Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 408/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.150/CM din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și intimații-intervenienți și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Argeș și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îi oblige la plata drepturilor salariale reprezentând majorarea prevăzută de art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 și de art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006, după cum urmează: pentru reclamanta, sporul de 5% pentru perioada 20.11.2004-01.04.2006 și sporul de 15% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective; pentru reclamanta sporul de 10% pentru perioada 20.11.2004-01.08.2006 și sporul de 25% pentru perioada 01.08.2006 până la data plății efective, pentru reclamanta sporul de 10% pentru perioada 20.11.2004-01.04.2006 și sporul de 20% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective, pentru reclamanta sporul de 5% pentru perioada 20.11.2004-01.04.2006 și sporul de 15% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective.
La data de 18.01.2008 și 22.01.2008 intervenientele și au formulat cereri de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu aceiași pârâți, prin care au solicitat plata drepturilor salariale reprezentând spor de stabilitate în magistratură, respectiv diferențele sporul de stabilitate în magistratură acordat și sporul de stabilitate în magistratură cuvenit conform art.4 din nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006 pentru prima intervenientă pentru perioada 01.01.2005 - 01.04.2006 de 15 % și 01.04.2006 până la data plății efective de 25 %, iar pentru cea de-a doua intervenientă același spor corespunzător perioadelor 01.01.2005 - 01.02.2006 de 5 %, 01.02.2006 - 01.04.2006 de 10 % și 01.04.2006 până la data plății efective de 20 %, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și înscrierea în carnetele de muncă ale intervenientelor.
În motivare, reclamantele și intervenientele au arătat că, potrivit nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006, judecătorii și procurorii au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004.
În art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 se prevede că la calcularea vechimii în funcția de judecător și procuror se ia in calcul și perioada în care judecătorul și procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să fie mai mare de 10 ani.
discriminarea în cauza a fost constatată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr.273/06.06.2006 care a stabilit că legiuitorul consideră vechime în magistratura perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, jurisconsult, consilier juridic, întrunindu-se, sub aspectul naturii activităților, condiția de comparabilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv juridic.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.72/1996, art.21-27 și nr.500/2002, art.19 -35. Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pretențiile reclamantelor și intervenientelor au la bază o confuzie între vechimea în magistratură definită de art.44 din Legea 92/1992 și art.86 din Legea nr.303/2004, vechimea continuă în magistratură la care face referire art.81 alin.2 și vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal asimilat magistraților, în raport cu care se calculează sporul de stabilitate potrivit art.4 din nr.OUG27/2006. Sporul de stabilitate sau de fidelitate astfel cum a fost instituit de art.5 din Legea nr.50/1996 s-a acordat întotdeauna exclusiv în raport cu vechimea în funcțiile prevăzute de lege în mod imperativ.
Prin sentința civilă nr.150/CM/22.02.2008 au fost admise acțiunea și cererile de intervenție și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Argeș să plătească reclamantelor și intervenientelor în interes propriu drepturile salariale reprezentând diferențele dintre sporul de stabilitate acordat și sporul de stabilitate în magistratură cuvenit, după cum urmează: pentru reclamanta, sporul de 5% pentru perioada 20.11.2004-01.04.2006 și sporul de 15% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective; pentru reclamanta sporul de 10% pentru perioada 20.11.2004-01.08.2006 și sporul de 25% pentru perioada 01.08.2006 până la data plății efective, pentru reclamanta sporul de 10% pentru perioada 20.11.2004-01.04.2006 și sporul de 20% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective; pentru reclamanta sporul de 5% pentru perioada 20.11.2004-01.04.2006 și sporul de 15% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective; pentru intervenienta sporul de 15% pentru perioada 01.01.2005-01.04.2006 și sporul de 25% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective; pentru intervenienta sporul de 5% pentru perioada 01.01.2005-01.02.2006, sporul de 10% pentru perioada 01.02.2006-01.04.2006 și sporul de 20% pentru perioada 01.04.2006 până la data plății efective, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenientelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantele și intervenientele îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Tribunalului Argeș și al Curții de APEL PITEȘTI, iar anterior au îndeplinit funcția de avocat.
Prin dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 s-a statuat că judecătorii și procurorii au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004.
Același drept era consacrat și de nr.OUG177/2002 care a fost abrogată prin nr.OUG 27/2006.
În ceea ce privește vechimea în funcția de judecător și de procuror, art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 prevede că la calcularea acesteia, trebuie avuta în vedere și perioada în care judecătorul și procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta sa fie mai mare de 10 ani.
cu acțiunea privind constatarea și înlăturarea unui fapt discriminatoriu, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a statuat, prin Hotărârea nr.273/06.06.2006, luând în calcul și dispozițiile art.14 din Convenția privind interzicerea discriminării, precum și actele normative care reglementează activitatea celor doua profesii juridice, de avocat și de consilier juridic, că, sub aspectul naturii activităților, se întrunește condiția de comparabilitate din punctul de vedere al profilului comun, respectiv juridic, cât și sub aspectul reținerii de către legiuitor în aceeași categorie de situații, a perioadelor de timp în funcțiile care sunt considerate vechime în magistratură. S-a mai reținut în hotărâre că faptele prezentate în acțiunea de sesizare a constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării.
A considerat tribunalul că analizarea incidentei art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 și a art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 trebuie făcută prin prisma vechimii în funcția de avocat.
Astfel, potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, magistrații beneficiază de sporul de stabilitate nu numai în raport cu vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror etc. ci și în raport de vechimea de personal asimilat magistraților. Aceasta rezultă din interpretarea gramaticală a textului de lege.
Cum personalul asimilat magistraților este definit de art.44 din Legea nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că și cei care au îndeplinit funcția de avocat, consilier juridic sau jurisconsult, beneficiau de sporul de stabilitate reglementat de art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002.
Aceste reglementări au fost preluate și de nr.OUG27/2006, precum si de Legea nr.304/2004.
Conform carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamantele și intervenientele au îndeplinit funcția de avocat anterior desfășurării activității in funcția de judecător.
Dreptul în discuție, incluzându-se în categoria situațiilor specifice la care se referă art.38 alin.2 din Constituția României din 1991 care reglementează măsurile de protecție a muncii, precum și art.41 pct.2 din Constituția României, republicată, restrângerea existenței sau exercițiului acestui drept constituțional fundamental nu se poate face, conform art.49 din Constituția din 1991, decât în situațiile prevăzute de textul constituțional, care nu se regăsesc în cauza de față.
Dreptul în cauza poate fi restrâns numai prin lege, nu și prin ordonanța de urgență, iar restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența sa.
Tribunalul a apreciat că nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că sporul pentru vechimea în muncă este inclus în calculul indemnizației de încadrare brută lunară prevăzută de art.2 din nr.OUG177/2002, deoarece art.3 din acest act normativ, atunci când precizează cum se stabilește indemnizația magistraților pentru activitatea desfășurată, se referă numai la funcții, la nivelul instanțelor sau parchetelor, la vechimea în magistratură, nu și la vechimea în muncă.
Ca atare, instanța a concluzionat reclamantelor și intervenientelor li se cuvin creșterile solicitate în acțiune, motiv pentru care a admis acțiunea, conform procentelor și perioadelor arătate mai sus.
A dispus de asemenea obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate, iar în baza Decretului nr.92/1976 a dispus obligarea pârâtei Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor și intervenientelor.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI la data de 1.04.2008.
La termenul de judecată din data de 17 iunie 2008 cauza a fost scoasă de pe rol și a fost înaintată Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitatea dispozițiilor art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 și art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002.
Prin decizia nr.1375/16.12.2008 a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 și a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu privire la greșita respingere a excepției lipsei calității sale procesuale.
În dezvoltarea recursului, pârâtul a arătat că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, respectiv procedura instituită de Legea nr.500/2002, că nu are nici o obligație de garanție față de ceilalți pârâți, că nu pot fi virate și utilizate creditele bugetare aprobate pentru ordonator principal de credite către un alt ordonator principal și că suplimentarea cheltuielilor stabilite prin Legea bugetului de stat se poate face numai prin lege. Mai arată recurentul că, pe de altă parte, nu este nici angajator al reclamantelor și intervenientelor, această calitate având-o ceilalți pârâți.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că potrivit art.4 din nr.OUG27/2006, judecătorii beneficiază de o majorare a indemnizației în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecători, procurori, magistrați asistenți la sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor.
În condițiile în care textul de lege a stabilit expres și limitativ funcțiile în raport cu care se determină sporul de stabilitate, ca semn de recunoaștere a fidelității și stabilității față de aceste funcții, recurentul apreciază că acest spor nu poate fi acordat pentru perioada în care reclamantele au exercitat profesia de avocat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că între acest pârât și eclamante și interveniente nu există raporturi juridice de muncă, atribuții privind salarizarea acestora având ceilalți pârâți.
Potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, ctivitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, însă onform prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este numai acela de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Potrivit art.18 și art.20 din lege ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectelor bugetare anuale și examinând execuția bugetară.
Conform art.34 din legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, iar conform art.35 Ministerul Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. Art.36 prevede că bugetele se aprobă de Parlament pe ansamblu, pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz, și pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum și creditele de angajament pentru acțiuni multianuale.
Rezultă așadar că bugetul anual, inclusiv cel rectificat, are ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite, astfel încât pârâtul Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este de asemenea fondat.
Trebuie remarcat în primul rând că acțiunea a fost întemeiată atât pe Legea nr.303/2004, cât și pe nr.OG137/2000, reclamantele și intervenientele invocând existența discriminării, situație față de care Curtea va analiza acțiunea din ambele perspective.
Astfel, în primul rând reclamantele și intervenientele au susținut incidența dispozițiilor art.86 din Legea nr.303/2004, potrivit cărora (în varianta actuală): "onstituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1 sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau în care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului sau în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ".
Acest text de lege nu cuprinde prevederi și deci nu are incidență asupra sporului de fidelitate, care este reglementat de art.4 din nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.
Art.86 din Legea nr.303/2004 invocat de reclamanți definește "vechimea în magistratură" care atrage beneficiul anumitor drepturi legate de pensie, diferite texte din acest act normativ făcând trimitere la vechimea în magistratură: art.81, art.82, art.831.
Sporul de fidelitate este reglementat prin art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, conform căruia "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, de o majorare a indemnizației stabilite potrivit art.3 alin.1, calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, după cum urmează: de la 3 la 5 ani - 10%; de la 5 la 10 ani - 15%; de la 10 la 15 ani - 20%; de la 15 la 20 de ani - 25%; peste 20 de ani - 30%".
Rezultă din acest text de lege că sunt expres și limitativ enumerate funcțiile care atrag beneficiul sporului de fidelitate, respectiv judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau personal asimilat judecătorilor și procurorilor.
În concluzie, cele două texte de lege, respectiv art.86 din Legea nr.303/2004 și art.4 din nr.OUG27/2006, au aplicabilitate diferită, în sensul că primul reglementează "vechimea în magistratură" necesară pentru a beneficia de anumite drepturi la pensie, în timp ce al doilea reglementează condițiile necesare pentru acordarea sporului de fidelitate, care este un drept salarial conform art.155 din Codul muncii.
În ceea ce privește cel de-al doilea temei al acțiunii privind existența discriminării, Curtea constată că nici acesta nu este fondat.
Pentru a fi aplicabilă nr.OG137/2000, este necesar să se stabilească dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile beneficiază de tratament preferențial, întrucât nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat o discriminare.
În speță, nu se poate vorbi despre situații analoage sau comparabile, deoarece funcția de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor, nu este comparabilă cu cea de avocat - funcție îndeplinită de reclamante și interveniente anterior exercitării funcției de magistrat - din punct de vedere al atribuțiilor, răspunderii, complexității, riscurilor, incompatibilităților și interdicțiilor prevăzute de lege pentru magistrați.
Reclamantele și intervenientele nefiind, pe perioada în care au exercitat alte funcții decât cea de magistrat în situații comparabile sau analoage cu persoanele care au exercitat o astfel de funcție, Curtea consideră că în speță, nu se poate reține existența unei discriminări și pe cale de consecință nici aplicabilitatea nr.OG137/2000.
Curtea apreciază de asemenea că hotărârea nr.273/6.06.2006, invocată în acțiune și în cererile de intervenție (care, de altfel nici nu este obligatorie pentru instanțe) nu este aplicabilă în speță. Această hotărâre a constatat existența unei discriminări instituite de art.82 din Legea nr.303/2004 (a celor care au deținut funcția de avocat față de cei care au exercitat alte funcții juridice, doar prima profesie fiind acceptată la calculul vechimii în magistratură), or acest text de lege se referă, așa cum am arătat mai sus, la vechimea în magistratură ce atrage beneficiul unor drepturi de pensie și nu are nici o legătură cu sporul de fidelitate ca drept salarial.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este greșită, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, situație față de care, în temeiul art.291 Codul muncii, art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.150/CM/22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2009 la Curtea de Apel - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /6.03.2009
GM/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
