Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1641/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1641
Ședința publică din data de 12 august 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1077 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - și -, ambii cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, județ P și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, județ P, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, la plata drepturilor bănești reprezentând spor de stres în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 21.10.2008 și în continuare, sumele urmând a fi reactualizate începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Acest spor a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și 53 din Constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât sporul de 50% nu mai subzistă, începând cu februarie 2007, pentru personalul auxiliar de specialitate, în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 50/1996 au fost abrogate în întregime.
La termenul din 21.05.2009, instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor.
Prin sentința civilă nr.1077 din data de 21 mai 2009, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice, invocată din oficiu și a espins acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, să plătească fiecărui reclamant sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, începând cu data de 12.04.2008 la zi și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a,tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
nu este direct plătitor al drepturilor salariale pretinse de reclamanți, aceștia neaflându-se în raporturi directe cu Ministerul Economiei și Finanțelor, raporturi în temeiul cărora acest minister să fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale.
Prima instanță a admis astfel excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocată din oficiu, și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În privința acțiunii introduse față de ceilalți pârâți, aceasta a fost apreciată ca întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [ art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Această interpretare a dispozițiilor legale a fost făcută și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3.proc.civilă.
Prima instanță a admis astfel acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază, începând cu data de 12.04.2008, data începerii raporturilor de muncă, și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În privința Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acesta a fost citat doar pentru opozabilitate, reclamanții nu se află în raporturi contractuale cu acesta, astfel că nu va fi obligat către reclamanți la plata sumelor solicitate.
De asemenea, s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești în baza art. 304 pct. 9.pr.civilă criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 21/2008 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii și care este obligatorie potrivit art. 329 alin.3 pr.civilă, soluția instanței de fond este considerată eronată în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale în continuare, respectiv de la data pronunțării hotărârii. Recurenții apreciază că aceasta reprezintă o injoncțiune în atribuțiile legislative ale puterii legiuitoare.
S-a mai arătat că prin art.30 din OG nr.8/2007, care a intrat în vigoare în februarie 2007, se prevede în mod expres abrogarea Legii nr. 50/1996.Or, recursul în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 21/2008 a ICCJ, a fost promovat doar cu privire la interpretarea și aplicarea disp.art.47 din Legea nr.50/1996.În consecință,începând cu luna februarie 2007, recurenții consideră că sporul de 50% nu mai subzistă.
În recurs nu s-au formulat probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art. 3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [ art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Această interpretare a dispozițiilor legale a fost făcută și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3.proc.civilă.
În ceea ce privește susținerea recurenților că sporul de 50% nu se poate acorda pentru viitor, Curtea se consideră ținută de obligativitatea deciziei nr. 21/2008 care prevede acordarea acestor drepturi pentru viitor, însă nu până la intrarea in vigoare a OG nr.8/2007,deși Decizia nr.21/2008 a fost adoptată ulterior acestei ordonanțe.
Așa fiind, în baza art. 312 alin.1 pr.civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1077 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - și -, ambii cu domiciliul ales la ribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, județ P și intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-. -, nr.6, județ P, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
- - - - - - -
Grefier,
red.
tehnored.AF./IM
9 ex./10.09.2009
f- Tribunalul Prahova
; -
operator date cu caracter personal
nr.notificare 3120
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Cristina Pigui Vera
