun (al său și al reclamantei) a fost înstrăinat de mandatar fără ca el, intervenientul, să-și fi manifestat voința în acest sens (fila 25 dosarul nr. 3013/2004).
Pentru termenul din 3 martie 2005, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, solicitând anularea contractului ca urmare a neseriozității prețului și nulitatea absolută a procurii în baza căreia a acționat mandatarul; a invocat prețul derizoriu al vânzării și lipsa apostilei de pe procura ce a stat la baza încheierii contractului, procură care era, de fapt, doar un proiect și nu un act definitiv (fila 34-36 dosar).
Prin sentința civilă nr.743/10.11.2005 Tribunalul Bihora declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, date fiind dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Cauza a fost înregistrată sub nr.10161/2005; ulterior, ca urmare a strămutării dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr.dosar -.
Prin sentința civilă nr.1193/12 iunie 2007 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului; a respins cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că semnarea de către mandatar a contractului de vânzare-cumpărare s-a realizat în baza unei procuri speciale emisă de reclamantă la data de 30 aprilie 2002 în, prin care l-a împuternicit ca în numele ei și pentru ea "să vândă cui va crede de cuviință și la prețul pe care îl va considera potrivit" proprietățile sale descrise anterior. De asemenea, mandatarul a fost împuternicit să semneze contractul autentic, să consimtă la intabularea pe numele cumpărătorului, să încaseze prețul, să facă orice declarații și să îndeplinească orice formalitate, semnătura fiindu-i opozabilă.
Din dispozițiile de transfer bancar a reieșit că până la data de 16.04.2003 cumpărătoarea a achitat, în contul pus la dispoziție de reprezentantul reclamantei, suma de 25000 USD. Ultima plată efectuată prin dispoziția de plată externă -/16.04.2003 a fost restituită deoarece contul a fost închis de reclamantă.
Luând la cunoștință despre închiderea contului, pârâta a solicitat reprezentantului reclamantei să se prezinte la executorul judecătoresc pentru achitarea diferenței de preț. Neprezentându-se la data stabilită, pârâta a consemnat la CEC diferența de preț în cuantum de 655.200.000 lei (echivalentul a 19500 USD), așa cum reiese din recipisa CEC nr.40/- din 16 septembrie 2003 aflată în copie la fila 27 dosar.
Chiar dacă prețul integral trebuia achitat până în luna mai a anului 2003, culpa neachitării în întregime până la data respectivă aparține reclamantei care nu a indicat contul deschis în SUA unde se afla, după ce l-a închis pe cel pus la dispoziție la data încheierii contractului.
Chiar dacă în luna aprilie 2003 prețul nu era achitat la zi, pârâta a făcut demersuri pentru a achita diferența și exista posibilitatea achitării integrale dacă reclamanta ar fi acceptat plata.
Pe de altă parte, neachitarea integrală a prețului nu poate duce la anularea actului, deoarece potrivit art.971 Cod civil, în contractele ce au ca obiect translația proprietății sau a unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimțământului părților, consimțământ valabil exprimat, în cazul de față, în momentul încheierii actului autentic.
Potrivit art.1295 Cod civil, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși încă lucrul nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.
Faptul că mandatarul reclamantei a fost de acord cu plata prețului în rate, nu poate duce la anularea sau nulitatea contractului, cumpărătorul fiind de bună credință; totodată, la data încheierii contractului nu a lipsit nici una dintre condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor înscrise în art.948 Cod civil.
Art.1073 Cod civil, articol pe care își întemeiază acțiunea reclamanta, prevede că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar dreptul la dezdăunare, dispoziție din care rezultă fără dubii că nu se poate solicita rezoluțiunea contractului sau anularea acestuia, cum ulterior își precizează acțiunea reclamanta.
Chiar dacă plata s-a făcut în contul reclamantei, parte cu titlul de cadou, reclamanta și-a însușit această plată și este valabilă potrivit art.1096 alin.2 Cod civil.
Potrivit art.1020 -1021 Cod civil, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat, are alegerea să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să ceară desființarea cu daune interese.
Cu toate că reclamanta a solicitat rezoluțiunea convenției, nu a invocat acest temei de drept; în cazul de față proprietatea fiind transmisă în momentul exprimării valabile a consimțământului, exista posibilitatea obligării la achitarea prețului integral, ceea ce s-a și făcut, prin consemnarea diferenței la CEC la dispoziția vânzătoarei, întârzierea nefiind imputabilă pârâtei.
În dosar 3013/2004, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare datorită neseriozității prețului, arătând că acesta este derizoriu față de prețul real raportat la valoarea reală din acel moment.
În acest sens a depus copia unui contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 2001 din care reiese că a cumpărat cu prețul de 50000 DM 1/2 dintr-un teren pe care ulterior l-a vândut pârâtei cu prețul de 25000 USD, cu precizarea că această din urmă sumă reprezenta prețul pentru întreg terenul și nu pentru 1/2, respectiv că a plătit la cumpărare 50000 DM pentru 5000 mp. și a primit la vânzare prețul de 25000 USD pentru 11000 mp.
Chiar dacă este așa, instanța a apreciat că acest înscris nu reprezintă o dovadă a prețului real al pieții ci un preț stabilit de părți, reclamanta neînțelegând să efectueze o expertiză sau să facă orice altă probă care să aibă ca obiect valoarea pieții în anul 2002.
A mai solicitat, prin aceeași precizare de acțiune, să se constate nulitatea absolută a procurii și implicit a contractului, pe motiv că procura prezentată de mandatar nu poartă apostilă conform cerințelor Convenției d l Haga din 1961, pe care România a ratificat-o prin nr.OG66/1999 aprobată de Legea nr.52/2000 potrivit căreia, între statele semnatare ale convenției, este obligatorie aplicarea pe procurile și declarațiile redactate în străinătate în scopul de a fi folosite în România, aplicarea apostilei, sub sancțiunea nulității actului.
Este adevărat că procura prin care pârâtul a fost mandatat de reclamantă să încheie actul nu este supralegalizată, dar potrivit art.5 din Convenția d l Haga, apostila este eliberată la cererea semnatarului sau a deținătorului actului, această obligație revenind reclamantei care nu poate să-și invoce propria culpă.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul, instanța a reținut că din extrasul de CF în care este evidențiat imobilul cu nr. top.657/8 (punct 3 în contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicită), reiese că proprietar în cotă de 1/1 este reclamanta, cu mențiunea "căsătorită". Acest extras a fost eliberat la data de 13.05.2003 și se observă că este o mențiune ulterioară notării dreptului de proprietate pe numele reclamantei. Această concluzie se desprinde din faptul că în contractul autentic prin care s-a cumpărat respectivul imobil în anul 2001 de către reclamantă aflat la dosarul 3013/2004 nu apare mențiunea "căsătorită", mențiune care nu apare nici în extrasul de carte funciară eliberat la data de 9 mai 2002, aflat la dosar 3013/2004 și care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare prin care reclamanta a transmis proprietatea pârâtei, contract a cărui anulare se solicită și care a fost încheiat în aceeași dată, 9 mai 2002.
Pe de altă parte, intervenientul poate solicita nulitatea absolută parțială a contractului în cauză, numai după ce își înscrie dreptul său de proprietate în devălmășie cu reclamanta, asupra bunului în cauză, mențiunea "căsătorită" nefiind o certitudine că reclamanta este căsătorită cu el sau că, la data încheierii actului, căsătoria nu era desfăcută, chiar dacă prezintă certificatul de căsătorie.
Având în vedere aceste considerente, reținându-se că pârâtul are calitate procesuală pasivă în calitate de semnatar al contractului de vânzare-cumpărare, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și intervenientul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție.
Prin decizia civilă nr. 353/A/29.04.2008 Tribunalul Timișa admis apelul declarat în cauză.
În consecință, sentința a fost desființată și cauza - trimisă spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că finalitatea urmărită de reclamantă prin declanșarea prezentului litigiu este desființarea contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a rezoluțiunii, sau ca o consecință a constatării nulității absolute, pentru lipsa consimțământului sau pentru prețul derizoriu ce a fost stipulat.
În mod corect a respins prima instanță cererea de rezoluțiune a contractului însă, respingând petitul principal - acela al rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare, avea a se preocupa de petitul subsidiar invocat de petiționară, cel al constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare (fie pentru preț derizoriu, fie pentru lipsa consimțimântului). Nestatuând asupra acestui petit, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, atrăgând incidența prevederilor art. 297 alin.1 teza întâi Cod procedură civilă - a statuat instanța de apel.
Împotriva deciziei au declarat recursuri reclamanta și intervenientul și, respectiv, pârâtul, părțile criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta și intervenientul au solicitat modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție.
În motivare au invocat greșita desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare, instanța de apel neexaminând nici motivele de apel și nici probele noi administrate în fața tribunalului.
În drept, au invocat dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Pârâtul a solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă și intervenient și al menținerii sentinței primei instanțe.
În motivare a invocat greșita desființare cu trimitere a hotărârii date de judecătorie, câtă vreme prima instanță a examinat cererea formulată de reclamantă sub toate aspectele și, totodată, a soluționat și fondul cererii de intervenție.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În cauză nu au fost formulate întâmpinări în condițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Pe calea cererii de chemare în judecată ulterior precizată, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare prin care mandatarul pârât a înstrăinat în numele și pe seama sa o serie de imobile către pârâta - SRL O; a solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași contract pentru lipsa consimțământului valabil exprimat sau pentru prețul derizoriu ce a fost stabilit.
Dispunând desființarea sentinței, tribunalul a apreciat că prima instanță nu a examinat decât cererea în rezoluțiune, omițând să examineze cererea în nulitate pentru cele două temeiuri avute în vedere de reclamantă.
Or, din examinarea considerentelor hotărârii primei instanțe, rezultă cu evidență că judecătoria s-a preocupat de examinarea acestor susțineri ale reclamantei pe care le-a respins ca nefondate (filele 67-68 dosar fond).
Totodată, prima instanță a examinat și fondul cererii de intervenție cu respectarea cadrului procesual stabilit de intervenient, conform principiului disponibilității.
A mai apreciat instanța de apel că prima instanță era datoare să aprecieze asupra oportunității suspendării pricinii în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă, câtă vreme pe rolul Tribunalului Bihor este înregistrat dosarul nr. 1806/2005 având ca obiect constatarea nulității absolute a aceluiași contract.
Este adevărat că prin sentința civilă nr.2090/17.03.2008 dată în dosarul nr- Judecătoria Oradeas -a pronunțat asupra cererii de constatare a nulității absolute a contractului ce face și obiect al prezentului dosar, însă tribunalul avea el însuși aptitudinea de a reține incidența dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă în situația în care aprecia că se impune suspendarea judecății.
Având în vedere aceste considerente, instanța de recurs va reține că tribunalul a făcut greșita aplicare a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă și a desființat hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, câtă vreme judecătoria a examinat atât cererea principală cât și pe cea de intervenție sub toate aspectele și în limitele cadrului procesual stabilit de părți.
Pronunțându-se în sensul mai sus arătat, tribunalul nu a examinat criticile formulate pe calea apelului cu care a fost sesizat.
În aceste condiții, instanța de recurs nu poate examina temeinicia și legalitatea sentinței prin prisma criticilor formulate în apel. Aceasta pentru că, pe de o parte, obiect al recursului îl constituie decizia dată în apel, conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă - această hotărâre fiind examinată în cele ce au precedat - și, pe de altă parte, a proceda în sensul solicitat de recurenți ar echivala cu lipsirea părților de un grad de jurisdicție (respectiv, judecata în apel) în care fondul cererilor și a apărărilor părților să fie examinat sub toate aspectele.
Pentru aceste considerente, văzând că nu pot fi examinate criticile aduse de recurenți fondului litigiului, având în vedere că afirmatele nereguli săvârșite de instanța de apel cu ocazia trecerii soluției în condica de ședință, a redactării minutei și a deciziei nu se constituie în motive de recurs în sensul art.304 Cod procedură civilă, în baza dispozițiilor art.312 alin.1, 2, 3, 5 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile declarate de reclamanta și intervenientul și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/A/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă și intervenient împotriva sentinței civile nr.1193/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și intervenientul și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/A/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantă și intervenient împotriva sentinței civile nr.1193/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./5.11.2008
Tehnored. /2 ex./5.11.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
