Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 858/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 858
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 901/24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a pentru unitatea pârâtă avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 901 din 24 septembrie 2009, admis în parte acțiunea precizată de eclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta SC SA B la plata sumei de 3919 lei net, sumă actualizată la data de 31.01.2009, reprezentând drepturi salariale neacordate respectiv prime de Paști 2006 și de C 2005 și 2006, către reclamant.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune interese ca neîntemeiat.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei SC SA pe perioada nedeterminata, conform carnetului de muncă depus la dosar. Prin actul adițional la CCM pe anul 2003, reprezentanții pârâtei și cei ai, au prevăzut că în salariul de bază al fiecărui salariat, să fie incluse suplimentările salariale acordate de C și de Paști.
Pentru anii următori în actele adiționale la dispoziția referitoare la aceste drepturi, respectiv art. 168 alin 2 din CCM, nu a fost reiterată motiv pentru care reclamantul a considerat corect că doar pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază, iar pentru anii următori acestea i se cuvin separat.
Potrivit Legii 130/1996 contractele colective de muncă se încheie în fiecare an, iar inițiativa aparține patronatului. Doar în situația în care angajatorul rămâne în pasivitate reprezentanții sindicatului au inițiativa pentru a renegocia clauzele contractuale care privesc drepturi și obligații între părțile contractante. Pentru a lua în considerare prevederile CCM din 2003 și în anii următori se impunea încheierea unor acte adiționale la acest contract care să dovedească termenul de aplicabilitate, și menținerea acelor dispoziții, știut fiind că și salariul se poate modifica de la an la an în raport de evoluția prețurilor, dar și în raport de alți factori, deoarece salariul care este prețul muncii este un element esențial al contractului individual de muncă, care este un contract consensual.
În ce privește drepturile pretinse pentru anii 2005-2006 ele au fost prevăzute prin contract colectiv de muncă care reprezintă legea părților și prin urmare clauzele contractuale trebuie executate cu bună credință.
Aceste aspecte au reieșit fără dubiu și din raportul de expertiză depus în cauză, iar în ceea ce privește cuantumul drepturilor cuvenite reclamantului pe anul 2005, respectiv prima de C și pentru anul 2006 - prima de Paști și C, nu au fost incluse în salariu și prin urmare nici nu au fost acordate. Potrivit aceluiași raport de expertiză suma ce i s-ar fi cuvenit reclamantului este de 3919 lei în cuantum net, actualizat la data de 31.01.2009.
Față de aceste considerente instanța a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată în parte, sens în care a fost admisă și a fost obligată pârâta la plata sumei nete de 3919 lei către reclamant, în cuantum actualizat, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză care face parte integrantă din prezenta.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea de daune interese, instanța a apreciat că este neîntemeiat deoarece drepturile solicitate au fost acordate în cuantum reactualizat astfel că nu se impune o dublă reparare a prejudiciului.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului susține că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Nota respectivă nu face decât să constate că sumele cerute de salariați au fost incluse în salariul de bază al acestora, edificatoare fiind în acest sens adresa nr. 29119/12.11.2007 care face dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Analizând recursul formulat instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente;
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003, nefiind stipulată o clauză în acest sens în CCM.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Faptul că salariile au avut o evoluție crescătoare nu constituie o dovadă a faptului că acea creștere reprezintă suplimentările salariale respective sau doar creșterea salariului de bază urmare a negocierii, fără acele suplimentări care ar fi trebuit adăugate la creșterea respectivă.
Nici faptul că în carnetul de muncă nu se putea trece includerea respectivelor drepturi în salariul de bază, nu conduce la concluzia că acele suplimentări ar fi fost acordate, așa cum susține recurenta.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 901/24.09.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05februarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu - --- | JUDECĂTOR 3: Maria - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/09.02.2010
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
