Pretentii civile. Speta. Decizia 1643/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1643
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.982 din 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.4, județ P și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.4, județ P, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, pârâta Curtea de Apel Ploieștia solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata la ribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat in judecata Ministerul Justiției, Curtea de Apel P, Tribunalul Prahova, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică in cuantum de 50% din salariul de baza.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că stresul de suprasolicitare este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate, menținute timp îndelungat activități profesionale excesive; lipsa relaxării; odihnă insuficientă; nerespectarea termenelor limită.
Mai susține aceasta că toate aceste coordonate sunt specifice și activităților unui grefier, a cărui muncă este suprasolicitantă, cu sarcini imense, menținute timp îndelungat fără o odihnă suficientă, fapt ce a determinat legiuitorul din 1996 să aibă în vedere o formă de remunerare, respectiv sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996, neconstituțional abrogat de nr.OG 83/2000.
Față de Ministerul Finanțelor reclamanta a arătat că acest pârât a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să vireze la Ministerul Justiției sumele necesare acordării drepturilor solicitate.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte și a depus la dosarul înscrisuri și practică judiciară în materie de la celelalte tribunale și curți de apel din țară.
În temeiul disp. art.115 Cod pr.civ Ministerul Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Prin sentința civilă nr. 982 din data de 07.05.2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării invocată de instanța. A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă.
A admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și în consecință, a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% calculat la salariul de bază începând cu data de 01.08.2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective. A dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor instanța de fond a apreciat că prezentul litigiu este un litigiu de muncă care nu poate fi soluționat decât între părțile care au încheiat un contract de muncă respectiv angajator și angajat, iar Ministerul Finanțelor este un terț care nu are atribuții privind angajarea reclamantei. De asemenea Ministerul Finanțelor nu este ordonator principal de credite pentru alte instituții și ministere și nu repartizează sume de la buget acestora, sumele necesare fiecărui minister fiind alocate prin legea bugetului de stat.
Referitor la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție pe care a admis-o având în vedere ca aceasta instituție nu are calitatea de a sta in judecata ca pârâtă ci numai de a-și exprima un punct de vedere cu privire la eventualele discriminări, deoarece nu poate fi obligată să plătească drepturi salariale ale unor persoane angajate în alte instituții.
Pe fondul cauzei a reținut că reclamanta a fost numită prin Ordinul Ministerului Justiției nr.2048/C/28.07.2008 asistent judiciar in cadrul Tribunalului Prahova începând cu data de 28.07.2008, iar conform OUG nr.20/2002 privind modificarea și completarea Legii 92/1992 pentru organizarea judecătorească asistenții judiciari beneficiază de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de judecătorii de Legea nr.50/1996.
Mai reține prima instanță că în drepturile de salarizare ale judecătorilor de la judecătorii a fost cuprins și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementate de prevederile art.47 din dispozițiile acestei ordonanțe, acestea nefiind abrogate.
Astfel potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicata s-a stabilit ca magistrații au dreptul la un spor de 50% pentru stres și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația bruta lunara.
În opinia primei instanțe, sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanta este un drept de creanța, este un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, doar pentru o cauza de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogate art.47 din LG.50/1996, nu se poate desprinde care a fost cauza de utilitate publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar și conex de dreptul lor asupra sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordantă între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța de fond reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG 83/2000, care a abrogate art.47 din Lg.50/1996 și art.1 din protocolul adițional 1 la CEDO, urmând a da preponderența și a face aplicarea acestui din urma text legal.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizata prin OG 83/2000 este nelegală iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă, instanța a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel încât pârâții urmează să fie obligați la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada solicitată și în continuare până la încetarea calității de asistent judiciar.
În acest sens, a mai arătat instanța de fond, s-a pronunțat atât Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.5782/2008 prin care a respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 330/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost admisă acțiunea reclamanților asistenți judiciari cu privire la acordarea sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică. De asemenea, prima instanță a constatat că practica judecătorească în astfel de cauze a fost constantă în sensul admiterii pentru această categorie de personal din justiție a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, conform unor sentințe pronunțate de tribunale muncii din țară și rămase definitive și irevocabile prin deciziile curților de apel.
Mai mult, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 615/2009 s-a dispus plata sporului de stres și suprasolicitare neuropsihica pentru asistenții judiciari care au hotărâri judecătorești.
Având în vedere ca prin Ordinul Ministrului Justiției nu se prevede ca acordarea acestor drepturi salariale să se efectueze în mod unitar pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, instanța de fond a apreciat că acesta este nelegal și discriminatoriu.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, au declarat recurs atât Curtea de Apel Ploiești cât și Ministerul Justiției si Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului formulat Curtea de Apel P solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și, pe fondul cauzei, admiterea în parte a acțiunii reclamantei.
Susține că față de decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legi, obligatorie potrivit art. 329 alin.3 pr.civ. soluția pronunțată de instanța de fond este în parte lipsită de temei legal în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale în continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii până la data încetării raporturilor de muncă.
Se apreciază că obligarea pârâtelor de către instanță la plata drepturilor solicitate de către reclamantă și pentru viitor reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești și un amestec nepermis în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare exercitate de judecătorul fondului, care trebuie sancționate ca atare de instanța judecătorească.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, 3041și art. 312 alin. 1 proc.civ.
La rândul sau, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ., solicitând să se constate că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu privire la Decizia nr.21/2008 se arată că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine exclusiv categoriilor de personal care la data emiteri OG nr. 83/2000 beneficiau de acest spor, întrucât motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost realizată în considerarea actelor normative în vigoare la momentul emiterii OG nr. 83/2000.
Ori, având în vedere disp. art. 3 din OUG nr. 179/199 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească și HG nr.226/2000 privind condițiile și procedura de propunere de către Consiliul Economic și Social a candidaților în vederea numirii ca asistenți judiciari, recurenta concluzionează în sensul că asistenții judiciari nu erau beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare la data emiterii OG 83/2000 și prin urmare nu sunt îndreptățiți să primească acest spor în prezent.
Ulterior, după apariția OUG nr. 20/2002, magistrații consultanți beneficiau de o indemnizație unică, egală cu drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate.
Recurenta apreciază că textul de lege nu se referă la sporurile specifice judecătorilor ci la o indemnizație unică, stabilită pe baza valorii de referință și coeficientului de multiplicare corespunzător unui judecător de la judecătorie.
În fine, pentru că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în funcție de reglementările în materie care vor apărea în viitor, recurenta apreciază că se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea sporului în continuare, luând în considerare și faptul că aceste drepturi sunt eventuale, nefiind născute și actuale.
Pentru aceste considerente, se solicită, în temeiul disp. art. 304 pct. 9 și 5 coroborat cu art. 312.pr.civ. admiterea recursului și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul celor mai sus arătate și, pe fond respingerea în parte a cererii de chemare în judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001. OG nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Astfel a reieșit că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
În ceea ce privește situația intimatei-reclamante, Curtea reține că aceasta are calitatea de magistrat- asistent în cadrul Tribunalului Prahova. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 92/1992, astfel cum a fost completată prin OUG nr. 179/1999 asistenții judiciari erau remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul efectiv lucrat, iar perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituia vechime în muncă și vechime în specialitate.
De asemenea, potrivit Cap. IV - Salarizarea și alte drepturi ale asistenților judiciari din Ordonanță de Urgență Nr. 27din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,art.16 - sistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28 - 31, în raport cu vechimea în funcții juridice și beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 5, 7, 18, 24 și 25, respectiv sporul de doctorat, sporul de condiții grele, vătămătoare sau periculoase, etc. fiind evident că sunt beneficiari, alături de corpul magistraților, desfășurându-și activitatea în aceleași condiții de muncă, și ai sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, care nu a mai fost reglementat prin OUG nr. 27/2006, dar fiind reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, a rămas în vigoare, potrivit dispozițiilor obligatorii ale deciziei în interesul legii nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Curtea de Apel P, instanța de recurs îl găsește nefondat, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamantei la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert. De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară, și de aceea s-a acordat și pentru viitor, acesta fiind datorat o data cu indemnizația de bază lunară.
Pentru toate aceste considerente, apreciind ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, Curtea, în baza disp. art. 312.pr.civ. urmează să respingă recursurile formulate atât de către Ministerul Justiției si Libertăților, cât și de Curtea de Apel Ploiești, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declaratr de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.982 din 7.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.4, județ P și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.4, județ P, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.08.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
9 ex/11.09.2009
f- Tribunalul Prahova
-,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
