Speta Legea 10/2001. Decizia 408/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1152/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.408
Ședința publică de la 25.06.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.160 din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, și cu intimatul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
are ca obiect - Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, în calitate de reprezentant al apelantului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, avocat, în calitate de reprezentant al intimatelor-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/24.09.2009 emisă de Baroul București - Societate Civilă de Avocați &, pe care o depune la dosar, consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, susținând oral motivele de apel depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile atacate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că termenul de 60 de zile de soluționare a cererii (a notificării) este de recomandare.
Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere și toate aspectele învederate prin notele de ședință pe care pe depune la dosar și prin raportare la probatoriul administrat în cauză, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, sub nr-, la data de 23.04.2008, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Primarul General al Municipiului B, Consiliul General al Municipiului B, - și -, și prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare cu numerele N4 și N 126 din 22.01.1997 încheiate între Consiliul General al Municipiului B Departamentul Imobiliar - Direcția de Administrare a Fondului Imobiliar și - și -, respectiv și și restituirea în natură a imobilului, solicita în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001 despăgubirea în echivalent.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că în anul 1940, prin procesul-verbal nr.26278/14.10.1940, în legătura cu acest imobil a fost deschisă și carte funciară pe numele aceleiași, devenită între timp prin căsătorie, precizându-se in acest act ca s-a dispus înscrierea in Cartea Funciara nou creata a dreptului de proprietate a d-nei asupra imobilului situat în B-, compus din teren în suprafață de 188 mp. și construcție de locuit cu parter având 5 camere și dependințe.
În anul 1950, în baza Decretului nr.92/1950 pentru naționalizarea unor imobile, imobilul în cauză a fost naționalizat de către Statul R fără plata niciunei despăgubiri, poziția 725 din lista imobilelor naționalizate prin acest Decret prevăzând că s-a naționalizat de la dna. 7 apartamente situate în B- și str.-.- nr.28.
În data de 02.04.2001, reclamantele au depus la Primarul General ar Municipiului Bon otificare în baza Legii nr.10/2001, solicitând acestei instituții restituirea in natura a imobilului situat in B,- cu suprafața totala de 192 mp și suprafața utila de 124 mp. Ca răspuns la aceasta notificare, după multe stăruințe pe lângă organele abilitate, au primit in data de 05.06.2006 o adresa din partea Primăriei Municipiului B prin care li s-a pus în vedere sa completeze dosarul nr.366/2001 (dosar format in urma notificării reclamantelor) cu următoarele acte: certificat de naștere si căsătorie pentru, istoric de rol fiscal pentru imobilul în cauza, situația juridica a imobilului și copii după actele de identitate ale reclamantelor.
În lumina prevederilor Legii nr.10/2001, respectiv art.45 alin.(2), actele de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat în perioada 1945-1989 fără titlu valabil au fost lovite de nulitate absolută.
Având în vedere faptul că imobilele preluate în temeiul Decretului nr.92/1950 (așa cum este și cazul imobilului în cauză) sunt considerate unanim de către doctrină și practica judiciară ca fiind preluate de stat fără titlu valabil (în acest sens decizia nr.783 din 6.02.2001 a Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Române nr.1/2002, p. 65-67; decizia nr.1962 din 21.05.2002 a Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dreptul nr.6/2003, p. 242 sau " imobilelor preluate abuziv", B, ed., 2007, p. 12-17), în temeiul art.45 alin.(2) din Legea nr.10/2001, contractele de vânzare-cumpărare nr.N4 și din 22.01.1997, încheiate între - și pârâții - și sunt lovite de nulitate absolută.
Art.9 alin.(1) din Legea nr.112/1995 prevedea că puteau opta pentru cumpărarea apartamentelor ce nu s-a restituit în natură " titulari de contract ai apartamentelor" respective. Or după cum s-a observat chiar din prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr.N 126, pârâții și au fost titulari de contract de închiriere pentru apartamentul nr.1 din imobilul situat în B- din data de 08.10.1996, data la care Legea nr.112/1995 era în vigoare de aproximativ un an.
În aceste condiții, nefiind titulari de contract de închiriere la momentul intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, nu puteau beneficia de prevederile acestei legi, contractul fiind încheiat fără respectarea legislației în vigoare la data încheierii sale.
Imobilul fiind naționalizat prin intermediul Decretului nr.92/1950 (act care conținea inclusiv mențiuni privind proprietarul imobilului naționalizat, respectiv ), în temeiul art.21 din Legea nr.10/2001 solicită restituirea sa în natura.
In legătura cu diferențele apărute în diferite acte între numele, sau, și, precizează că aceste nume desemnează pe aceeași persoana, respectiv pe bunica lor (numele înscris în certificatul de deces). Diferențele apărute în acte s-au datorat în primul rând modalității diferite de completare a actelor încheiate înainte de 1948 (completarea acestora cu litere de mâna) precum și a neglijenței persoanelor care completau respectivele acte.
În termenul prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001, recurentele au notificat Primăria Municipiului B și Primarul General al Municipiului B în vederea restituirii în natură a imobilului în cauză, notificarea fiind înregistrată sub nr.1667 din 02.04.2001. În baza acestei notificări, la Primăria Municipiului Baf ost deschis dosarul nr.366/2001, dosar care nu a fost soluționat nici până în acest moment.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în repetate rânduri faptul că lipsa răspunsului unității destinatoare la notificările făcute de persoanele îndreptățite, echivalează în lumina Legii nr.10/2001 cu refuzul unității de a restitui imobilul, iar în aceste condiții, persoana îndreptățită a fost întemeiată să se adreseze instanței de judecată, care putea cenzura, pe lângă refuzul de restituire și lipsa răspunsului la notificări, putând dispune direct restituirea imobilului în natură sau echivalent (în acest sens. nr.149 din 16.01.2004 a Secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr.3573 din 14.05.2004 a Secției Civile a ICCJ, ambele în "Legea nr.10/2001. Jurisprudența privind imobilele preluate abuziv de stat", Editura AL, B, 2005, p. 136 și 149.
Cererea a fost întemeiată pe Legea nr.10/2001 și dispozițiile art.109 și următoarele din Codul d e Procedură Civilă.
La termenul din 24.09.2008 reclamantele au precizat acțiunea în sensul că au renunțat la capetele de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare cumpărare și la restituirea în natură și s-a solicitat continuarea procesului cu Municipiul B prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului B, pentru pronunțarea unei hotărâri de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, teren și construcții, conform standardelor internaționale, instanța luând act prin încheierea de la termenul respectiv de această renunțare la judecată.
Prin sentința civilă nr.160 din 04.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a admis acțiunea precizată de reclamantele Și; s-a constatat că reclamantele sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în B,-, sector 2,compus din teren în suprafață de 188 mp. și construcție parter compusă din 5 camere și dependințe.
Împotriva sentinței civile de mai sus, a declarat apel apelantul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General care susține în baza art.282 - 298 Cod procedură civilă următoarele argumente:
- potrivit art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare conform art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată. Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare.
- de asemenea, conform art.22 din Legea nr.10/2001 dreptul de proprietate sau de moștenitor se dovedesc numai cu acte și numai după depunerea lor începe să curgă termenul de 60 de zile.
Apelul este nefondat.
Astfel, prin notificarea nr.1667/2001, în baza Legii nr.10/2001, reclamantele au solicitat pârâtei restituirea în natură a imobilului situat în B,- cu suprafața totală de 192 mp. și suprafața utilă de 124 mp.
După cum rezultă din adresa nr.2787/2006 emisă de SC "" SA imobilul din B,-, sector 2 a fost preluat de către stat în baza Decretului nr.92/1950, la poziția 725 din lista imobilelor naționalizate figurând dna.. Totodată prin această adresă se menționa vânzarea apartamentului nr.2 către - prin contractul de vânzare cumpărare nr.- și a apartamentului nr.1 către prin contractul de vânzare cumpărare nr.126/1997.
Potrivit procesului verbal pentru înființarea cărților funciare din 14.10.1940 pentru imobilul situat în B- compus din teren în suprafață de 188 mp. și construcție de locuit cu parter având 5 camere și dependințe apare înscrisă drept proprietar G născută conform contractului autentificat sub nr.8802/25.05.1916 și transcris sub nr.5150/916.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.2138/1995 eliberat de pe urma defunctei a rămas drept moștenitoare în calitate de fiică, iar de pe urma acesteia au rămas drept moștenitoare conform certificatului de moștenitor nr.2140/1995, reclamantele în calitate de fiice.
În legătura cu diferențele apărute în diferite acte între numele, sau, și, Curtea constată că aceste nume desemnează pe aceeași persoana, în acest declarațiile autentificate date de și cât și actele de stare civilă prezentate de reclamante.
A vând în vedere cele reținute mai sus Curtea constată că reclamantele au făcut dovada de persoane îndreptățite în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, imobilul în litigiu fiind preluat de stat în mod abuziv în sensul art.2 din același act normativ.
Cum din actele dosarului rezultă că apartamentele ce compun imobilul în discuție au fost înstrăinate, văzând dispozițiile art.26 rap. la dec.XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și dispozițiile art.20 din Legea nr.10/2001 Curtea, constatând că restituirea în natură nu este posibilă, va constata că reclamantele sunt persoane îndreptățite la acordarea de masuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul situat în B,-, sector 2, compus din teren în suprafață de 188 mp. și construcție parter compusă din 5 camere și dependințe.
Stabilirea în concret a întinderii despăgubirilor nu este posibilă în această procedură, având în vedere că pârâtul Municipiul B, este competent în condițiile Legii nr.10/2001 să dispună restituirea în natură sau să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, iar ca urmare a refuzului de soluționare a notificării, instanța preluând rolul pârâtului mai sus menționat.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr.160 din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.160 din 4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, ambele cu domiciliul ales în B,-, sector 1 la și cu intimatul-pârât CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.6/13.07.2009
T-Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
