Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 760/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.760/2008-R
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- -ta - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamanta domiciliată în localitatea O,-,.2,.7, județul B, în contradictoriu cu intimatele pârâte BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA O,cu sediul în O, Parcul,nr.8, județul B și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI,-, împotriva deciziei civile nr. 856/A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.496 din 27 ianuarie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.9222/2003, având ca obiect: revendicare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenta reclamantă -lipsă, reprezentantul său, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 8.05.2008, eliberată de Baroul Bihor -Societate Civilă profesională de avocați și intimatele pârâte prin consilier juridic, în baza delegației nr.XVII/1466/25.03.2008, emisă de intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatelor pârâte depune la dosar întâmpinare, comunică un exemplar din aceasta și cu reprezentantul recurentei reclamante.
Reprezentantul recurentei reclamante învederează instanței că nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, INSTANȚA, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, în sensul obligării intimatei la plata contravalorii bijuteriilor confiscate, la valoarea de circulație, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că a solicitat în fața instanțelor efectuarea unei noi expertize de către o persoană independentă, însă în mod nejustificat instanțele au refuzat aoî ncuviința, justificându-și refuzul prin invocarea art.14 din nr.OUG190/2000 republicată, care prevede că Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor este singura instituție în măsură să efectueze expertize ale metalelor și pietrelor prețioase, adică chiar autoritatea care a confiscat aceste bunuri. Apreciază de asemenea că este inadmisibil ca într-un stat european să fie nerespectate prevederilor unor acte normative importante ca Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului sau Constituția României.
Reprezentanta intimatelor pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.496 din 27 ianuarie 2006, Judecătoria Oradeaa admis în parte acțiunea precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Banca Națională a României - Sucursala B și Banca Națională a României; a obligat pârâta Banca Națională a României să plătească în favoarea reclamantei contravaloarea cantității de 80,25 grame aur, fiind calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății efective; a respins ca nefondate restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în urma percheziției efectuată la data de 15 decembrie 1956 au fost ridicate de la domiciliul reclamantei, în vederea confiscării, bijuteriile și obiectele din metale prețioase specificate în borderoul și procesul-verbal de percheziție depus la dosar.
Prin sent. pen. nr.140/1959 s-a dispus confiscarea bijuteriilor și obiectelor din metale prețioase specificate la pozițiile 2, 3, 5, 26, 27 și 29 din Borderoul de confiscare iar în privința celorlalte bijuterii s-a dispus restituirea lor.
Hotărârea sus arătată a fost modificată de instanța de recurs în ce privește latura civilă dispunându-se confiscarea bijuteriilor, în privința cărora s-a dispus inițial restituirea, inculpata urmând să beneficieze de restituirea contravalorii acestora - în sumă de 16.238 lei iar actelor de4 la dosar reclamantei i-a fost achitată suma de 16.238 lei, din care s-a reținut de către Stat cu titlul de "imputații" suma de 9.750 lei la data de 16 decembrie 1959.
A apreciat că întrucât reclamanta a beneficiat în anul 1959 de plata contravalorii bijuteriilor confiscate, ea nu este îndreptățită să mai solicite pentru aceleași obiecte plata unor despăgubiri, întrucât ar ajunge să beneficieze de o dublă reparație.
A apreciat că este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii exclusiv pentru bijuteriile și obiectele din metale prețioase, indicate la pozițiile 2, 3, 5, 26, 27 și 29 din Borderoul de confiscare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal reclamanta și Banca Națională a României - Sucursala
Prin întâmpinarea depusă la instanță, la data de 8 februarie 2007, apelanta Banca Națională a României - Sucursala Bap recizat că renunță la apelul declarat în cauză, solicitând respingerea apelului formulat de către reclamantă, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii.
Prin decizia civilă nr.856/A din 18 octombrie 2007, Tribunalul Bihora luat act de renunțarea la judecată a apelului formulat de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Sucursala B și a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta în contradictoriu cu BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - Sucursala B, împotriva sentinței civile nr.496 din 27 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, susținerile apelantei referitoare la încălcarea de către prima instanță prin hotărârea pronunțată a dispozițiilor art.1 din Primul protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt nefondate reținând că, instanța de judecată a fost investită cu judecarea prezentei cauze având ca obiect "restituirea de metale prețioase", potrivit actelor normative în vigoare în România la data soluționării, cadrul legal fiind guvernat de dispozițiile exprese ale OUG190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată, modificată și completată prin legea 591/2004 și Hotărârea nr.1344/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 190/2000.
Or, din actele dosarului a rezultat că instanța de fond, admițând în parte acțiunea precizată de reclamantă, a făcut o aplicație corectă a dispozițiilor legale speciale în vigoare în România, nu se poate reține o încălcare a art. 1 din primul protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, față de dispozițiile exprese ale art. 14 din OUG190/2000, republicată, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține că prima instanță ar fi încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul reclamantei la un proces echitabil, deoarece prima instanță a făcut o aplicație corectă a dispozițiilor sus arătate dispunând efectuarea expertizei de către singura autoritate competentă conform legii.
S-a mai reținut totodată că, prin sentința penală nr.581/1959 s-a dispus confiscarea obiectelor de valoare - bijuterii menționate în borderoul aflat la dosar și a fost obligat Ministerul d e Finanțe la restituirea valorii de 16.238 lei în favoarea reclamantei, plata acestei sume fiind dovedită prin procesul verbal din 11 decembrie 1959, reclamanta apelantă a primit efectiv suma de 9.750 lei, diferența fiind reținută la data respectivă de secția financiară cu titlu de "imputații",însă s-a apreciat că instanța nu se poate pronunța asupra nelegalității acestor "imputări" reținute de secția financiară, nefiind investită cu un astfel de capăt de cerere.
Câtă vreme și prin adresa nbr.27924/1959 emisă de Sfatul Popular al Orașului O se confirmă că a fost achitată reclamantei suma de 16.238 lei reprezentând contravaloarea bijuteriilor în privința cărora s-a dispus inițial restituirea, s-a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta este îndreptățită să solicite măsuri reparatorii exclusive pentru bijuteriile și obiectele din metale prețioase indicate la pozițiile 2,3,4,26,27 și 29 din borderoul de confiscare, pentru care nu a fost despăgubită.
În raport de aceste considerente, tribunalul, apelul formulat de apelanta l-a respins ca nefondat,iar în baza dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă a luat act de renunțarea la judecarea apelului formulat de Banca Națională a României - Sucursala
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei, admiterea acțiunii precizate.
Prin motivele de recurs s-a invocat o sumară analiză a probelor, s-a încălcat art.1 din Protocolul 1 al CEDO, art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a statuat includerea în categoria de bunuri atât mobilele cât și imobilele, instanțele analizând doar cauza raportat la actele normative ce reglementează restituirea și despăgubirile metalelor prețioase confiscate abuziv.
Nu le-a fost respectat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 al CEDO, i s-a respins nejustificat cererea de expertiză, alta decât cea a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor B, experții acestor instituții având sarcini precise de a se raporta doar la valoarea metalului fin conținut de bijuterii, fără a se lua în considerare alte valori.
S-a reținut deci că i s-a achitat 16.238 lei, valoarea a 24 bijuterii și obiecte din metale prețioase, sumă din care i s-a reținut 9750 lei, legalitatea și modul de calcul nefiind analizate. Nu s-a ținut cont de evaluarea sa, necontestată de pârâtă, iar proba solicitată i-a fost respinsă. Prevederile nr.OUG190/2000 sunt abuzive întrucât doar Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor are competența de a evalua metalele și pietrele prețioase, îngrădind accesul la justiție.
În procesul penal s-a reținut că nu s-a opus restituirii contravalorii bijuteriilor confiscate, întrucât era văduvă, cu doi copii de crescut. Referitor la restituirea în natură, Banca Națională a României nu a făcut dovada că a topit sau valorificat ceea ce i-a confiscat, iar expertiza de evaluare se referă doar la aur, ori, i s-au confiscat și alte metale prețioase, fără a se stabili contravaloarea metalului fin prețios ce a intrat în componența acestor bijuterii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă.
Intimatele pârâte, prin reprezentant a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința penală nr.581 din 24 iulie 1959 pronunțată de Tribunalul Oradea -fila 67 dosar fond-, a dispus confiscarea obiectelor de valoare bijuterii și a obligat Ministerul d e Finanțe la restituirea valorii de 16.238 lei în favoarea recurentei. Conform procesului verbal din 11 decembrie 1959, -fila 66 dosar fond-, din această sumă i s-a reținut 9.750 lei cu titlu de imputații, primind efectiv doar 6.488 lei.
Conform sentinței penale nr.140 din 12 februarie 1958 Tribunalului Oradea, recurentei i-au fost confiscate în favoarea Statului Român 3 brățări de aur, 5 piese mici bombate, 3 ceasuri aur marca,.
Nu se poate contesta faptul că recurentei i s-a restituit contravaloarea a 24 bijuterii și obiecte din metale prețioase confiscate în favoarea Statului Român, dar din suma de 16238 lei a primit efectiv doar 6.488 lei, restul reprezentând așa numite imputații ce nu se poate califica juridic ce au reprezentat efectiv. Din raportul de expertiză întocmit de B -filele 104-111 dosar fond, se reține faptul că, acestea au o valoare de 162.072.195 lei vechi.
Acest raport de expertiză a fost însă contestat de recurentă, iar prin motivele de apel chiar a invocat încălcarea art.6 din CEDO ca urmare a neacceptării altei evaluări decât cea a Nu se poate contestat faptul că această autoritate conform art.14 din nr.OUG190/2000 este obligată să efectueze expertizarea metalelor și pietrelor prețioase dispuse de instanță, dar, aceasta nu poate fi calificată ca fiind independentă câtă vreme legiuitorul nu a stabilit o modalitate de contestare a evaluărilor ce se efectuează, iar, prin neacceptarea cererii de probațiune, de efectuare a unei expertize judiciare de specialitate în materie, i s-a încălcat recurentei liberul acces la justiție instituit de art.6 al CEDO, criticile fiind fondate.
Așadar, în cauză se impune o evaluare judiciară a obiectelor confiscate recurentei, ținând cont de actele existente, descrierile părților pentru a avea posibilitatea verificării dacă exista la data restituirii contravalorii acestora o diferență între aceasta și cea reală, în funcție desigur nu doar de gramajul obiectelor ci și a altor criterii invocate de recurentă.
Întrucât această probă nu poate fi administrată direct în recurs, conform art.305 Cod procedură civilă, iar evaluarea extrajudiciară depusă de recurentă a fost contestată de intimată, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1, 3, 5 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor în vederea rejudecării apelului, conform considerentelor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de domiciliată în localitatea O,-,.2,.7, județul B, în contradictoriu cu intimatele pârâte BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-SUCURSALA O,cu sediul în O, Parcul,nr.8, județul B și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI,-, împotriva deciziei civile nr. 856/A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - -ta
Red.concept decizie -
Data:12.05.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:16.05.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
