Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1406/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1406/2008-
Ședința publică din 09.10.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL în reprezentarea angajaților contractuali în aparatul de specialitate al Primarului Comunei, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 2, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 859/D din 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s- respins acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 859/D din 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr- s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, cu domiciliul ales în S M, 25 Octombrie, nr.1, reprezentați de Sindicatul "" din Consiliul Județean S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local,-, jud.S M, având ca obiect plata contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.pot primio alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că "tichetele de masă se acordăîn limita bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetar.
Analizând aceste dispoziții legale s-a reținut căangajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acordaalocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții- pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate se poate constata că pretențiile acestora sunt neîntemeiate.
Astfel art. 40 din Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004, dispune că "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare.nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceste dispoziții au fost preluate identic în, precum și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24.
Este adevărat că prin Legea 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental.
Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice,stabilite de lege",în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
De altfel prin Decizia nr. 14/18 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dezlegat problema de drept privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, respectiv modul de interpretare a textului de lege în ce privește personalul din sistemul bugetar, în sensul că "aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă".
Reclamanții nu au făcut dovada negocierii acestor drepturi prin contractul colectiv de muncă aferent perioadei solicitate și nici a includerii acestor sume în buget. Deși prin acțiunea introdusă, reclamanții arată că acest drept s-a născut în baza unui act administrativ de autoritate, respectiv hotărârea Consiliului local, această hotărâre nu a putut fi prezentată instanței.
Problema se pune în mod similar și în cazul tichetelor cadou.
Din aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor legale menționate, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată nu au fost justificate.
Asistenții judiciari, participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judecătorească, au exprimat aceeași opinie asupra cererii reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs Sindicatul în reprezentarea reclamanților, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, acordarea tichetelor de masă, a celor cadou retroactiv și pentru viitor, este o cerere actuală câtă vreme există calitatea de angajat iar Legea nr. 142/1998 și 193/2006 sunt în vigoare. S-a realizat o nouă opinie a instanței de fond, contrară celorlalte complete și a practicii Curții de APEL ORADEA, aprecierea greșită a legii fiind consecința unei analize nepertinente și nelegale a art. 40 din legea bugetului de stat pe anul 2004, mențiunii că nu vor fi acordate tichetele dacă nu sunt prevăzute în buget sume cu această destinație, interpretare greșită dată chiar și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/2008 ce nu a sesizat distincția între caracterul vocației acordării tichetelor ce se poate concretiza nu doar limitat prin cele două condiții impuse - sumele să fie prevăzute în buget și acordarea să fi fost negociată - prin contractele colective de muncă și ca urmare a adoptării unui act administrativ de autoritate publică.
Consiliul Local, a hotărât aprobarea tichetelor de masă, manifestându-și voința, această hotărâre este un act administrativ cu caracter normativ și subzistă până la revocare sau anulare, generând obligația primarului de-a întocmi bugetul cu această cheltuială. Aprecierea că acordarea dreptului pentru viitor ar fi nejustificată, nu este legală, ei au calitatea de angajați, acordarea fiind condiționată de existența raportului de muncă cu angajatorul.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat și nici nu și- comunicat poziția.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Astfel cum corect a apreciat instanța de fond, Legea nr. 142/1998 în art. 1 alin. 1 prevăzut doar posibilitatea pentru salariații din cadrul societăților comerciale, regii autonome și din sectorul bugetar. de-a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, dar, în alin. 2 s-a prevăzut totodată că acestea se acordă doar în limita bugetului de stat sau al bugetelor locale, posibilitate ce nu se poate însă confunda cu o obligație, fiind o normă dispozitivă nu una imperativă, criticile fiind neavenite.
Mai mult, conform art. 40 din Legea bugetului de stat pentru anul 2005, nr. 511/2004, dispoziție regăsită și în legile bugetului de stat pentru anii 2006 - Legea nr. 379/2005, nu se pot aproba sume cu această destinație, nefiind cuprinse în buget.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, prin decizia nr. 14/18.02.2008 a dat o dezlegare a problemei de drept privitor la aplicarea art. 1 alin. 1, 2 din Legea nr. 142/1998, enunțată mai sus, conform căreia, în ceea ce privește personalul din sectorul bugetar, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute sume cu această destinație și acordarea a fost negociată prin contractele colective de muncă, ori, această dezlegare problemei de drept judecat, este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă orice discuție în acest sens fiind neavenită.
Nu se poate reține din actele aflate în dosarul de fond sau recurs, faptul că au existat negocieri incluse în contractul colectiv de muncă privindu-i pe recurenți, referitor la acordarea tichetelor de masă, a celor cadou, că, ar fi cuprins consiliul local sumele necesare acordării dreptului în bugetul local. Într-adevăr, Legea nr. 142/1998 este în vigoare, dar, ea cuprinde anumite condiții pentru acordarea dreptului pretins, pe lângă calitatea de salariați în sectorul bugetar, condiții neincidente în speță, practica actuală a Curții de APEL ORADEA în materie - dosar nr-, - - fiind conformă deciziei pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant SINDICATUL în reprezentarea angajaților contractuali în aparatul de specialitate al Primarului Comunei, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 2, județul S M, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, cu sediul în,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 859/D din 19.05.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 13.10.2008
- judecător fond - ,
- dact. gref. - 13.10.2008- 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
