Obligație de a face. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 747
Ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva încheierii de ședință din data de 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, personal și intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 1, reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant a depus concluzii scrise, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind că au fost încălcate dispozițiile prevăzute de art. 6 din CEDO cu privire la garantarea dreptului la un proces echitabil. A precizat că Decretul nr. 167/1958 este neconstituțional, iar instanța nu a aplicat dispozițiile referitoare la prescripția extinctivă.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 1, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța în mod corect a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, la data de 16.11.2007, reclamanții și au chemat în judecată pârâta Asociația de Proprietari 1 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate prescrisă suma de 2453,65 lei provenind din refuzul pârâtei de a primi banii și obligarea pârâtei să suporte suma de 2453,65 lei.
În motivare, reclamanții au arătat că pârâta refuzat să le primească contravaloarea întreținerii începând cu 01.01.2002 pe motiv că au de achitat 2,4 milioane lei vechi ce reprezintă contravaloarea unei verificări.
În drept au invocat prev. art.998-999 civ. Reclamanții au mai solicitat ca instanța să constate că pârâta, prin reprezentanții ei și-au exercitat sarcinile de serviciu în mod defectuos și să fie obligați să suporte suma de 2453, 65 lei.
La 28.11.2007 reclamanții au solicitat scutirea, reducerea ori eșalonarea taxei de timbru.
La 28.01.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea de constatare prescriere unei datorii în temeiul decretului nr. 167/1958, prin trecerea celor 3 ani de la începutul prescrierii respectiv 1 ianuarie 2008 la 1 ianuarie 2005 iar în caz contrar să fie sesizată Curtea Constituțională cu neconstituționalitatea D 167/1958 deoarece acest act normativ nu are prevederi exprese cu privire la prescripția unei datorii între persoană fizică și persoană juridică.
În ședința publică din 06.02.2008 s- luat interogatoriu din oficiu reclamanților prin care aceștia au arătat că prin prezenta acțiune solicită să se constate prescris dreptul pârâtei de solicita obligarea lor la plata sumei de 2453,65 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere pe perioada 1 ianuarie 2002 - 1 ianuarie 2005.
Prin sentința civilă nr.3942 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, domiciliați în C, str. - -, - 9,. 1,. 6 împotriva pârâtei Asociația de Proprietari 1, cu sediul în C, str. - -, - 11, parter.
S-a reținut că potrivit art.16 lit. b din Decretul 167/1958 cursul prescripției se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea fost introdusă la instanță judecătorească ori la un organ de arbitraj necompetent.
În speță prin introducerea cererii de chemare în judecată de către pârâtă la 31.01.2005, cerere având ca obiect obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de întreținere restante începând cu luna ianuarie 2002, respectiv suma de 2260,76 lei cursul prescripției fost întrerupt conform art. 16 lit. din 167/1958 astfel încât instanța respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de se constata prescris dreptul pârâtei de solicita obligarea lor la plata sumei de 2453, 65 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere pe perioada 1 ianuarie 2002 - 1 ianuarie 2005.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, arătând că instanța de fond nu a ținut seama de dispozițiile art.18 din dec.167/1958 privind prescripția și nici de decizia Curții Constituționale nr.72/1999 și nu a constatat prescris dreptul la acțiune.
Au solicitat admiterea recursului și aplicarea dispozițiilor art.3 și 18 din Decretul nr.167/1958 cu privire la creanța de 2453,65 lei.
În subsidiar dacă instanța de recurs apreciază că este neconstituțional a se aplica Decretul nr.167/1958, a solicitat să sesizeze prin încheiere Curtea Constituțională.
Ulterior s-a formulat cerere expresă de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neaplicarea de către instanță din oficiu a art.1,2,3,18 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția.
Prin încheierea din 4 iunie 2008 Tribunalul Dolj a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale reținându-se că prin motivele expuse nu se invocă neconstituționalitatea unor dispoziții ale Decretului nr.167/1958, ci neaplicarea acestuia de către instanța de fond și ca atare nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 republicată.
S-a declarat recurs împotriva acestei încheieri de către, arătând că instanța din oficiu trebuia să facă aplicarea art.3 și 18 din Decretul nr.167/1958.
S-a depus la dosar delegație.
Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.29 alin.1 din legea nr.47/1992 republicată - Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanței judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi, sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
În mod corect tribunalul a reținut însă, că de fapt, prin motivele expuse, nu se invocă neconstituționalitatea unor dispoziții ale Decretului nr.167/1958, ci neaplicarea sau aplicarea greșită a art.1,2,3,18 din decret de către instanța de fond, aspect confirmat și în recurs de către părți, în această situație nefiind, prin urmare, întrunite condițiile art.29 din Legea nr.47/1992 republicată.
Corect s-a făcut aplicarea în speță a dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 republicată care prevede că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art.1,2 sau 3 din lege, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Art.146 din Constituție prevede doar atribuțiile pe care le are Curtea Constituțională în cazul în care este sesizată cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.
Nu poate fi primită nici apărarea prin prisma art.6 CEDO că nu au avut parte de un proces echitabil, atâta vreme cât acesta nu s-a finalizat. Oricum, aceasta față de recursul - declarat împotriva sentinței civile pronunțate la fond - și prin care s-a invocat această critică și nesoluționat încă, ar apărea în prezenta cauză analizarea acestui motiv, ca o antamare a soluționării acestui recurs, atâta vreme cât nu a fost finalizat.
În subsidiar, dacă raportarea se face la faza procesuală a pronunțării respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale de către Tribunalul Dolj, se constată că nu au fost încălcate dispozițiile art.6 CEDO de către această instanță care a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legii interne în materie. Mai mult, recurenții nici nu au făcut precizarea, în concret, în ce constă susținerea lor că nu au avut parte de un proces echitabil.
Câmpul de aplicare al art.6 CEDO, are în vedere în primul rând, faptul că garanțiile procesului echitabil se vor aplica întotdeauna când este vorba despre " o contestație privitoare la drepturi și obligații cu caracter civil".
Procedurile ce vizează Curtea Constituțională începând cu sesizarea acesteia - se consideră că exced ca regulă generală acest articol, întrucât astfel de proceduri nu privesc intrinsec soluționarea unei contestații referitoare la drepturi și obligații cu caracter privat ci se are în vedere "soluționarea unor litigii ce poartă asupra compatibilității unor acte sau măsuri luate de autoritățile publice în exercitarea puterii publice cu dispozițiile Constituției naționale". Există și excepții de la această regulă care însă nu se încadrează în cazul din speță.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva încheierii de ședință din data de 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 1.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
3.10.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
