Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 36/2009
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții u și u împotriva deciziei civile nr. 301/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă recurentul reclamant u asistat de avocat, avocat pentru intimații pârâți și prin curator, lipsă fiind recurenta reclamantă u și intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus întâmpinare din partea intimaților pârâți, iar recursul este scutit de plata taxelor judiciare.
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă cu apărătorul recurenților, care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studiu.
Instanța dă curs cererii formulate.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut se prezintă recurentul reclamant u asistat de avocat, avocat pentru intimații pârâți și prin curator, lipsă fiind recurenta reclamantă u și intimații pârâți.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenții reclamanți prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea celor două hotărâri pronunțate. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că-și rezervă dreptul de a fi solicitate pe cale separată.
În susținerea recursului arată că instanța de fond a respins cererea de rectificare în CF ignorând dispozițiile obligatorii ale unui recurs în interesul legii ce impunea aplicarea dispozițiilor DL 115/1938, iar instanța de
-//-
apel nu a răspuns motivelor de apel formulate de reclamanți. Mai arată că prin decizia 1250/2005 dată de Curtea de APEL ALBA IULIA, reclamanții au dobândit imobilul pe calea dreptului comun, iar în calitate de moștenitori legatari și rezervatari au introdus o nouă acțiune pentru reducțiunea testamentului față de dreptul conferit de sezină. Imobilul a fost preluat de stat de la antecesoarea reclamanților în anul 1950 fiind dezmembrat în două topografice 525/1 și 525/2, iar anularea titlului de proprietate al statului asupra topograficului 525/1 are efect și asupra topograficului 525/2. Precizează că acțiunea reclamanților a avut în vedere ultima rectificare de CF.
Intimații pârâți prin avocat, solicită respingerea recursului, pentru considerentele formulate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanță.
Față de temeiul juridic al cererii de recurs invocat de parte, arată că disp. art. 303 pct. 4, 6, 9 proc. civ. nu cuprind motivele de casare ale unei hotărâri, iar din modul de redactare al motivelor de recurs acestea nu se încadrează în disp. art. 304 pct. 4, 6, 9 proc. civ. - invocă acestea pe cale de excepție față de redactarea motivelor de recurs.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că titlul de proprietate prin care antecesoarea intimaților a dobândit imobilul în anul 1973 prin contract de vânzare cumpărare în baza Legii 4/1973 este valid și nu a fost atacat nici pe dreptul comun și nici la Legea 10/2001, iar prin decizia Curții de APEL ALBA IULIA, irevocabilă, s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF doar față de topograficul 525/1 din CF 18245, nu și față de topograficul 525/2 (ce aparține apartamentului intimaților).
În replică, apărătorul recurenților arată că potrivit art. 22 din Legea 7/1996 reclamanții sunt obligați să promoveze o astfel de acțiune în rectificare de CF.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la 28.06.2007, sub dosar nr-, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și, obligarea acestora să le predea apartamentul situat în Sibiu,-, înscris în CF 6337, nr. top. 525/2 și rectificarea de carte funciară, în sensul reîntregirii corpului de proprietate, conform dreptului de proprietate al reclamanților, înscris în CF 6337 Sibiu, nr. top. 525/1.
La termenul din 10.01.2008, reclamanții, prin reprezentant, au precizat acțiunea ca fiind o acțiune posesorie, având în vedere că aceștia sunt proprietari de drept, întrucât a fost anulat dreptul de proprietate al Statului Român.
Prin sentința civilă nr. 1994/2008, Judecătoria Sibiua respins acțiunea, reținându-se că litigiile purtate de reclamanți pentru constatarea preluării abuzive vizează imobilul cu nr. top. 525/1, cu privire la care s-a restabilit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților.
Imobilul în litigiu este înscris sub nr. top. 525/2 iar asupra lui este întabulat dreptul de proprietate al pârâților cu titlu de moștenire, anterior fiind întabulată antecesoarea lor, în baza contractului de vânzare - cumpărare încheiat în 1974.
Prima instanță a constatat că în cauză nu sunt întrunite nici cerințele unei acțiuni posesorii, raportat la art. 674 proc. civ. nici ale unei acțiuni în rectificare, prevăzută de art. 34 din Legea 7/1996.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru că a fost pronunțată fără observarea faptului că naționalizarea a fost abuzivă și că situația de CF nu este în concordanță cu cea reală.
S-a mai susținut că în mod greșit a fost preferat titlul intimaților, că în cauză sunt aplicabile prevederile D-Lg. 115/1938 și nu Legea 7/1996 și că ei sunt moștenitorii dreptului de rezervă și sezinar, astfel încât pot exercita acțiune posesorie.
Apelanții au arătat, de asemenea, că titlul intimaților provine de la un neproprietar, astfel că nu poate avea eficiență juridică, fiind caduc, iar statul nu avea dreptul să dezmembreze imobilul.
Prin decizia civilă nr. 301/2008, Tribunalul Sibiua respins apelul, reținând că hotărârile judecătorești la care fac referire apelanții vizează un alt imobil, nu pe cel în litigiu, iar prima instanță a dat preferință titlului pârâților pentru că este întabulat în CF și apelanții nu au exercitat acțiunea lor, cu succes, împotriva statului, de la care au dobândit intimații dreptul de proprietate.
S-a mai reținut că speței îi sunt aplicabile dispozițiile Decr.-Lg 115/1938 și nu cele ale Legii 7/1996 și că nu se contestă apelanților calitatea de moștenitori au dreptului acordat de rezervă și sezină, iar ei pot exercita acțiunea posesorie, dar acesteia i se opune dreptul ultim de proprietate înscris în CF, necombătut în nici un fel.
Raportat la precizarea făcută de reclamanți, în sensul că acțiunea promovată este una posesorie, instanța de apel a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 674 al. 1 proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel privind rectificarea de CF. Aceștia susțin că la pronunțarea deciziei atacate nu s-a avut în vedere faptul că, în calitate de moștenitori, reclamanții culeg întregul patrimoniul succesoral, inclusiv partea din acest patrimoniu aflat în posesia intimaților - pârâți, ca urmare a drepturilor conferite de sesiză.
Recurenții susțin că prin acțiunea promovată au urmărit rectificarea cărții funciare, deoarece nu mai sunt întrunite condițiile pentru care vechiul corp de proprietate să fie despărțit în două trupuri, având în vedere că exercitarea deplină a dreptului de proprietate al acestora a fost
-//-
recunoscută prin sentința civilă nr. 6747/1997 a Judecătoriei Sibiu și prin decizia civilă nr. 1250/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Recurenții consideră că nu se impune constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare al antecesoarei intimaților, pe calea unei acțiuni separate, întrucât s-a constatat nevalabilitatea naționalizării imobilului de către stat și s-a dispus repunerea în situația anterioară aplicării actului de naționalizare.
Recurenții susțin că în mod greșit s-au aplicat temeiurile de drept privind "apărarea posesiei" pentru că sesiza le conferă acestora o posesie de drept asupra patrimoniului succesoral, iar "ciuntirea" acestui beneficiu este un atribuit al puterii legislative, astfel că ignorarea și nerespectarea lui constituie o depășire a atribuțiilor instanței de apel.
În drept se invocă art. 303 pct. 3,4,9 proc. civ.
Recursul este legal timbrat (fl. 16 - 21).
Intimații au depus întâmpinare ( fl. 26 - 29), prin care au solicitat în principal constatarea nulității recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată nefondat recursul de față și urmează să-l respingă pentru considerentele ce vor fi expuse:
Recurenții susțin că, fiind moștenitori ai defunctei u, au un drept de sezină, ceea ce le conferă o posesie de drept asupra bunurilor succesorale.
Această afirmație este corectă, însă ea vizeazănumai bunurile aflate în patrimoniul succesoral.Recurenții nu au făcut dovada că imobilul în litigiu, înscris în CF 6337 Sibiu, nr. top. 525/2 face parte din acest patrimoniu succesoral.
Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod corect că prin sentința civilă nr. 6747/1997 a Judecătoriei Sibius -a constatat nevalabilitatea preluării de către stata imobilului cu nr. top. 525/1și cu privire la acest imobil s-a dispus restabilirea situației anterioare.
Aceste efecte nu pot fi extinse și asupra imobilului cu nr. top. 525/2, așa cum susțin recurenții. Acest imobil constituie un corp funciar de sine- stătător, format ca urmare a dezmembrării imobilului cu nr. top. 525, conform dispozițiilor art. 13 - 14 din Decr. Lg. 115/1938.
Din copia cărții funciare ( fl. 34 - 35 dos. fond), rezultă că în prezent pârâții - intimați sunt proprietarii imobilului cu nr. top. 525/2, pe care l-au dobândit cu titlu de moștenire de la antecesoarea, aceasta din urmă dobândindu-l în 1974 cu titlu de cumpărare de la stat (,5; ).
Față de conținutul cărții funciare, pârâții au probat dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 17, art. 32 al. 1 și art. 33 din 115/1938, care consfințesc principiul constitutiv de drepturi reale al înscrierilor în CF și principiul forței probante al acestor înscrieri.
-//-
Acțiunea în rectificare, pe care au promovat-o recurenții reclamanți se întemeiată pe înscrierea dreptului de proprietate al pârâților în temeiul unui act nevalabil. Pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, trebuie constatată nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea.
Argumentele recurenților în sensul că nu se mai impune constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat în 1974, de vreme ce s-a constatat nelegalitatea preluării imobilului, nu pot fi primite. Legislația noastră nu cunoaște instituția "nulității de drept". Orice nulitate, indiferent că este relativă sau absolută, trebuie constatată printr-o hotărâre judecătorească, iar până la declararea ca nul sau anulat, actul juridic este considerat valabil și produce efecte juridice ca atare.
Aceste aspecte au fost corect reținute de instanța de apel, atunci când a analizat motivele invocate de apelanți, inclusiv în ce privește cererea de rectificare de CF, astfel că nici aceste critici nu pot fi primite.
Mai mult, imobilul în litigiu intră sub incidența legii 10/2001 și, raportat la această lege specială de reparație, trebuie analizate atât măsura preluării imobilului, cât și contractul de vânzare - cumpărare încheiat de antecesoarea pârâților.
De altfel, reclamanții au și promovat în anul 2002 o acțiune de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare nr-, încheiat după aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950, acțiune întemeiată pe dispozițiile Lg. 10/2001, dar cererea a fost perimată datorită pasivității reclamanților, care au lăsat-o în nelucrare mai mult de un an ( fl. 29 - dos. fond).
În ce privește cererea posesorie, recurenții susțin că fiind beneficiari ai sezinei, sunt posesori de drept, astfel că nu sunt incidente temeiurile juridice reținute de instanța de apel.
Curtea constată nefondate și aceste critici. Este adevărat că sezina conferă moștenitorului posibilitatea juridică de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de defunct, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor. Acesta poate exercita inclusiv acțiunea posesorie, chiar dacă nu a avut niciodată în stăpânire bunurile, dar pentru admisibilitatea unei asemenea acțiuni trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 674 proc. civ. raportat la posesia exercitată de defunct. Așa cum corect a reținut Tribunalul Sibiu, în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestor cerințe.
În ce privește excepția nulității recursului, ca nemotivat, invocată de intimați, urmează a fi respinsă, întrucât recurenții au argumentat criticile aduse deciziei atacate, atât în fapt, cât și în drept, conform art. 3021. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4,6, 9 proc. civ și ca urmare, în baza art. 312 proc. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 36/2009 dată în dosar nr-)
În temeiul art. 274 proc. civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatei suma de 1666 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului conform chitanței de la fila 31.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 301/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1666 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/02.03.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca
