Anulare act. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 35/2009
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 3: Anca președinte secție
Grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții Primarul municipiului T și Consiliul local al municipiului T împotriva deciziei civile nr. 613/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru revizuienții Primarul municipiului T și Consiliul local al municipiului T, intimata asistată de avocat, lipsă fiind intimații T, T, și mandatarul acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și împrejurarea că nu s-au depus înscrisuri noi față de termenul anterior.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic reprezentant al revizuienților, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, desființarea deciziei a cărei revizuire se cere în sensul respingerii recursului declarat de reclamant, cu consecința menținerii deciziei civile 1023/A/2006 a Tribunalului Timiș și a sentinței civile 23065/2002 a Judecătoriei Timișoara. Motivele cererii de revizuire au fost depuse în termenul legal prev. de art. 322 pct. 5 și 324 Cod pr. civ.
Avocat apărător al intimatei solicită admiterea cererii de revizuire cu consecința anulării deciziei contestate și în urma rejudecării recursului a se pronunța o soluție de respingere a acestuia, cu menținerea hotărârilor anterioare. Cu cheltuieli de judecată la care solicită a fi obligat intimatul - depune chitanță.
Cererea de revizuire este întemeiată pe disp. art. 322 pct. 5 Cod pr. civ. iar înscrisul nou la care fac referire în prezenta cauză îl reprezintă cererea formulată de către intimatul recurent la Legea 112/1995 și prin care
-//-
se solicitau despăgubiri pentru imobilul în litigiu, nu restituirea în natură. Atâta timp cât în CF nu erau înscrise mențiuni, nu exista procedura la Legea 112/1995 și nu aveau cunoștință despre proces fiind terță persoană, imobilul în litigiu putea fi vândut și nu se poate reține reaua credință nici a vânzătorului și nici a cumpărătorului, astfel că sunt îndeplinite cerințele pentru admiterea cererii de revizuire.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 28.06.2007 revizuienții Primarul și Consiliul Local al municipiului T au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 613/11.06.2007, a cărei pronunțare a fost amânată pentru data de 14.06.2007 a Curții de Apel Timișoara în dosar nr- prin care a fost admis recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 1023/A/21.12.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și a sentinței civile nr. 23065/11.12.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 19026/C/2002.
În motivarea cererii de revizuire se arată că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 19023/2002 a Judecătoriei Timișoara reclamantul (sr.) antecesorul apelantului (junior) a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului T și Primarul municipiului T, precum și pe, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Consiliul Local al municipiului T și, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară. Contratul de vânzare-cumpărare a avut ca obiect apartamentul situat în T-. 3 înscris în CF colectiv 14596 T top 9960, 9961 și CF individual - T și a fost încheiat în baza Legii 112/1995. Acțiunea a fost precizată solicitându-se la termenul din 10.10.2002 introducerea în cauză a SC - SRL T și Primăria municipiului T și să se constate că apartamentul nr. 3 fost înstrăinat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării. A mai fost precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind art. 46 alin. 1 și 4 din Legea 10/2001.
Judecătoria Timișoaraa soluționat acțiunea prin sentința civilă nr. 23065/11.12.2002, care a fost apelată de reclamant.
Prin decizia civilă nr. 1006/A/25.01.2003 a fost admis apelul declarat de reclamant și s-a constatat că jr. are calitatea de succesor al reclamantului inițial sr. a casat hotărârea atacată și rejudecând cauza a respins acțiunea ca neîntemeiată.
-//-
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost admis și fiind casată decizia civilă nr. 1006/A/25.01.2003 a fost trimisă cauza pentru rejudecare în fond.
În rejudecare, prin decizia civilă nr. 1023/A/21.12.2006 a Tribunalului Timiș în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3065/11.12.2002 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr. 19026/2002.
Recursul declarat de împotriva acestei decizii a fost admis de instanța de recurs și prin decizia civilă nr. 613/11.06.2007 au fost modificate hotărârile instanței de fond și apel în sensul admiterii acțiunii reclamantului și constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu restabilirea situației anterioare de CF.
Revizuienții susțin că cele reținute de instanța de recurs în motivare sunt eronate: reclamantul a solicitat prin cererea adresată Comisiei instituită în baza Legii 112/1995, la data de 02.07.1996 despăgubiri în baza art. 10 și următoarele din Legea 112/1995. Urmare a cererii adresată de proprietara apartamentului 3, Comisiei de Aplicare a Legii 112/1995, i-au fost comunicate copii ale cererilor formulate de numitul senior în temeiul Legii 112/1995 referitoare la imobilul în litigiu, cereri depuse de la Serviciul Juridic din cadrul Primăriei municipiului Prin această cerere, a solicitat pe cale administrativă doar despăgubiri bănești pentru apartamentele naționalizate nu și restituire în natură, astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 2 din Legea 112/1995 privind restituirea în natură, el putând solicita despăgubiri bănești.
Comisia Județeană de Aplicare a Legii 112/1995 a constatat că imobilul este în întregime închiriat și modalitatea de reparație prevăzută de Legea 112/1995 sunt despăgubirile bănești. Reclamantul a înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești o acțiune având ca obiect revendicare imobiliară. Procesul nu a fost înscris în CF, iar vânzarea apartamentului s-a făcut de către T, care nu a fost parte în proces, după cum nu a fost parte nici. Soluționarea cererii de despăgubiri bănești a fost soluționată prin Hotărârea nr. 1151/12.06.1998 fără a fi pusă în discuție restituirea în natură a imobilului.
Instanța a motivat că a fost soluționată cererea de vânzare-cumpărare înainte de soluționarea cererii de despăgubiri bănești formulată de reclamant pe cale administrativă, motivare considerată de revizuienți nelegală și netemeinică, câtă vreme această hotărâre stabilea doar cuantumul despăgubirilor bănești, iar putea eventual contesta acest cuantum.
La data cumpărării nu avea cunoștință de acțiunea promovată de reclamant, nefiind parte în proces și nefiind informată de reclamant sau de stat cu privire la existența litigiului pe rolul instanței. Este considerată greșită argumentarea instanței că nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare este evidentă, în condițiile în care acesta a fost încheiat anterior soluționării de către Comisia specială de aplicarea a Legii
-//-
112/1995 și au fost solicitate numai despăgubiri bănești de către reclamant. Nu puteau fi reținute nici dispozițiile HG 11/1997 la care face trimitere instanța pentru că acest act a fost publicat ulterior cumpărării apartamentului și nu produce efecte juridice decât pentru viitor. Reclamantul nu a probat reaua credință a subdobânditoarei.
Se mai susține în cererea de revizuire că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 46 alin. 2 și 4 din Legea 10/2001, adică apartamentul a fost cumpărat cu respectarea dispozițiilor imperative ale Legii 112/1995, nefiind încălcată nici o prevedere a acestui act normativ, cumpărarea fiind făcută cu bună credință.
Revizuienții menționează că Decizia Curții Constituționale nr. 9/2002 cu efecte obligatorii pentru instanțele judecătorești, interpretând art. 46 din lege referitor la buna credință, menționează că aceasta vizează exclusiv cumpărătorul locuințelor care fac obiectul legii și care este considerat întotdeauna de bună credință, deoarece s-a încrezut în autoritatea statului la momentul cumpărării.
Deși la termenul din 4.06.2007, Consiliul Local și Primăria municipiului T, prin reprezentant, au înmânat concluzii scrise și practică judiciară în cauze privind constatarea nulității absolute a altor apartamente similare din imobil, instanța de recurs nu face nici o mențiune în acest sens și înscrisurile nici nu se regăsesc la dosarul cauzei.
În drept se invocă art. 322 pct. 5 cod procedură civilă.
Revizuienții au depus copii după adresa nr. 11058/28.08.2007 a Comisiei județene pentru aplicarea prevederilor legii 112/1995 către; copia cererii lui de despăgubire în baza legii 112/1995 adresată URBIS T; copia cererii adresată de către Consiliul Local T pentru despăgubiri, copia hotărârii nr. 1151/12.06.1998 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în T-, în favoarea lui;copia deciziei civile nr. 101/2007 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara; încheierea din 4.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. -.
Intimata a depus întâmpinare față de revizuire, la Curtea de Apel Timișoara solicitând admiterea cererii în temeiul art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, prin prisma înscrisurilor doveditoare noi comunicate la cererea intimatei de Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii 112/1995, după judecarea recursului. Ca efect al admiterii revizuirii se cere a se desființa decizia civilă nr. 613/11.06.2007 a Curții de Apel Timișoara în sensul respingerii recursului declarat de reclamantul și menținerea deciziei civile nr. 1023/A/21.12.2006 a Tribunalului Timiș și a sentinței civile nr. 23.065/11.12.2002 a Judecătoriei Timișoara. A solicitat a se lua act că a formulat cerere de strămutare a cauzei, depunând certificat de grefă în acest sens. A mai depus copii după adresa nr. 11058/28.08.2007 a Comisiei județene pentru aplicarea prevederilor Legii 112/1995 către; copia cererii lui de despăgubire în baza Legii 112/1995
-//-
adresată URBIS T; copia cererii adresată de către Consiliul Local T pentru despăgubiri, copia hotărârii nr. 1151/12.06.1998 privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în T-, în favoarea lui.
S-au mai depus de intimată copii după note de ședință și concluzii scrise formulate în alt dosar, copii după contractul de vânzare cumpărare nr. 11348/08.01.1997 încheiat între A URBIS și - și soția, procesul verbal de predare a locuinței, decizia civilă nr. 3596/2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, sentința civilă nr. 4003/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara, și alte hotărâri judecătorești.
Intimata a formulat mai multe cereri de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheieri de ședință și care au fost soluționate de instanță.
Cu încheierea nr. 3/14.02.2008 Curtea de Apel Timișoaraa scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul Curții de Apel Oradea, ca urmare a judecării cererii de strămutare de către ÎCCJ.
Intimata a formulat o nouă cerere de strămutare a dosarului, care a fost admisă și s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL ALBA IULIA.
Intimata a depus la această instanță întâmpinare solicitând admiterea cererii de revizuire cu consecința anulării deciziei contestate, iar în urma rejudecării recursului pronunțarea unei soluții de respingere a recursului, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Instanța de recurs a admis recursul doar pe ideea că intimata a cumpărat imobilul în litigiu în cursul soluționării cererii formulate de revendicare formulate de intimat în baza Legii 112/1995. Înscrisul la care revizuientele fac referire atestă faptul că în baza prevederilor Legii 112/1995 intimatul recurent nu a formulat o cerere de revendicare a imobilului, ci de acordare de despăgubiri bănești. Aceste despăgubiri au și fost acordate de comisia de specialitate.
Această cerere de despăgubiri nu constituia o, un motiv de nulitate al contratului de vânzare cumpărare. Ori, instanța de recurs face referire doar la o cerere de retrocedare în baza Legii 112/1995. Nici intimata, nici revizuientele nu au avut cunoștință de această decizie pronunțată de o comisie de specialitate, de aceea nu a fost posibilă prezentarea în cursul judecării în recurs. Cu ocazia rejudecării recursului, intimata solicită a se analiza dacă există vreun impediment legal la încheierea contratului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului în litigiu. Cererea de despăgubiri nu era un motiv de suspendare a procedurii de cumpărare a apartamentului de către chiriaș și nici nu era înscrisă în CF sau notificată intimata pentru a se face dovada relei credințe a intimatei. Nu s-a probat nici că intimata ar fi știut de existența acțiunii în revendicare pe rolul instanțelor.
În fața acestei instanțe a depus întâmpinare intimata SC solicitând admiterea cererii, așa cum a fost formulată, arătând, în
-//-
esență, că acțiunea în revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr. 4914/1996 nu a fost notată în cartea funciară la data cumpărării imobilului; nu s-a dovedit că demersurile reclamantului au fost aduse la cunoștința părților contractante pentru a se reține complicitatea acestora sau reaua credință a pârâtei cumpărătoare în fraudarea drepturilor reclamantului, mai ales că prin cererea depusă în baza Legii 112/1995 reclamantul cerea doar despăgubiri bănești. HG 11/1997 nu era aplicabilă în cauză pentru că a apărut după încheierea contratului de vânzare cumpărare.
Revizuientele au depus concluzii scrise în cauză și un set de acte și hotărâri judecătorești, care au fost deja menționate, fiind depuse și anterior la dosar.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate raportat la art. 322 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Acest motiv de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată. Legea are în vedere două ipoteze. Revizuienții invocă prima ipoteză care vizează descoperirea unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii.
Pentru a fi admisibilă revizuirea în această ipoteză trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: înscrisurile să fi fost descoperite după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii, dar să fi existat la data judecății.
A doua condiție a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că a fost deținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurarea mai presus de voința părții.
În al treilea rând, înscrisul invocat ca temei al revizuirii trebuie prezentat de partea care exercită această cale extraordinară de atac, condiție care rezultă din prevederea potrivit căreia partea trebuie să facă dovada imposibilității de a prezenta înscrisul instanței a cărei hotărâre o atacă.
Ultima condiție impusă de revizuire este aceea ca înscrisul descoperit și invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost a conduce la pronunțarea unei alte soluții decât cea atacată.
Prin decizia civilă nr. 613/11.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. - a fost admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 1023/A/21.12.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș și a sentinței civile nr. 23065/11.12.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara și modificând ambele hotărâri în fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva pârâților Consiliul
-//-
Local T, Primăria municipiului T și SC A constatat nulitatea absolută a contratului de vânzare cumpărare nr. 322/B/20.12.1996 încheiat între pârâții SC și având ca obiect apartamentul nr. 3 situat în T- înscris în CF col. 14596 T top 9960, 9961 și CF indiv. - S-a dispus restabilirea situației anterioare de CF în sensul radierii dreptului de proprietate pârâtei și întabularea dreptului de proprietate a reclamantului.
S-a reținut în considerentele deciziei că reclamantul a făcut toate demersurile pentru redobândirea imobilului în litigiu, atât administrative, în baza Legii 112/1995, prin depunerea unei cereri la Consiliul Local al municipiului - Comisia de aplicare a Legii 112/1995, cât și prin promovarea unei acțiuni pe drept comun și înregistrarea unei notificări în baza Legii 10/2001. Astfel, la data de 27.03.1996 reclamantul a promovat acțiune în revendicarea imobilului menționat în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul Local T, acțiune respinsă irevocabil. În aceeași perioadă reclamantul a uzat și de procedurile administrative prevăzute de Legea 112/1995 solicitând despăgubiri pentru imobil, așa cum rezultă din adresa din 9.11.1997 unde se arată că nu a optat pentru restituirea în natură a imobilului, deoarece potrivit legii nu avea acest drept, dar a cerut pe calea unei acțiuni judecătorești restituirea în natură a imobilului. Prin decizia 1151/12.06.1998 Consiliul Județean T prin Comisia Județeană pentru aplicare Legii 112/1995 a acordat lui suma maximă de 229.033.200 lei cu titlu despăgubiri pentru imobilul situat în T- înscris în CF col. 14596 T top 9960.
Instanța de recurs a mai motivat că intimata a avut contract de închiriere nr. 1167/7/21.08.1990 încheiat cu T, apoi a devenit proprietar al apartamentului în litigiu în baza contratului de vânzare cumpărare nr. 322/R/20.12.1996 încheiat în baza art. 9 din Legea 112/1995 cu
Reținând această succesiune a evenimentelor, respectiv cererea reclamantului către comisia de aplicare a Legii 112/1995 din data de 2.07.1996, contractul de vânzare cumpărare atacat din data de 20.12.1996, iar hotărârea comisiei pentru aplicarea Legii 112/1995 din 12.06.1998, deci mult după încheierea contractului de vânzare cumpărare, instanța de recurs a motivat că nulitatea absolută a contratului de vânzare cumpărare atacat este evidentă întrucât acesta a fost încheiat înainte de soluționarea de către Comisia specială de Aplicare a Legii 112/1995 a cererii de restituire a imobilului în litigiu formulate de reclamant. S-a mai arătat că actul s-a încheiat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 9 din Legea 112/1995 și ale art. 13 din HG 11/1997. Au fost expuse și alte considerente de drept pentru care instanța de recurs a adoptat soluția menționată.
Așadar, din analiza considerentelor expuse de instanța de recurs, și care au stat la baza deciziei civile nr. 613/R/11.06.2007, atacată cu prezenta revizuire, rezultă că actul considerat de revizuienți "act nou" a fost avut în
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 35/2009 dată în dosar nr-)
vedere la pronunțarea deciziei. În mod explicit Curtea de Apel Timișoaraa arătat data la care a fost depusă de către reclamant cererea de despăgubiri bănești formulată în baza Legii 112/1995, hotărârea comisiei, datele la care au fost încheiate înscrisurile și a explicat pentru ce a luat în considerare anumite acte și fapte, înlăturând alte susțineri ale părților.
Raportând susținerile revizuienților la condițiile impuse de art. 322 pct. 5 cod procedură civilă se constată că acestea nu sunt îndeplinite. Înscrisul considerat nou de revizuienți a existat la data soluționării cauzei în recurs și a fost avut în vedere de instanță, interpretat apoi potrivit prevederilor legale.
Celelalte aspecte menționate în motivarea revizuirii nu se încadrează în prevederile textului legal invocat, revizuirea fiind o cale de atac extraordinară cu motive strict și limitativ prevăzute de lege. Restul susținerilor revizuienților din motivarea acestei căi de atac, se constituie în veritabile motive de recurs, care vizează temeinicia și legalitatea deciziei atacate, inadmisibil de verificat în această cale extraordinară de atac.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de Primarul și Consiliul Local al municipiului Tad eciziei civile nr. 613/R/2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T împotriva deciziei civile 613/11.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehn.
2 ex/17.02.2009
-,
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan, Anca
