Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 407/R-CM
Ședința publică din 03 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.233/F-CM din 28 noiembrie 2008 pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 27 martie 2007, pe rolul Tribunalului București, reclamanții C, C, G, B, G, C, (), -, C, C, G, -, -, personal auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și e, au chemat în judecată pe pârâții ÎNALTA CURTE de Casație și e și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat primul pârât la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 01.11.2003 - 01.01.2007, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective și în continuare, indemnizația de 10 % din salariul brut urmând să fie acordată până la prevederea sa pentru tot personalul auxiliar de specialitate și să fie obligat cel de-al doilea pârât să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget aceste sume pentru perioadele menționate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate la ÎNALTA CURTE de Casație și e, că dispozițiile art.6 alin.2 din Codul muncii și ale art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală retribuția să fie egală.
De asemenea, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002 modificată prin Legea nr.27/2004 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, iar conform nr.OG83/2000, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Au mai susținut că instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a anumitor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp. art.6 alin.2 din Codul muncii, pe dispozițiile OG 137/2000, ale Legii nr. 27/2004, ale art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art.20, 53 din Constituția României.
La data de 16.04.2007, intervenienții, au formulat cerere de intervenție în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București - Secția aVIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu pârâții ÎNALTA CURTE de Casație și e și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.11.2003 - 01.01.2007, actualizate în raport de rata inflației la data plății efective precum și în continuare acordarea acestei indemnizații de 10 %.
Au mai solicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare din bugetul de stat.
Prin încheierea pronunțată în data de 01.06.2007, Tribunalul București, în temeiul art.40 alin.3 Cod procedură civilă, văzând încheierea nr.3497/30.04.2007 a Secției Civile și de Proprietate Intelectuală din cadrul Înaltei Curți de Casație și e, înaintat dosarul la Tribunalul Argeș.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că este ordonator principal de credite așa cum este și Ministerul ei, primul neputând fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Conform art.29 alin.3 din Legea nr. 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui ordonator principal de credite, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu în ședința publică din data de 21.11.2007.
Prin sentința civilă nr.786/CM din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost admise în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu, fiind obligată pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și e să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu drepturile salariale reprezentând sporul de 10% din indemnizația lunară brută pentru perioada 27 martie 2004 - 1 ianuarie 2007, conform variantei a 2 - a din raportul de expertiză întocmit de G, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Înaltei Curți de Casație și e fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamanții și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a omis să soluționeze al doilea capăt de cerere, prin care reclamanții și intervenienții au solicitat plata și pe viitor a indemnizației de 10% din salariul brut.
Au declarat recurs și reclamantele și, criticând sentința pentru nelegalitate, în sensul aplicării greșite a prevederilor art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 și ale nr.OG82/2000.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este criticată sentința pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub aspectul că în mod eronat este confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nicio obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești, nu conferă reclamanților nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le primească în speță.
Prin decizia civilă nr.274/R-CM din 26 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, au fost admise recursurile și casată sentința civilă nr.786/CM din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că prin acțiunea formulată s-a solicitat ca indemnizația de 10% să fie acordată din salariul brut și în continuare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul de specialitate.
Instanța de fond a omis însă a se pronunța asupra acestui capăt de cerere.
Ulterior, în temeiul art.I alin.1 coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată spre competentă soluționare Curții de APEL PITEȘTI, care, în urma examinării înscrisurilor aflate la dosar și susținerilor părților, a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că această instituție a fost chemată în judecată pentru a fi obligată să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor pretinse de reclamanți și intervenienți.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este instituție care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și la elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Cu privire la fondul cauzei, s-a apreciat că acțiunea reclamanților și intervenienților este întemeiată în parte.
Dispozițiile art.6 alin.2 din Codul muncii stipulează pentru toți salariații principiul ca pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principii ce se regăsesc și în dispozițiile art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Contrar acestor principii, prin art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG83/2000 s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului,a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penale și civile, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții și intervenienții deși sunt personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curți de Casație și e și îndeplinesc aceeași funcție cu beneficiarii sporului de 10 %, nu au primit acest drept, fiind prejudiciați, discriminați.
Are loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 și art.6 alin.2 din Codul muncii.
Ca urmare, prin sentința civilă nr.233/F-CM/28.11.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pe pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și e la plata indemnizației de 10% din salariul brut pentru perioada 01.01.2007 - 17.04.2008 față de reclamanți și pentru perioada 01.01.2007 - 15.04.2008 față de intervenienți, cu aplicarea coeficientului de inflație la data plății efective.
A respins pretențiile vizând perioada 27.03.2004 - 31.12.2006, ca rămase fără obiect.
În fine, a luat act că se renunță la judecată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta ÎNALTA CURTE de Casație și e, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- La pronunțarea soluției instanța de fond nu a ținut seama de temeiul juridic precizat de reclamanți după casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv de dispozițiile Legii nr.97/2008 pentru aprobarea nr.OUG100/2007, care a modificat nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 care prevedea dreptul la indemnizația lunară de 10% din salariul de bază pentru anumiți grefieri, a fost abrogat prin Legea nr.97/2008 amintită mai sus.
Acest eveniment legislativ a intervenit în aprilie 2008, ceea ce înseamnă că textul de lege inițial și-a produs efectele până la această dată, respectiv până la 18 aprilie 2008.
Prin urmare, se arată de către recurentă, reclamanții și intervenienții nu pot beneficia pentru perioadele indicate în hotărâre de sporul de 10% prevăzut în textul de lege abrogat.
- De altfel, se susține în motivarea recursului, prin decizia nr.24/12.05.2008, dată în recurs în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și e, s-a stabilit că dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Pentru aceste motive, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Calea de atac va fi păstrată spre soluționare în baza disp. art. 3 pct. 3 coroborat cu art. 2 alin. 1 lit. c) pr.civ. dată fiind decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008 referitoare la competența de soluționare a conflictelor de muncă în care reclamanții au calitatea de personal salarizat în baza nr.OUG 27/2006 și a nr.OG 8/2007.
Recursul este fondat.
Inițial, indemnizația lunară de 10% din salariul brut a fost reglementată prin art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești modificat prin art.I pct.17 din nr.OG83/2000, în favoarea grefierilor care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și a celor care erau secretarii comisiilor de cercetare a averii. Indemnizația era calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiau și conducătorii de carte funciară.
Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin art.30 lit.a) din nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.247/2007, care a prevăzut la art.3 alin.(8) aceeași indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, de astă dată, pentru grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă. Calculul acestei indemnizații se raporta la timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Acest din urmă text de lege a fost în vigoare până în data de 15 aprilie 2008, abrogarea sa fiind stabilită prin art.I pct.18 din Legea nr.97/2008 privind aprobarea nr.OUG100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Soluționând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și e, prin Decizia nr.24/12.05.2008 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și e au stabilit că dispozițiile art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007 se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Pentru a se decide astfel s-a constatat că principiul egalității de tratament în stabilirea salariului consacrat de art.41 alin.(4) din Constituția României și de art.6 alin.(3) din Codul muncii exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate.
Dispozițiile art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 și ale art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007, în prezent abrogate, nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Potrivit art.60 alin.(1) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale, avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea care reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca in această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Nu poate fi ignorat faptul că grefierii care participau la efectuarea actelor prevăzute în art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007 desfășurau activități administrativ-judiciare ce implicau operațiuni specifice și complexe, care necesitau performanțe profesionale superioare ce concurau la creșterea eficienței activității instanțelor judecătorești.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art.19 alin.(3) din Legea nr.50/1996 și art.3 alin.(8) din nr.OG8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități deosebite.
Totodată, mijloacele folosite constând în acordarea unor indemnizații la salariul de bază s-au bazat pe criterii obiective și rezonabile și au fost proporționale cu acest scop.
Nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
În cazul de față reclamanții și intervenienții, personal auxiliar de specialitate, nu aparțin categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele examinate în recurs în interesul legii.
Ca urmare, în baza art.329 alin.(3) Cod procedură civilă și a prevederilor art.304 pct.9 coroborate cu art. 312 Cod procedură civilă instanța va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii pretențiilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.233/F-CM din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și intervenienții C, C, G, B, G, C, (), -, C, C, G, -, -, ,.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./09.03.2009
Jud.fond: -
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
