Obligație de a face. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 534
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 8 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți, reprezentați de avocat și recurenta pârâtă, personal și în calitate de apărător al recurentului pârât, lipsind intimata chemată în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a pus concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, iar pe fond admiterea capătului de cerere principal și obligarea pârâților la îndeplinirea obligației față de reclamanți în sensul de a le asigura posesia și de a le transmite dreptul de proprietate asupra imobilului. Apreciază că ambele instanțe au considerat în mod greșit că în cauză nu operează dispozițiile art. 1337. civil privind obligația de garanție a vânzătorului contra evicțiunii, în situația în care, deși contractul de vânzare - cumpărare a fost anulat, pârâții vânzători care au fost de rea - credință la momentul încheierii actului, deoarece au ascuns reclamanților cumpărători existența pe rolul instanțelor a unei acțiuni pentru anularea actului prin care au dobândit dreptul lor de proprietate asupra imobilului, ulterior înstrăinat reclamanților, și nici nu au restituit prețul achitat de către reclamanți; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâții, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Recurenta pârâtă, în nume propriu și în calitate de apărător al recurentului pârât, a depus concluzii de admiterea recursului formulat de pârâți, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile pronunțată de instanța de fond. Apreciază că instanța de apel în mod greșit a făcut aplicarea efectelor obligației garanției pentru evicțiune câtă vreme contractul de vânzare - cumpărare a fost anulat, astfel încât părțile se află în care nu ar fi încheiat niciodată contractul și prin urmare nu sunt răspunzători de garanția pentru evicțiune; fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurenții reclamanți, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, la data de 22.06.2007, reclamanții și - au chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia, în principal, la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului compus dintr-un teren în suprafață de 60 mp. situat în intravilanul municipiului Tg. J,-, jud. G, învecinat la est și nord cu, la vest - SC SA, iar la sud cu strada - din și o clădire tip P+ 1, situată pe acest teren, compusă din depozit și baie la parter, birou, două terase, secretariat și baie la etaj, construită din bolțari și BCA, acoperită cu țiglă, iar în subsidiar, să fie obligați pârâții la plata în solidar a sumei de 19.000 lei actualizată, cu titlul de daune interese compensatorii, la plata cheltuielilor făcute de reclamanți pentru autentificarea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului, cât și a sporului de valoare a acestui imobil, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5140/12.08.2004 la BNP au dobândit în deplină proprietate de la pârâți un imobil compus din construcții și terenul aferent acestora, situat în Tg. J,-, iar prin sentința civilă nr. 757 din 26.09.2006 a Tribunalului Gorj - Secția Comercială, pronunțată în dosarul nr. 109/3/F/2003 al acestei instanțe s-a constatat nulitatea absolută a acestui contract, fără însă a se dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Au mai arătat că pârâții au dobândit ulterior din nou în proprietate imobilul ce făcuse obiectul contractului de vânzare - cumpărare constatat nul, cumpărând imobilul la licitație publică, astfel că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1350 Cod civil, în conformitate cu care "chestiunile de daune interese ce ar rezulta din neexecutarea vinderii și care nu sunt prevăzute aici se vor decide după regulile generale ale convențiilor", respectiv art.977 și urm. 1020 Cod civil, art.1021 cod civil 1074 Cod civil și următoarele.
Pârâții formulat întâmpinare, arătând că sunt de acord cu admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, ei fiind răspunzători de evicțiunea față de reclamanți, întrucât a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004, urmând a le restitui reclamanților sumele de 19.000 lei - preț încasat de către pârâți și nerestituit, 1038,43 lei - cheltuieli făcute pentru autentificarea contractului de vânzare - cumpărare și 5000 lei - daune interese reprezentând diferența între prețul plătit de reclamanți și sporul de valoare dobândit de imobil între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii.
Au mai arătat pârâții că acest spor de valoare este doar de 5000 lei, și nu 11.650 lei cât susțin reclamanții, deoarece prețul convenit cu reclamanții a fost de 30.000 lei, iar prețul pe care l-au plătit pentru achiziționarea imobilului la licitație publică a fost de 35.000 lei.
Prin urmare, doar această diferență de 5000 lei reprezintă sporul de valoare al imobilului, atâta timp cât suma de 35.000 lei reprezintă prețul unitar pentru imobil, iar nu suma de 41.650 lei în care a fost inclusă și suma de 6650 lei reprezentând TVA.
Pârâții au solicitat respingerea capătului de cerere, prin care reclamanții au solicitat să fie obligați să le transmită dreptul de proprietate asupra imobilului.
Aceeași pârâți au formulat și o cerere de chemare în garanție a numitei, solicitând ca în cazul în care vor cădea în pretenții, să fie obligată aceasta să le plătească sumele de 18346 lei - preț plătit de reclamanți pentru cumpărarea imobilului compus din terenul în suprafață de 50 mp. și clădire tip în urma contractului de vânzare - cumpărare nr.1993/05.10.2001; 711 lei - cheltuieli făcute pentru autentificarea contractului de vânzare - cumpărare pentru acest imobil și 24.000 lei - spor de valoare al imobilului.
Motivându-și cererea de chemare în garanție, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1993/05.10.2001 au cumpărat imobilul mai sus arătat de la SC SRL Tg. - J, imobil pe care l-au vândut reclamanților prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5140 /12.08.2004.
Ulterior, prin sentința nr. 88 din 27.04.2004 a Tribunalului Gorj s-a antrenat răspunderea patrimonială a administratorului SC SRL pentru suma de 570.665.230 lei ROL, întrucât a contribuit în mod esențial la ajungerea societății în stare de faliment, iar prin decizia civilă nr.1221/16.06.2005 a Curții de APEL CRAIOVA pronunțată în dosarul nr. 322/F/2/2005 a fost anulat contractul nr.1991/05.10.2001, fiind obligați pârâții să readucă în patrimoniul SC SRL bunul care făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare.
De asemenea, prin sentința nr. 757 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.109/3/F/2003 a fost constată și nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004, prin care pârâții au vândut reclamanților imobilul din Tg. J-, jud.
Prin sentința civilă 6061/21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu chemata în garanție.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata a 20.043,38 lei, urmând ca suma să fie reactualizată în funcție de indicele de inflație de la data de 12.08.2004 și până la data plății efective.
Au fost respinse cererile având ca obiect obligarea pârâților la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Tg. J,-, jud. G, obligarea pârâților la plata sporului de valoare al imobilului și la plata cheltuielilor de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâții și, împotriva garantei.
Prin sentința nr.757/26.09.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția Comercială și contencios Administrativ în dosarul nr. 109/3/F/2003 s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar SC EXPERT SA și s-a constatat nulitatea acestui contract de vânzare - cumpărare, reținându-se că prin decizia nr. 221/16.06.2005 a Curții de APEL CRAIOVA s- anulat contractul de vânzare - cumpărare nr. 1993/05.10.2001, act care a stat la baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004, acest ultim contract încheindu-se cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de legea insolvenței, potrivit cărora, după deschiderea procedurii este interzis administratorilor debitorilor, persoane juridice, să înstrăineze bunurile debitoarei, sub sancțiunea nulității.
S-a mai reținut că prin sentința nr. 757/26.09.2006 a Tribunalului Gorj - Secția Comercială și Contencios Administrativ s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004, părțile se găsesc în situația în care nu s-ar fi încheiat niciodată vreo convenție între ele, conform principiului privind retroactivitatea efectelor nulității.
S-a apreciat că atâta timp cât între părți nu a existat niciodată o convenție valabil încheiată, este de la sine înțeles că pârâții nu ar putea fi obligați să le transmită reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului, indiferent dacă acest imobil a reintrat sau nu în proprietatea pârâților, deoarece nu mai există nici un temei juridic în baza căruia să poată fi obligați pârâții la o asemenea prestație.
Instanța de fond a reținut ca fiind întemeiate susținerile reclamanților cu privire la capătul de cerere subsidiar, privind obligarea în solidar a pârâților la restituirea prețului plătit de reclamanți pentru imobil și la restituirea către reclamanți a cheltuielilor făcute de către aceștia cu autentificarea contractului de vânzare - cumpărare.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de către pârâți împotriva garantei, instanța a reținut că la data de 05.10.2001 s-a încheiat între aceste părți contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 1993 la BNP, prin care pârâții au cumpărat de la SC SRL Tg. al cărei administrator era garanta, imobilul teren și construcție situate în Tg. J,-, în schimbul unui preț de 100.000.000 lei ROL.
Ulterior, pârâții au revândut imobilul reclamanților prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5140/12.08.2004, iar prin decizia nr. 1221/16.06.2005 a Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, s-a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1993/05.10.2001, reținându-se că prețul convenit de părți a fost unul neserios și contractul s-a încheiat în perioada prevăzută de art.60 din Lg.64/1995 de cel mult 3 ani anterior deschiderii procedurii prevăzută de acest act normativ.
Urmare a anulării acestui contract din anul 2001 s-a anulat și contractul de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004.
S-a mai reținut că nici raporturile juridice ce au avut loc între pârâți, pe de o parte, și SC SRL, pe de altă parte, nu au avut la bază o convenție legal încheiată, deoarece prin anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 1993 /05.10.2001 s-a ajuns la situația în care între aceste părți nu a fost niciodată încheiată vreo convenție.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că se impune modificarea sentinței și obligarea pârâților să le transmită dreptul de proprietate asupra imobilului, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței și obligarea în solidar a pârâților la 5000 lei, reprezentând sporul de valoare și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Au arătat că eronat instanța de fond a respins capătul de cerere privind transmiterea proprietății, făcând o greșită interpretare a dispozițiilor art. 1337 Cod civil potrivit căruia, vânzătorul este de drept obligat, după natura contractului de vânzare cumpărare, a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut.
S-a arătat că sentința este nelegală și în raport cu dispozițiile art. 1350 Cod civil, reținându-se că nu sunt aplicabile dispozițiile legale care reglementează răspunderea pentru evicțiunea vânzătorului, fiind o dezvoltare a obligației de garanție, prevăzute de art. 1337 Cod civil.
A fost criticată sentința și sub aspectul dispozițiilor art. 1344 Cod civil, astfel că instanța de fond eronat a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de valoare al imobilului în sumă de 5000 lei, ce a fost recunoscută de intimații pârâți.
Recurenții au mai arătat că, deși nu erau aplicabile dispozițiile art. 275 Cod pr. civilă și erau incidente dispozițiilor art. 1341 pct. 3 Cod civil, nu au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 18.01.2008 s-a pus în discuția părților recalificarea căii de atac din recurs în apel, la care părțile au achiesat.
Prin decizia civilă nr.8 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, au fost admise apelurile declarate de apelanții reclamanți AL și, împotriva sentinței civile 6061/21.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J, în dosarul nr-.
S-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a admis în parte și capătul de cerere referitor la sporul de valoare al imobilelor și obligați pârâți, în solidar, la 5000 lei cu acest titlu.
A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.
Au mai fost obligați intimații pârâți, în solidar, la 1691 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanții reclamanți.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.5140/2004, încheiat între părțile litigante și desființat ulterior prin sentința civilă nr.757/2003 a Tribunalului Gorj, pentru încălcarea dispozițiilor legale privind legea insolvenței, decizia civilă nr.1221/16.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.322/2005, actul de adjudecare nr.21/29.03.2007, prin care imobilele ce fac obiectul litigiului au fost adjudecate de pârâtul.
În raport de aceste acte și hotărâri judecătorești, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1337 Cod civil, privind garanția pentru evicțiune, pentru că anularea contractului de vânzare - cumpărare nr.5140/2004 s-a efectuat în virtutea principiului "rezoluto iure dantis, rezoluto jus accipiens", în sensul că anularea actului inițial a atras după sine și anularea actului subsecvent.
Instanța de apel a găsit însă, întemeiată critica privind neacordarea sporului de valoare reprezentând diferența dintre preț și sporul de valoare pe care l-au dobândit imobilele din momentul încheierii contractului și desființării acestuia.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal au declarat recurs ambele părți, susținând că sunt nelegale.
Criticilor recurenților reclamanți au vizat, în esență, următoarele aspecte:
- ambele instanțe au considerat în mod greșit că în speță nu operează dispozițiile art. 1337 Cod civil, privind obligația de garanție a vânzătorului contra evicțiunii în contextul în care, deși contractul de vânzare - cumpărare a fost anulat, pârâții vânzători care au fost de rea credință la momentul încheierii actului, deoarece au ascuns reclamanților cumpărători existența pe rolul instanțelor a unei acțiuni pentru anularea actului prin care au dobândit dreptul lor de proprietate asupra imobilului înstrăinat ulterior și nici nu au restituit prețul de 19.000 RON achitat de către reclamanții cumpărători;
- că, decizia pronunțată de Tribunalul Gorj, confirmă și conferă efecte juridice viciului de consimțământ prin manopere dolosive ale pârâților vânzători de rea credință, ce a fost determinat pentru reclamanți la încheierea actului, ceea ce constituie o soluție nelegală a instanței, câtă vreme toate actele încheiate în urma vicierii consimțământului celui care se obligă, sunt nule de drept;
- că, principiul enunțat mai sus în mod repetat de ambele instanțe, trebuia aplicat și actului de adjudecare întocmit de intimații pârâți în urma procedurii de licitație deschisă, derulată în cursul anului 2007, în urma căreia au redobândit bunul cu fondurile bănești ale reclamanților și să constate nulitatea absolută a acestui act, în lipsa îndeplinirii obligației de a face asumată de către pârâți, ca urmare a nerestituirii prețului încasat de la reclamanți după desființarea contractului de vânzare - cumpărare;
- greșit instanțele au reușit aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod pr. civilă, privind exonerarea intimaților pârâți de obligația de a achita cheltuielile de judecată, ca urmare a recunoașterii la prima zi de înfățișare a pretențiilor recurenților reclamanți.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9 Cod pr. civilă.
Pârâții recurenți au invocat, în esență, că;
- greșit instanța de apel a apreciat cp în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1337 Cod civil, privind garanția pentru evicțiune a cumpărătorului;
- greșit s-a reținut ca întemeiată de instanța de apel critica privind acordarea sporului de valoare al imobilului, având dreptul la daune interese potrivit art. 1350 Cod civil, motivare ce vine în contradicție cu înlăturarea garanției pentru evicțiune;
- că, pornind de la ideea de echitate, nu se impunea obligarea la sporul de valoare al imobilului.
În drept, pârâți își întemeiată recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
Recursului sunt nefondate.
Instanțele au fost investite de reclamanții și cu o acțiune în obligație de a da,în principal, respectiv de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului compus dintr-un teren în suprafață de 60., situat în intravilanul Municipiului Tg. J,-, precum și a imobilului tip clădire, compus din depozit și baie la parter, birou, două terase, secretariat și baie la etaj, construită din bolțari și BCA, acoperită cu țiglă, iar în subsidiar, să fie obligați pârâții la plata în solidar a sumei de 19.000 lei, actualizată, cu titlul de daune compensatorii, la plata cheltuielilor făcute de reclamanți pentru autentificarea contractului de vânzare - cumpărare a imobilului, cât și a sporului de valoare a acestui imobil.
Acest imobil a figurat inițial în patrimoniul SC SRL Tg. J și a fost vândut pârâtului prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1993/5 octombrie 2001 de către,administrator și asociat unic.
Ulterior, același imobil a fost înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 5140/12.08.2004 de câte pârâții și, către reclamanții și.
Prin sentința civilă nr.88 din 27 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost deschisă procedura de reorganizare a SC SRL Tg J, iar prin sentința civilă nr.296/7 septembrie 2004, fost antrenată răspunderea patrimonială a administratorului SC SRL, situație în care lichidatorul judiciar a desemnat SC EXPERT SA Tg. Jas olicitat anularea contractului de vânzare - cumpărare nr.1993/2001.
Prin decizia nr.1221/16.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.322/F/2/2005, a fost anulat contractul nr.1991 și s-a dispus readucerea în patrimoniul societății a imobilului teren și construcție, ce face obiectul prezentului litigiu.
Prin sentința civilă nr. 757/26.09.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.109/3/F/2003, la cererea lichidatorului SC EXPERT SA pentru debitoarea SC SRL, a fost constatată nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr.5140/2004 încheiat între părțile din prezentul litigiu, fără a se dispune repunerea părților în situația anterioară.
Imobilul din litigiu ajunge din nou în proprietatea pârâților, fiind adjudecat de aceștia prin actul nr.19/2007, în urma licitației organizată la 28.03.2007 la biroul lichidatorului judiciar Tg.
Ca urmare a cestei situații, reclamanții inițiază prezentul demers judiciar, solicitând în principal obligarea pârâților la transmiterea imobilului din litigiu printr-un nou contract, iar în subsidiar, pretenții, astfel cum au fost defalcate.
Instanțele au interpretat corect prin constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.5140/2004, că părțile se găsesc în situația în care nu s-ar fi încheiat niciodată vreo convenție între ele, conform principiului privind retroactivitatea efectelor nulității potrivit căruia, nulitatea produce efecte și pentru trecut.
Acest principiu decurge din principiul legalității, în sensul că restabilirea legalității încălcată la încheierea actului juridic civil, impune înlăturarea efectelor produse în temeiul actului respectiv.
Ca efect al principiului retroactivității efectelor nulității, apare necesitatea restabilirii situației anterioare ( repunerii în situația anterioară ), regulă conform căreia, tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât, părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
Cum imobilul - obiect al litigiului, a ieșit din patrimoniul reclamanților recurenți, corect au apreciat instanțele că li se cuvine să fie restituit prețul plătit, cheltuielile pentru autentificarea contractului și prețul reprezentând sporul de valoare al imobilului.
Aceste pretenții au fost stabilite ca urmare a efectelor nulității actului juridic, nefiind incidente în speță dispozițiile legale ce reglementează evicțiunea, procedură ce presupune existența unui contract valabil încheiat.
Garanția pentru evicțiune ( art. 1336 Cod civil și următoarele ) este una din obligațiile vânzătorului ce rezidă în faptul că el trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea liniștită și utilă a lucrului vândut.
În speța dedusă judecății nu mai există asemenea obligație în sarcina pârâților, întrucât nu mai există nici un contract, situație în care critica privind înlăturarea de către instanțe a aplicabilității acestor dispoziții, este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată.
Nu se poate dispune nici anularea actului de adjudecare prin care pârâții au redobândit imobilul din litigiu, întrucât instanțele nu au fost învestite cu o astfel de cerere pentru a se putea cenzura legalitatea licitației. Nici nu pot fi obligați pârâții recurenți la transmiterea proprietății către reclamanți după derularea licitației, întrucât nu a existat o convenție în acest sens.
Cum pârâții au recunoscut prin întâmpinări pretențiile reclamanților, corect instanța de fond a respins petitul privind cheltuielile de judecată în baza art. 275 Cod civil, așa încât, nici această critică nu poate fi primită.
Este neîntemeiată și critica privind obligarea pârâților la suportarea prețului reprezentând sporul de valoare adus imobilului, temeiul legal al acestuia fiind răspunderea contractuală din dreptul comun.
Față de cele ce preced, cum în cauză nu subzistă nici unul din motivele de recurs invocate de părți, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, să se respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții, și pârâții, împotriva deciziei civile nr. 8 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREEȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
01.07.2008
Jud.apel
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
