Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 533/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 533
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, domiciliați în DTS,-,. 1,. 1,. 15, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 41/A din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă REMAT DTS, cu sediul în DTS,-, jud. M, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de avocat și intimata pârâtă REMAT DTS, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea întâmpinării de către intimata pârâtă REMAT DTS, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a solicitat, în principal, admiterea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, casarea deciziei civile recurate și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize tehnice de specialitate; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A precizat că instanța de apel nu a urmat dispozițiile obligatorii date de ÎCCJ prin decizia de casare, în sensul de a se efectua o expertiză de specialitate prin care să se stabilească dinamica accidentului și complexul de fapte și împrejurări care au precedat accidentul, întrucât, deși a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, ulterior a revenit asupra acestei probe și a considerat că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize. Apreciază că erau îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, privind stabilirea răspunderii civile delictuale a intimatei, deoarece există vinovăție și raport de cauzalitate între vinovăție intimatei și producerea accidentului de muncă; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă REMAT DTS, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. A precizat că instanța de apel a revenit asupra probei cu efectuarea unei noi expertize, apreciind că nu se mai impune în cauză, întrucât această probă se mai administrase și se respectaseră întocmai obiectivele stabilite de ÎCCJ. Expertiza administrată inițial a demonstrat în mod corect că nu există legătură de cauzalitate între cauzele favorizante și fapta accidentatului, deoarece acestea nu au contribuit decisiv la producerea accidentului și nu pot alcătui împreună cu fapta victimei o unitate indivizibilă. De asemenea, s-a stabilit că singurul culpabil de producerea accidentului este victima, celelalte persoane care reprezentau societatea la acea dată neavând nicio culpă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată la Judecătoria Dr. Tr. S, la data de 5 mai 2005, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta SC SA Tr. S, pentru a fi obligată la 60.000.000 lei, cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului fiului reclamanților, în urma unui accident de muncă, plata unei prestații periodice, în sumă de 1.000.000 lei, ca urmare a faptului că prin decesul fiului lor cu care se gospodăreau reclamanții au fost lipsiți de sprijinul material al acestuia.
Judecătoria Dr. Tr. S, prin sentința civilă nr.5659/19 nov.2003, a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat-o pe pârâtă să le plătească suma de 30.000.000 lei, reprezentând daune morale și o prestație periodică în cuantum de 300.000 lei lunar pentru fiecare dintre cei doi reclamanți începând cu data introducerii acțiunii și până în luna decembrie 2005.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond, analizând condițiile răspunderii delictuale, a reținut că accidentul nu s-a produs din culpa exclusivă a victimei, ci și din vina angajatorului, care a făcut o instruire formală personalului privind riscurile specifice lucrului la înălțime și nu a supravegheat desfășurarea activității personalului care executa lucrări, astfel că pârâta răspunde și pentru cea mai ușoară culpă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții cât și pârâta.
În apelul lor, reclamanții au susținut că sentința este netemeinică și nelegală în ce privește cuantumul pretențiilor acordate, cuantum ce fost redus în mod nejustificat.
În motivarea apelului său, pârâta susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că ar exista o unității pârâte în producerea accidentului; de asemenea, în mod greșit fost obligată la plata unei pensii de întreținere pentru fiecare reclamant, aceasta deoarece, pe de o parte, nu există o culpă unității, iar pe de altă parte nu a existat caracterul de stabilitate a întreținerii pe care victima o acorda reclamanților.
O altă critică a acestei apelante a vizat faptul că instanța de fond a acordat reclamanților ceea ce nu s-a cerut.
Curtea de APEL CRAIOVA, secția civilă, prin decizia nr.404/9 martie 2004, admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința judecătoriei și respins acțiunea.
Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat apelul reclamanților.
Pentru decide astfel, instanța a avut în vedere Ordonanța din 12 aug.2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tr. S prin care s-a dispus încetarea urmării penale față de inculpații și și neînceperea urmăririi penale față de numitul toți angajați ai pârâtei.
S-a mai arătat că nu avea autorizație de lucru la înălțime și a urcat la etajul V al clădirii din proprie inițiativă.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, care au invocat următoarele critici; instanța a aplicat greșit legea, deoarece art.22 cod pr. penală prevede că numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile; nelegal și nejustificat au fost înlăturate concluziile procesului verbal întocmit de Inspectoratul teritorial d e Muncă M; greșit a fost respins apelul reclamanților.
ICCJ B, prin decizia civilă nr.3602/ 5 mai 2005, admis recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile 404 din 9 martie 2004 Curții de APEL CRAIOVA, pe care a casat-o și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de reclamanți și de pârâtă, cu indicația efectuării unei expertize de specialitate.
În rejudecare, Curtea de APEL CRAIOVAa pronunțat decizia civilă nr.507/19.06.2006, prin care a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința judecătoriei, în sensul că respins acțiunea reclamanților. A respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate invocând dispoz. art. 304 pct. 9 pr.civ. iar prin decizia civilă nr.928/2.02.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților, casat decizie civilă nr.507/19.06.2006 a Curții de APEL CRAIOVA și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Mehedinți.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că decizia fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale, potrivit art. II alin. 2 din leg.219/2005, apelurile aflate pe rolul Curților de Apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit acestei legi, sunt de competența tribunalelor, se trimit la aceste din urmă instanțe, potrivit art. 2,pct. 2 lit. b pr.civ. tribunalele fiind competente judeca apelurile împotriva hotărârilor date în primă instanță de judecătorii.
Cauza a fost înregistrată în vederea rejudecării apelului la Tribunalul Mehedinți, sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 41A din 15.02.2008, Tribunalul Mehedinția admis apelul declarat de pârâta SC SA Tr. S, împotriva sentinței civile nr.5659/19 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Tr. S, în dosar nr.4623/2003, în contradictoriu cu intimații și.
A fost schimbată sentința, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei SC SA Tr.
A fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe civile.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că accidentul soldat cu moartea fiului reclamanților s-a produs prin cădere în gol în timpul deplasării acestuia într-o zonă în care nu avea nici o sarcină de serviciu.
Din actele depuse în cauză a rezultat că angajatorul a efectuat victimei instructajul introductiv general, iar angajatul a beneficiat de instructajul periodic de protecție a muncii, fapt consemnat în fișa individuală și au fost întocmite procese verbale în care s-au notat prevederile din de prelucrare împreună cu alți 55 de muncitori.
S-a mai reținut că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ toate elementele prev. de art.998-999 Cod civ, concret vinovăția intimatei, dar mai ales, existența legăturii de cauzalitate între "inacțiunile"ce se reproșează intimatei de către reclamanți și moartea fiului lor, astfel încât nu poate fi antamată în sarcina intimatei-pârâte o răspundere civilă delictuală.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, considerând-o nelegală față de aplicarea dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civ. deoarece nu au fost aplicate corespunzător dispoz. art. 998, 999 Cod civil, având în vedere că nu s-a apreciat că ar exista culpă din partea societății pentru producerea accidentului de muncă; nu au fost respectate dispozițiile deciziei de casare care erau obligatorii pentru instanță, privind efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili dinamica accidentului.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Prin decizia civilă nr. 928/2.02.2007, pronunțată de ICCJ - secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost casată decizia civilă nr. 507 din 19.06.2006, a Curții de APEL CRAIOVA, secția civilă și trimisă cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Mehedinți. Casarea a fost atrasă de aplicarea dispoz. art. 2, pct. 2, lit. b din Codul d e pr. civ. rap. la art. 1 pct. 1 din Lg. 219/2005, prin care s-a stabilit că tribunalele sunt competente să judece apelurile împotriva hotărârilor date în primă instanță de judecătorii.
Această decizie a stabilit competența de soluționare a apelului, iar în ceea ce privește fondul cauzei a făcut trimitere la decizia de casare nr. 3602/5.05.2005, pronunțată de ICCJ - secția civilă și de proprietate intelectuală.
Prin decizia de casare la care s-a făcut trimitere, casându-se soluția pronunțată în apel d e Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr. 404/9.03.2004, s-a indicat necesitatea efectuării unui raport de expertiză de specialitate în care să se stabilească dinamica accidentului, pentru a se determina complexul de fapte care au precedat accidentul, urmând să se stabilească care sunt cauzele care l-au provocat ori generat.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CRAIOVA, conform competenței de la acea dată, iar în rejudecarea apelului, respectându-se indicațiile din decizia de casare nr. 3602/5.05.2005, instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate cu obiectivele la care a făcut trimitere ICCJ, această expertiză fiind efectuată de către expert.
După casarea deciziei civile nr. 507/19.06.2006, în dosarul acestei hotărâri efectuându-se expertiza de mai sus, tribunalul, în rejudecarea apelului, a pus din nou în discuție necesitatea efectuării unui raport de expertiză, proba a fost admisă, dar față de faptul că nu s-a achitat majorarea onorariului, așa cum s-a solicitat de către instanță, s-a considerat că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize de specialitate, atât timp cât proba fusese deja administrată potrivit deciziei de casare care indicase necesitatea administrării ei.
Așa cum s-a arătat, decizia pronunțată de Curtea de Apel a fost casată raportat la competența de soluționare a cauzei, care la momentul pronunțării revenea tribunalului, situație în care în cauză își găsesc dispoz. art. 160 Cod pr. civ. potrivit cărora, în cazul declarării necompetenței dovezile administrate în instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.
Tribunalul a procedat în rejudecare potrivit acestor dispoziții legale în momentul în care a constatat că nu se mai impune refacerea expertizei, potrivit dispozițiilor deciziei de casare, deoarece aceasta era o probă administrată în apelul pronunțat după casare și deci, câștigată cauzei, iar în rejudecare părțile nu au achitat onorariul stabilit de instanță pentru o nouă expertiză.
Față de situația rezultată din dosar se constată că tribunalul a respectat dispoz. art. 315 alin.1 Cod pr. civ. potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, atât timp cât după decizia de casare nr. 3602/5.05.2005, se indicase necesitatea efectuării unui raport de expertiză de specialitate în faza de judecată a apelului, expertiză ce a fost administrată de instanța de apel în rejudecare, chiar dacă era o instanță necompetentă.
În cauza supusă judecății, instanța a fost investită cu soluționarea unui accident de muncă mortal, așa cum este definit în Lg. 90/1996, răspunderea civilă fiind cea atrasă de dispoz. art. 998, 999 Cod civil, deci de natură delictuală, care intervine atunci când există o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, un prejudiciu și un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. S, prin ordonanța din 7.10.2002, a respins plângerea reclamanților și a menținut ordonanța nr. 1709/P/2001 din 12.08.2002, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a persoanelor considerate vinovate de producerea accidentului de muncă, constatându-se culpa exclusivă a victimei prin nerespectarea normelor legale de protecția muncii.
Accidentul soldat cu moartea fiului reclamanților a avut loc în hala de cazane din Centrala, unde se executau lucrări de dezmembrare a centralei termice. Victima C-tin. muncitor necalificat, a fost solicitat la 2.05.2001, la etajul 5 al clădirii, pentru a sparge un zid de cărămidă, activitate necesară în vederea continuării activității de tăiere a țevilor. După terminarea lucrării, victima C-tin, coborând de la etajul 5, părăsit, la etajul I, traseul de urcare-coborâre prevăzut cu scări metalice și balustrăzi, deplasându-se într-o zonă în care exista un gol tehnologic și trecând pe spațiul dintre golul tehnologic și un de fum, s-a dezechilibrat și a căzut, accidentul soldându-se cu moartea muncitorului datorită leziunilor suferite prin cădere.
Inspectorii de la Inspectoratul teritorial d e Muncă au constatat prin procesul verbal de cercetare încheiat cu ocazia verificării cauzelor de producere a accidentului situația de fapt relatată mai sus, dar au reținut că au existat și anumite cauze favorizante, în sensul că nu s-auverificat cunoștințele căpătate de victimă cu ocazia instruirii, în baza textelor specifice și nu s-a făcut o supraveghere corespunzătoare a personalului care executa lucrări la înălțime.
Aceste cauze favorizante la care se face trimitere prin procesul verbal de cercetare au stat la baza indicării de către ICCJ a necesității efectuării unui raport de expertiză de specialitate.
Prin expertiza efectuată de ing., expert tehnic în protecția muncii, s-a concluzionat că, așa cum s-a reținut și prin procesul verbal menționat mai sus, cauza principală a producerii accidentului l-a constituit deplasarea muncitorului în zona interzisă circulației.
Expertul a reținut însă că acele cauze favorizante la care s-a făcut trimitere nu intră în categoria unor cauze reale care ar putea să fie în legătură directă cu producerea accidentului, deoarece accidentul nu se încadrează în căderea de la înălțime Cod 33-20, întrucât această cădere a fost efectul unei cauze anterioare ca succesiune în timp și cauză și anume, deplasarea din proprie inițiativă a victimei într-o zonă cu pericol Cod 33-12, fără sarcină de muncă în acel loc. Pe de altă parte, acele cauze favorizante la care s-a făcut trimitere de către inspectorii de la Inspectoratul teritorial d e Muncă nu se identifică între clauzele sistematic clasificate din Instrucțiunile, acestea fiind de fapt alte constatări.
Din punct de vedere al răspunderii civile delictuale, aceste alte constatări reținute de expertul tehnic în protecția muncii constituie de fapt niște circumstanțe de producere a faptei, fără a avea însă influență față de modul în care s-a produs accidentul asupra faptei păgubitoare.
Este adevărat că în domeniul răspunderii delictuale criteriul de apreciere al culpei este mai sever, deoarece orice activitate trebuie săvârșită astfel încât să nu se pricinuiască altei persoane o pagubă, situație în care cea mai ușoară culpă este suficientă pentru angajarea răspunderii.
Deci trebuie să se stabilească existența culpei, chiar dacă într-o formă ușoară, în producerea faptului păgubitor, or, așa cum sunt reținute acele cauze favorizante de către inspectorii de protecție a muncii, nu se constată existența vreunei culpe din partea angajatorului.
Din probele dosarului rezultă că înainte de începerea lucrărilor a fost încheiată o convenție pe linie de protecție a muncii, a fost efectuată instruirea personalului care trebuia să execute dezmembrarea, fiind încheiat un proces verbal în acest sens, au fost efectuate examenele medicale pentru toți muncitorii, specifice pentru lucrul la înălțime, situație în care lipsa mențiunilor " pentru lucrul la înălțime" nu poate fi considerată o cauză de natură a determina accidentul, această mențiune constituind numai o formalitate neîndeplinită scriptic.
Trebuie de asemenea menționat că accidentul a fost provocat prin deplasarea victimei de la etajul 5 spre parter și prin cădere de la etajul 1, în zona în care exista un gol tehnologic, datorită nerespectării de către aceasta a normelor legale de protecție a muncii, în sensul nerespectării traseului de urcare - coborâre care era bine determinat, prevăzut cu scări metalice și balustradă.
În această situație nu se poate reține că accidentul s-a produs din motive de nesupraveghere a lucrului la înălțime, acesta având loc în urma coborârii muncitorului de la etajul 5 spre parter, la nivelul etajului 1, datorită nerespectării traseului de urcare - coborâre trasat.
Pe de altă parte, din raportul de expertiză se reține că s-a produs căderea în gol, în timpul deplasării, în timpul zilei, într-un loc cu lumină naturală, la amiază când luminarea naturală este maximă și nu se poate lua în considerare faptul că victima nu a putut să vadă pe unde pășește, nu existau la locul de producere a accidentului obstacole sau materiale care să blocheze deplasarea sau să favorizeze împiedicarea victimei sau o lipsă de vizibilitate a golului din planșeu, nu au existat surse de zgomot care ar fi putut împiedica perceperea senzorială privind pericolul, nu a fost lovită, surprinsă sau lovită din spate de mijloace de muncă față de care nu ar fi putut să se ferească prin reflexe normale.
Pentru deplasarea victimei de la etajul 5 spre parterul clădirii, nu era necesară supravegherea tehnică pentru coborârea unei scări care era corect construită în condițiile respective.
Expertul a concluzionat că dacă accidentul s-ar fi produs la etajul 5, unde victima ar fi efectuat sarcina de muncă, sau pe scările de coborâre, dacă acestea ar fi fost nerezistente, nemarcate, nesemnalizate sau fără balustrade, atunci s-ar putea stabili o legătură cauzală între toate aceste elemente și accident. Prin urmare, nu se poate stabili o legătură cauzală între cauzele favorizante și accident deoarece acestea nu au contribuit decisiv, împreună cu fapta victimei la producerea accidentului.
Din punct de vedere al raportului cauzal între fenomenul care a condus la apariția accidentului și efectul acestuia, respectiv moartea victimei prin căderea în gol, acele cauze favorizante la care au făcut trimitere inspectorii de la protecția muncii constituie niște circumstanțe întâmplătoare, care nu pot determina în nicio măsură producerea efectului păgubitor.
Se constată deci că instanța a făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 998, 999 Cod civil, astfel încât aplicând dispoz. art. 312, alin.1 Cod pr. civ. urmează a se respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în DTS,-,. 1,. 1,. 15, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 41/A din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă REMAT DTS, cu sediul în DTS,-, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./30.06.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
