Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 685/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.685
Ședința publică din data de 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria David
JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții - domiciliată în comuna, sat, județul D și G domiciliat în B,-,. 38,.3,.1,.9, județul I, împotriva deciziei civile nr. 59 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul și intervenientul domiciliați în comuna, sat, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 170 lei conform chitanței nr. -/2008, timbre judiciare de 1,50 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți - personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 25/2008 și G prin procurator - și reprezentat de același avocat, intimatul pârât și intimatul intervenient personal și asistați de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale nr. 23/2007.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât și intimatul intervenient arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenții reclamanți susține oral motivele de recurs, arătând că temeiul juridic al căii de atac exercitată sunt dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârile conțin motive contradictorii și chiar străine de natura pricinii, hotărârile fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond nu a avut în vedere actele depuse la dosar, în special chitanța sub semnătură privată aflată la fila 19 dosar fond, care s-a apreciat că ar fi un
antecontract, în care nu se face vorbire de nicio suprafață de teren întrucât la acea dată terenul aparținea încă de CAP, deci nu avea cum să vândă și alt teren decât pe cel ce-l deținea.
S-a vândut numai o suprafață de teren de 250. care însă nu figurează în chitanță, intimații recunoscând acest lucru prin cererile formulate.
Mai arată în continuare că recurenții au fost decăzuți din dreptul de a mai administra proba testimonială întrucât nu i-a adus la termenul fixat, însă pentru pârât și intervenient s-a audiat un martor.
Apreciază că, atâta timp cât nu erau suficiente probe care să ateste realitatea, adevărul cert, atâta timp cât în chitanță nu se prevedea suprafața de teren ce s-ar fi promis la vânzare, instanța a procedat greșit la judecata în fond a cauzei, fără administrarea tuturor probelor testimoniale pentru aflarea adevărului, prin aceasta încălcând prevederile legale.
Prin încheierea interlocutorie, instanța de fond a omis să se pronunțe pe cererea de revendicare, cu toate că se pronunța pe acțiunea în constatarea vânzării formulată de intervenient, admițând cererea reconvențională, această soluție este clar echivalentă cu o antepronunțare, forțând expertul să treacă terenul în lotul lui G și anticipează soluția ce urmează a se pronunța prin sentință.
Față de motivele invocate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În subsidiar, admiterea recursului și, pe fond, admiterea modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în revendicare și respingerea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul pârât și intimatul intervenient arată că soluția pronunțată de instanța de apel este legală și nui se poate imputa nici una din nelegalitățile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Recursul nu poate viza decât decizia pronunțată în apel, nu și sentința sau încheierea interlocutorie pronunțate de instanța de fond, cum greșit sunt criticate pentru prima oară în recurs.
Susține în continuare că recurenții reclamanți au formulat acțiune în revendicarea unui teren după 17 ani de la convenția de vânzare intervenită între reclamant și intervenient, și la 10 ani după emiterea titlului de proprietate pe baza Legii 18/1991. Intervenientul a solicitat, pe calea acțiunii oblice, ieșirea din indiviziune a reclamanților cu atribuirea în lotul reclamantului a terenului aferent casei vândute și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul vândut.
Toate susținerile făcute de recurenți în motivele de recurs sunt nereale și în contradicție cu actele și lucrările dosarului, cu probatoriile administrate în cauză.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1599/2006 la Judecătoria Răcari, reclamanții G și - au chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să le lase
în deplină posesie și proprietate suprafața de 2000 mp teren intravilan evidențiat în titlul de proprietate nr.81610/1996 în tarlaua 8, parcela 47 și tarlaua 8, parcela 48/1, cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1059/15l05.1990, reclamantul Gav ândut pârâtului un imobil casă de locuit compus din 3 camere și precum și suprafața de 1000 mp teren aferent construcției și că acestora în calitate de moștenitori legali ai defunctului le-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate menționat și că pârâtul le-a ocupat fără drept suprafața de 2000 mp.
Judecătoria Răcari, prin sentința civilă nr. nr.2083/27.07.2007, a admis cererea de chemare în judecată formulată de pârâtul în contradictoriu cu reclamanții G și -, a admis cererea reconvențională formulată de intervenientul, a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților pârâți asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate la data de 6.03.2007 și raportului de expertiză tehnică judiciară întocmită de expert tehnic judiciar, omologând varianta I însoțită de planul de situație în care se regăsește transpusă o astfel de variantă, a constatat vânzarea cumpărarea intervenită între intervenientul și reclamantul pârât G cu privire la terenul arabil intravilan în suprafață de 994 mp situat la 8, 48/1, hotărârea urmând a ține loc de act autentic de vânzare cumpărare și a respins cererea de chemare în judecată formulată și restrânsă de către reclamanții pârâți.
Pentru a pronunța sentința sus-menționată, instanța de fond a reținut că:
La data de 6.07.1989 între pârâtul și reclamantul G s-a încheiat un act sub semnătură privată denumit chitanță prin care a înțeles să cumpere de la Goc asă și gardul de plasă plătind prețul de 30.000 lei.
La 15.05.1990 între G, în calitate de vânzător și intervenientul în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1059 având ca obiect o casă cu 3 camere și și suprafața de 1000 mp.
După intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991 reclamantului G alături de ()-, în calitate de moștenitori le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6 ha și 7100 mp, fiind emis și titlul de proprietate nr.81610/1996, terenuri ce au fot folosite de către moștenitorii lui.
După încheierea celor două înscrisuri, imobilele care au fost în folosința reclamantului G au trecut în folosința intervenientului.
La data de 19.05.2006 cei doi beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate promovează acțiune în justiție prin care solicită obligarea pârâtului să le lase în deplină posesie și proprietate suprafața de 2000 mp teren arabil intravilan, pretenții restrânse la suprafața de 994 mp.
Prin cererea reconvențională pârâtul a solicitat ieșirea din indiviziune a reclamanților cu privire la terenurile pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate și să se constate vânzarea cumpărarea suprafeței de 994 mp intravilan intervenită între acesta și G, hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La data de 6 martie 2007 s-a pronunțat în cauză în conformitate cu prevederile art.6735Cod procedură civilă o încheiere prin care s-au admis cererea de chemare în
judecată și cererea reconvențională, s-a constatat calitatea de coindivizari a reclamanților pârâți, cotele părți legale indivize și a fost numit în cauză un expert tehnic de specialitate; în urma efectuării raportului de expertiză a fost omologată varianta I considerată a fi cea mai optimă în raport de situația de fapt existentă în speță fiind în deplină concordanță și cu criteriile enumerate în art.6739Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.2083/27.07.2007 au declarat apel reclamanții G și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât:
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată pe motiv că s-a făcut o identificare greșită a terenului revendicat, întrucât la data promovării acțiunii a făcut dovada dreptului de proprietate,a identificat corect terenul ocupat abuziv de pârât.
Instanța de fond a pronunțat o extra petitio, deoarece nu s-a solicitat partajarea terenurilor din titlul de proprietate, prin aceasta instanța de fond a încercat să dea o aparență de legalitate a hotărârii judecătorești pentru a înlătura greșeala făcută cu privire la capătul de cerere privind revendicarea imobiliară.
Greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție și a pronunțat o hotărâre pentru suprafața de teren ocupată de pârât, întrucât nu au fost analizate sub nici un aspect probatoriile administrate, prin aceasta le-a fost încălcat flagrant dreptul de proprietate, de asemenea în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului de a solicita partajul, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței civile și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost restrânsă.
Intimatul intervenient Prin a formulat întâmpinarea, prin care a solicitat respingerea apelului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând pronunțarea unui plus petitio de către fond, întrucât nu s-a solicitat partajarea terenului, iar instanța partajându-l a depășit cadrul procesual stabilit de părți; încheierea prin care s-a respins excepția privind lipsa calității procesual active a acestuia nu a fost atacată cu apel, deși acest lucru este limpede arătat în art.282 alin.2 teza I Cod procedură civilă, ori neatacată cu apel această excepție nu poate fi reiterată în cadrul motivelor de apel, așa cum arată doctrina și jurisprudența.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 59 din 8 februarie 2008 prin care s-a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că în mod corect s-a admis cererea de intervenție, iar materialul probator administrat în cauză a concluzionat că obiectul convenției din 6 iulie 1989, l-a constituit suprafața de 1900. suprafață în care se include și suprafața menționată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții aducând critici de nelegalitate.
Recurenți, după un scurt istoric al cauzei, susțin că instanța fondului a omis a se pronunța prin încheierea interlocutorie din 6 martie 2007 cu privire la cererea principală (revendicare) deși se pronunțase cu privire la acțiunea în constatarea valabilității vânzării-cumpărării terenului.
Deși prin încheierea interlocutorie nu se putea prevede în care lot va fi inclus terenul supus vânzării, instanța se antepronunță, reținând întreaga suprafață de teren la masa de partaj.
Se invocă în continuare în motivele de recurs, existența unei contrarietăți între încheierea interlocutorie și sentința fondului, precum și lipsa rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, în sensul că nu s-au administrat probe suficiente pentru a se contura situația de fapt reală.
Instanța nu a cercetat fondul cauzei și nu a stabilit corect suprafața supusă vânzării, în sensul că nu s-a stabilit ce s-a vândut prin chitanță (1989).
S-a apreciat greșit că s-a vândut și suprafața de 994. față de care recurentul în anul 1989 nu era proprietar.
La data încheierii chitanței recurentul deținea doar suprafața de 800. teren, iar pentru diferența de teren a devenit proprietar la aproximativ doi ani, condiții în care nu mai putea vinde terenul.
Hotărârea prin care s-a constatat valabilitatea vânzării-cumpărării unui teren pentru care vânzătorul nu era proprietar este o hotărâre dată cu încălcarea esențială a legii.
Se arată în continuare că, în chitanță, care a stat la baza pronunțării unei hotărâri ce ține loc de act de vânzare-cumpărare, nu s- specificat suprafața de teren supusă vânzării, aspect ce a fost omis de instanțele de judecată.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți ( G și -) are ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren pentru care au depus ca dovadă a dreptului de proprietate titlu de proprietate nr. 81610 din 16 iulie 1996.
Pârâtul, în contraprobă, a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1059 din 15 mai 1990 care atestă că pârâtul a cumpărat la data înscrisă în act de la recurent și -, suprafața de 1000. teren loc de casă.
Prin întâmpinare, pârâtul arată că deține în proprietate o suprafață de 2000. și nu 1000. cât este înscris în act, întrucât inițial terenul vândut a fost tranzacționat cu tatăl pârâtului, care se numește, încheindu-se în acest sens o chitanță și conform chitanței s-a înstrăinat o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în actul autentic.
Chitanța încheiată pe numele se află la fila 19 din dosar și atestă că, tatăl pârâtului, la data de 6 iulie 1989 dat recurentului G suma de 30.000 lei pentru una casă de locuit situată în satul, gard cu plasă.
La 11 septembrie 2006, tatăl pârâtului pe nume a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului întrucât în titlul de proprietate al reclamanților și a se atribui în lotul recurentului G suprafața de teren în litigiu de 1000. pretinsă a fi fost vândută prin chitanță în anul 1989 intervenientului.
Prin aceiași cerere de intervenție s-a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare conform chitanței din 6 iulie 1989.
Instanța fondului a soluționat cu întâietate acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune, calificând-o ca o acțiune oblică.
Calificarea acțiunii este greșită întrucât acțiunea oblică este acțiunea civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, subrogându-se lui, drepturile și acțiunile patrimoniale a căror exercitare acesta o neglijează sau o refuză.
În speță intervenientul nu are calitate de creditor chirografar pentru a putea promova o acțiune oblică.
Intervenientul nu are un drept de gaj general al creditorului respectiv al recurentului G așa cum greșit au apreciat instanțele anterioare.
Ca urmare acțiunea oblică (ieșirea din indiviziune) nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, urmând a fi respinsă.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare conform chitanței încheiate între intimatul și recurentul
Așa cum demonstrează doctrina și jurisprudența în materie, instanțele de judecată pot pronunța hotărâri prin care să constate valabilitatea vânzării - cumpărării unui bun imobil, întrucât potrivit art. 1295 cod civil vinderea este perfectată între părți și proprietatea de drept strămutată de cumpărător în privința vânzătorului îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului.
În speță chitanța încheiată între recurentul G și intervenientul la data de 6 iulie 1989 aflată la fila 19 din dosarul de fond, atestă că s-a primit prețul de 30.000 lei pentru o casă de locuit "cu gard de plasă".
Or, instanțele au pronunțat o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru o suprafață de 994. teren situat în 8, P 48/1, care nu era înscris în chitanță.
De fapt prin chitanță nu s-a vândut imobilul teren, ci imobilul casă de locuit.
Faptul că s-a menționat, fără nici o precizare, "gard de sârmă" nu se presupune că s-a vândut și o suprafață de teren.
Ca urmare în mod greșit s-a admis acțiunea și s-a constatat valabilitatea vânzării-cumpărării unei suprafețe de teren, fără a exista dovezi (înscris sub semnătură privată) în acest sens.
Referitor la cererea principală formulată de recurenți - acțiune în revendicare - art. 480 Cod civil.
Acțiunea în revendicare se caracterizează printr-o serie de însușiri și anume: este o acțiune reală pentru că reclamantul pretinde că este titularul dreptului real de proprietate; se urmărește predarea posesiunii unui bun; reclamantul trebuie să dovedească că este titularul dreptului de proprietate, dovadă care constituie temeiul acțiunii în revendicare.
În speță pentru terenul revendicat atât reclamanții, cât și pârâtul au depus acte de proprietate.
Reclamanții dovedesc dreptul lor de proprietate prin titlul de proprietate nr. 81610 din 16 iulie 1996 care atestă că aceștia sunt proprietarii unei suprafețe de teren
intravilan de 2000. situate în tarlaua 8 parcela 48/1 - 1000. și parcela 47 - 1000.
Pârâtul pentru terenul în litigiu depune la dosar un contract de vânzare-cumpărare autentificat la 15 mai 1990 sub nr. 1059 care atestă că acesta a cumpărat de la reclamant suprafața de 1000. teren loc de casă, prețul acestuia fiind de 12.000 lei.
Comparând cele două titluri de proprietate prin coroborare cu raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă cert că terenul în litigiu are o suprafață de 1994. din care 1000. aferenți locuinței cumpărate de pârât, iar restul de 994. fiind arabil extravilan.
Tot terenul de 1994. este ocupat de pârât, deși actul atestă dreptul de proprietate doar pentru 1000. teren.
Ca urmare pârâtul ocupă abuziv suprafața de 994. situată în parcela 48/1 tarlaua 8.
Suprafața de teren ocupată abuziv de pârât este proprietatea reclamanților pentru care au depus ca dovadă, așa cum s-a arătat mai sus, titlu de proprietate.
Concluzionând, hotărârile pronunțate de instanțele anterioare sunt nelegale, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.8 și 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Potrivit art. 304 pct.8 Cod pr.civilă instanțele au interpretat greșit actul dedus judecății, încălcându-se principiul înscris în art. 969 alin.1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractului, referitor la chitanța încheiată în anul 1989.
Mai mult, actul dedus judecății era clar, instanțele schimbând natura și înțelesul acțiunii oblice.
Art.304 pct.9 cod pr.civilă - hotărârea este lipsită de temei legal întrucât la pronunțarea acesteia s-au încălcat dispozițiile art. 480 Cod civil - proprietatea este un drept ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut.
Față de cele sus arătate, Curtea în baza art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot decizia și pe fond va admite în parte acțiunea în revendicare, va obliga pe pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 994. conform raportului de expertiză - tarlaua 8 parcela 48/1.
Va respinge cererea reconvențională.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul declarat de reclamanții - domiciliată în comuna, sat, județul D și G domiciliat în B,-,. 38,.3,.1,.9, județul I, împotriva deciziei civile nr. 59 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței civile nr. 2083 din 27 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Răcari, în contradictoriu cu pârâtul
și intervenientul domiciliați în comuna, sat, județul D și în consecință:
Modifică în tot ambele hotărâri și pe fond admite acțiunea principală în parte.
Obligă pe pârâtul să lase în deplină proprietate reclamanților - și G suprafața de 994. conform raportului de expertiză, situată în tarlaua 8 parcela 48/1.
Respinge cererea reconvențională.
Obligă intimatul-pârât să plătească recurenților 175 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
- - - - - -
GREFIER,
Fiind în concediu de odihnă se
semnează de către
Grefier șef secție,
Red.MD
Tehnored.NM
2ex.
23.07.2008
1599/2006 Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Maria DavidJudecători:Maria David, Elena Costea Mioara Iolanda
