Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1386/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1386/2009-R
Ședința publică din 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamant, cu domiciliul în SMs tr. - - -. 4 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți -, cu domiciliul în SMB. - -. 8 județul S M, cu domiciliul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 42/Ap din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată sentința civilă nr. 5183 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: succesiune,
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 22 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2009, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5183/22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților și și a fost dmisă acțiunea reconvențioanlă formulată de pârâtul reclamant împotriva reclamantei și în consecință:
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta decedată la 9 martie 2004 se compune din terenul aferent casei situate în S M,-/A în suprafață de 894 mp în valoare de 11.382 euro conform expertizei și cota aferentă casei în prezent demolate, de la aceeași adresă și asupra aceste mase succesorale au vocație succesorală reclamanta și pârâtul în cote de câte 1/2 parte, pârâta fiind străină de moștenire prin renunțare la succesiune.
S-a constatat că imobilul casă situat în S M,-/A proprietatea extratabulară compusă din parter și mansardă a fost construită de pârâtul reclamant prin efort propriu.
S-a constatat că pârâtul reclamant a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de proprietate din imobilul casă veche în prezent demolată și teren aferent situate în S M,-/A prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 18.05.1996 cu defuncta.
Imobilul casă și teren aferent construcției a fost atribuit pârâtului reclamant, acesta fiind obligat să-i plătească pârâtei-reclamante suma de 5691 euro cu titlul de sultă pentru cota sa din teren, conform expertizei.
Restul pretențiilor formulate au fost respinse, pârâta-reclamantă fiind obligată să-i plătească reclamantului-pârât suma de 586,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor de stare civilă a decedat la data de 9 martie 2004, iar reclamanta și pârâții sunt copiii defunctei așa cum rezultă din actele depuse filele 8-10 din dosar. La fila 11 s-a depus în probațiune certificatul de moștenitor nr. 319/1977 eliberat de notariatul de Stat SMp rin care a fost stabilită masa succesorală rămasă după defunctul decedat la data de 9 martie 1977 și ca făcând parte din masa succesorală cota de 1/2 parte din imobilul situat în S M,-/A și 447 mp moștenitori fiind în prezent defuncta în calitate de soție supraviețuitoare în cotă de 2/8 parte și și în cote de câte 3/8 parte fiecare în calitate de fii ai defunctului, fiind renunțătoare la succesiune.
Prin acțiunea reconvențională s-a solicitat de către pârâtul a se constata că a dobândit cota de 1/2 din imobilul situat la adresa mai sus menționată în baza contractului încheiat cu mama sa la data de 18.05.1996 și să se constate că pe acest teren a construit prin efort propriu sub durata căsătoriei o casă nouă în urma demolării casei părintești.
Nu s-a făcut dovada că imobilul casă veche a fost demolată, reclamanta recunoscând cu ocazia interogatoriului că pârâtul și soția sa au construit pe locul părintesc o casă nouă. S-a mai arătat cu ocazia aceluiași interogator, tot de către reclamantă că s-au folosit o parte din materialele de construcții din casa veche în casa nouă, iar cu ocazia luării interogatoriului la aceeași dată - filele 40-46 din - dosar a arătat că a vrut să achite înaintea efectuării construcției noi o sultă reclamantei de 5.000.000 lei rol ca reprezentând cota cuvenită acesteia din casa părintească conform certificatului de moștenitor după tatăl său și pe care aceasta nu a acceptat-
S-a recunoscut în parte că mama reclamantei și a pârâților a fost ajutată în timpul vieții de pârâtul, iar cât privește cota cuvenită pârâtei aceasta a renunțat la moștenirea după tatăl și mama sa.
La filele 51-53 din dosar au fost prezentați spre audiere în fața instanței martorii, și care au arătat că pârâtul a construit pe locul părintesc o construcție nouă întrucât clădirea veche se afla într-o stare avansată de degradare și nu mai era locuibilă, mama părților fiind mușcată de șobolani pe obraz, iar pârâtul a edificat o construcție nouă în care a locuit mama părților până la decesul acesteia și că nu au fost folosite din materialele construcției vechi care a fost degradată și demolată în parte cumpărându-se materiale noi pentru construcția casei. Martorii audiați în cauză și propuși de reclamantă au arătat că l-au cunoscut pe pârâtul la înmormântarea mamei părților și că parte din construcția veche a fost folosită în construcția nouă edificată de pârât și că relațiile dintre reclamanta și pârât erau destul de tensionate, pârâtul interzicându-i să-și viziteze mama și că aceasta a locuit în acest imobil până la decesul său. Aceleași aspecte sunt confirmate și de martorul fila 75 din dosarul de fond.
În rejudecare au fost prezentați martorii, - filele 39-41 din dosar care au arătat că pârâtul a edificat o construcție nouă în anii 1998-1999 întrucât imobilul în care locuia mama lui era într-o stare avansată de degradare fiind dărâmat în parte, cu materiale de construcție cumpărate de către pârât și sotia sa imobilul a fost amenajat în parte pentru a deveni locuibil, la parter locuind mama părților până la decesul acesteia. S-a mai arătat că imobilul casa veche s-a deteriorat în parte, singur pârâtul fiind cel care a curățat locul întrucât în anul 1996 când s-a început edificarea constructiei noi se surpase un perete a imobilului din casa veche. Martora propusă de reclamanta a arătat că a cunoscut-o pe mama părților până la data când a decedat și că aceasta a avut o relație bună cu fiica sa, însă nu cunoaște dacă mici perioade de timp mama părților a fost îngrijită de reclamantă sau dacă s-a purtat vreo discuție cu privire la construirea casei noi sau din ce materiale de construcție.
A fost întocmită o expertiză de specialitate în construcții în dosarul de fond de ing. - filele 118-135 din dosar - care concluzionează că imobilul casă anexe gospodărești și teren au o valoare de circulație de 174.349,65 lei, proprietate extratabulară.
La fillele 140 -185 s-au depus în probațiune chitanțe și facturi prin care au fost achizitionate materiale de construcții necesare la construirea casei noi și care au fost emise pe numele pârâtului.
S-a întocmit și o expertiză topografică de identificare a terenului aferent construcției de ing. G în care s-a arătat că terenul situat în S M,- A are o valoare de circulație de 11.382 euro.
Față de probatoriul administrat în cauză prima instanță a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei în parte și raportat la art. 650 și urm. Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, a admis-o în parte, iar potrivit art. 119.proc.civ. a admis în totalitate acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți împotriva reclamantei constatând că asupra masei succesorale au vocație reclamanta și pârâtul și respectiv doar asupra terenului aferent casei, în prezent casa veche fiind demolată, cu valoarea arătată în cuprinsul expertizei întocmite de expert G și că pârâta este străină de moștenire prin renunțare la succesiune.
Referitor la imobilul casă instanța de fond a reținut că a fost construită de către pârâtul-reclamant prin eforturi proprii împreună cu soția sa și că reclamanta moșteneste doar cota cuvenită după tatăl și mama sa din casa veche în prezent demolată și respectiv din terenul aferent.
În baza art. 728 cod civil a fost sistată starea de indiviziune atribuind imobilul casă și teren aferent construcției pârâtului-reclamant cu obligarea acestuia la plata către reclamanta a sumei de 5691 euro cu titlul de sultă din valoarea terenului conform expertizei.
Restul pretențiilor formulate de către reclamanta au fost respinse ca nedovedite și în baza art. 274.proc.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâților și cheltuieli de judecată, ca fiind în culpă procesuală.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, reclamanta a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate și schimbarea în parte a hotărârii atacare, în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantei și respingerea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.42/Ap din 2 martie 2009, Tribunalul Satu Marear espins apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 5183/22 sept. 2008 privind pe intimații și.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, criticile aduse hotărârii instanței de fond nu își găsesc suport în probele administrate.
În primul ciclu procesul Judecătoria Satu Mare prin Sentința civilă nr. 4774/03.11.2006 a admis excepția privind prescripția dreptului material la acțiune în constatarea vânzării-cumpărării imobilului din litigiu, excepție care însă a fost înlăturată prin Decizia civilă nr. 306/23.11.2007 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost admis apelul intimatului, sentința instanței de fond fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
În ce privește celelalte excepții, aceea a inadmisibilității acțiunii în constatare și a nulității contractului de vânzare-cumpărare motivată de prețul neserios, s-a reținut de instanța de apel că acestea nu au fost susține în fața instanței de fond ca excepții.
Intimatul nu are interes în acțiunea în realizare, imobilul, atât casă cât și teren, fiind proprietate extratabulară. Singura modalitate de a-și conserva dreptul de proprietate este acțiunea în constatare pentru opozabilitate față de frații săi.
Referitor la preț, s-a apreciat de tribunal că numai cocontractanții pot ataca actul încheiat și aceasta numai în măsura în care au avut capacitatea de exercițiu restrânsă, interesele lor fiind lezate.
În cauză, a reținut instanța de apel nu sunt incidente dispozițiile art. 492 și art. 494 Cod civil privind accesiunea, potrivit probatoriului administrat, în mod corect prima instanță a constatat că imobilul casă situat în S M- a fost construit de intimatul prin efort propriu, fiind irelevant pentru apelantă că acesta s-a construit cu autorizație sau nu.
Atât înscrisurile de la filele 137-185 (cu unele excepții) din dosar nr. 9115/2004 al Judecătoriei Satu Mare, cât și martorii audiați în cauză (filele 51-53) dovedesc că materialele de construcție au fost achiziționate în exclusivitate de către intimat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată (fila 33 din dosar nr- al Judecătoriei Satu Mare ) defuncta a vândut intimatului întreaga cotă de proprietate pe care o deținea din imobilul situat în S M-/A (casă bătrânească și terenul construibil de 670 mp).
În aceste condiții, s-a reținut de instanța de apel, că la data decesului, defuncta nu avea nici un bun în masa succesorală, în ciuda faptului că instanța de fond a constatat contrariul. Din această perspectivă hotărârea atacată este nelegală, neimpunându-se însă schimbarea ei pe criticile aduse prin apelul declarat de reclamantă având în vedere dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, potrivit cărora apelantului nu i se poate crea o situație mai grea în propriul apel, iar pe de altă parte, intimatul nu a declarat apel în cauză.
Instanța de apel a reținut că, dreptul de proprietate al apelantei reclamante se limitează la cota de proprietate din casa veche și teren de 3/8 parte conferit de certificatul de moștenitor nr. 319/1977 a Notariatului de Stat Județean S M de pe urma defunctului său tată, decedat la 09.03.1977. În aceste condiții apelanta poate avea pretenții la sultă de la fratele său intimatul numai pentru despăgubirea aferentă acestei cote de proprietate.
Instanța de fond a stabilit o sultă de 5691 EURO în favoarea apelantei, sumă ce reprezintă J din valoarea de 11.382 EURO a terenului în litigiu conform expertizei întocmită de G (filele 219-200 dosar nr. 9115/2004 al a Judecătoriei Satu Mare ). Această sultă depășește contravaloarea cotei sale de proprietate de 3/8 părți din teren (11.382 x 3/8 = 4.268 EURO).
Referitor la cota sa de proprietate din casa veche, s-a reținut că aceasta putea solicita de la intimat despăgubiri aferente în intervalul de 3 ani de la demolarea casei, eveniment care a avut loc în 1996, iar faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe și față de pârâta-reclamantă nu poate fi invocat numai de această parte care ar putea fi prejudiciată de omisiune, în propria cale de atac și nicidecum de către apelantă care de fapt nici nu a chemat-o în judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 19 lei, achitată prin chitanța nr.-/16.04.2009, și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale de stabilire și partajare a masei succesorale, includerea în aceasta și a supraedificatului situat în localitatea S M,-/A, respingerea cererii reconvenționale, având ca obiect constatare vânzare-cumpărare și drept de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că mama, în 18.05.1996, deși avea 3 copii a vândut fratelui cu 5.000.000 ROL cota de din casa bătrânească, cu teren aferent de 670. deși avea doar o cotă de 5/8 din casă, tatăl decedând anterior. Fără acordul ei, fără autorizație, a început construirea casei, închiriind o parte din cea bătrânească, a vândut un teren al mamei, a cumpărat lemn refolosibil, a făcut bolțari din pământ în curte, fără acordul ei și autorizație a demolat casa veche.
S-au înlăturat unele texte legale aplicabile -art.3 din Decretul nr.167/1958, art.494 Cod civil, Legea nr.50/1991, Legea nr.7/1996, fără motivare s-a aplicat greșit art.111 Cod procedură civilă. Excepția prescripției dreptului material la acțiune în constatarea vânzării, înaintată la mai mult de 3 ani de la încheierea contractului, în condițiile în care nu a avut posesia în următorii 3 ani de la vânzare, termenul de prescripție necurgând pe intervalul cât cumpărătorul are posesia.
Martorul Gad eclarat că întâi s-a construit casa nouă iar apoi s-a demolat cea veche și că, familia nu a locuit în acestea decât după decesul mamei-cu mult peste 3 ani de la încheierea contractului.
Nu s-a soluționat irevocabil excepția de prescripție, cumpărătorii nu au avut posesia bunurilor mai mult de 3 ani anterior promovării acțiunii. Faptul că, inadmisibilitatea acțiunii în constatare nu a fost susținută ca o excepție, nu scutea instanța de apel d e a-și motiva hotărârea.
Excepția nulității antecontractului motivat de prețul neserios, trebuia mai pe larg analizată, expertiza stabilind o valoare doar a terenului de 357.600.00 lei, deci de 72 de ori mai M decât a terenului și casei înscrise în antecontract, încălcat fiind art.1303 Cod civil, întrucât defuncta mai are 2 copii, este evidentă intenția defunctei de a face acte mascate de dezmoștenire, actul fiind astfel lovit de nulitate, cauza fiind ilicită, imorală.
Nu s-a analizat art.492 și 494 Cod civil, ea este coproprietar pe terenul pe care s-a construit fără acordul ei, în lipsa unei autorizații de demolare, de construcție. A devenit proprietar prin accesiune, fratele este constructor de rea credință, va putea cere doar contravaloarea materialelor cumpărate și manopera pe cotă parte, dobândită de ea prin accesiune. Acesta a contribuit la construire doar cu mama, materialele fiind cumpărate din banii pe care mama îi avea din vânzarea unui teren și încasarea chiriei pe casă.
A recunoscut că, din 1996 în casa veche au stat chiriași, doar în 1997 început construcția, perioada anterioară în care mama a înstrăinat un teren. Martorul a declarat că bolțarii au fost confecționați de fratele său intimat, chitanțele dovedesc un preț mic pentru 7 bucăți grinzi -364.000 lei, majoritatea chitanțelor nu au legătură cu imobilul, nu pot fi luate în considerare, a fost construită casa din bolțari de pământ, deci nu are o valoare foarte
A arătat că, nu a dorit să-și deranjeze mama prin formularea unei acțiuni de partaj ori fratele putea să o facă, să sisteze indiviziunea, să-i fie stabilită ei sulta și doar ulterior să-și construiască. Să oferi în batjocură 5.000.000 lei cu titlu de sultă și să consideră că sora și-a pierdut orice drept asupra cotei din casă și teren, nu este o stare de fapt care își poate găsi ocrotire legală.
Deoarece în contract s-a înscris clauza că bunurile cumpărate au fost recepționate în stare bună, nu pot fi primite susținerile peste înscris în sensul că intimatul s-a grăbit cu construirea, în interesul mamei părților, fiind iminentă prăbușirea casei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.
S-a solicitat de către intimați, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătându-se că motivele de recurs nu sunt de natură a modifica decizia recurată, fiind de netemeinicie nu de nelegalitate.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Inițial, prezentul litigiu a fost soluționat de Judecătoria Satu Mare prin sentința civilă nr.4724 din 3 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr.9115/2004 însă, Tribunalul Satu Mare, prin Decizia civilă nr.306/Ap din 23 noiembrie 2007, întrucât instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea reconvențională prin care și au solicitat a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra casei defunctei din imobilul situat în localitatea S M,-/A cu titlu de cumpărare.
Ca urmare, instanța de apel a apreciat că, deși acțiunea promovată este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, acesta curge însă doar de la data la care debitorul obligației de executare a antecontractului își manifestă clar refuzul de a participa la încheierea contractului în formă autentică. S-a concluzionat că mama părților -debitoarea -nu a negat dreptul invocat, fiind în prezența unei executări parțiale prin predarea terenului și permisiunea ridicării unei case, astfel că, nu operează prescripția dreptului material la acțiune.
Decizia instanței de fond a fost în sensul că, s-a desființat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Satu Mare pentru analizarea fondului, întrucât aceasta nu l-a analizat, reținând că dreptul material este prescris, decizie ce nu a fost atacată cu recurs de către părțile în litigiu, în consecință, aspectul juridic susmenționat fiind soluționat de instanța de casare, dezlegările date nu mai puteau face obiectul unei noi analize de către instanțe, intrând în puterea lucrului judecat -art.1201 Cod civil, art.163 alin.1 Cod procedură civilă, criticile referitor la greșita aplicare a Decretului nr.167/1958 apar ca fiind nefondate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea construirii unui imobil, despre care recurenta susține că instanța de apel nu și-a motivat nici măcar sumar hotărârea de a aprecia că este admisibilă acțiunea în constatare, se constată că dimpotrivă, instanța și-a expus considerentele pentru care a apreciat ca admisibilă acțiunea în constatare și anume pentru că intimatul nu are interes în acțiunea în realizare câtă vreme se discută despre proprietate extratabulară.
Referitor la excepția nulității antecontractului de vânzare-cumpărare pe motiv de preț neserios, se impune precizarea că doar părțile contractante ar putea invoca prețul neserios și doar dacă ar fi incidente prevederile art.1157 Cod civil, respectiv una din părți ar fi fost minor. Cum în cauză nici una dintre părțile contractante nu a fost minor la data încheierii antecontractului, nu-și găsește aplicarea art.1157 Cod civil, respectiv nulitatea contractului pentru preț neserios.
Cât privește nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și imorală, pentru că s-ar fi urmărit înlăturarea recurentei de la moștenire, din interpretarea prevederilor art.845 Cod civil rezultă că astfel de înstrăinări către un succesibil în linie dreaptă valorează donație deghizată, ce poate fi supusă raportului și nu constituie motiv de nulitate.
Restul criticilor recurentei vizând incidența principiului accesiunii privind construcția nouă ori a prevederilor Legii nr.50/1991, nu-și găsesc nici ele aplicabilitatea, câtă vreme părțile sunt coproprietare; reglementarea situației juridice a construcțiilor și a terenului își găsesc rezolvarea cu ocazia sistării indiviziunii și nu în alt mod. În privința demolării imobilului vechi, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta s-a autodemolat, fiind foarte veche și oricum la data deschiderii succesiunii după defuncta mamă, casa veche nu mai exista. Acest aspect a fost corect reținut și de instanța de apel, probele administrate confirmând că s-a edificat casa nouă doar de intimat, fără contribuția defunctei.
Practic masa succesorală rămasă după defuncta, ar fi cuprins doar terenul în suprafață de 894. și în condițiile în care nu s-a cerut reducțiunea donației deghizate sub forma unui antecontract de vânzare-cumpărare, cota recurentei nu s-ar fi ridicat nicidecum la parte cum a stabilit instanța de fond, dar, întrucât în propria cale de atac nu i se poate înrăutăți situația recurentei conform art.296 Cod procedură civilă raportat la art.316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, mai ales că întreaga succesiune s-a purtat fără a se putea stabili drepturile de proprietate tabulare, nefiind depus nici un extras de CF cu privire la imobilul în litigiu.
Oricum, recurenta va rămâne cu cota ce i s-a stabilit și va fi îndreptățită la sulta acordată de instanța de fond, pârâtul intimat neexercitând căile de atac împotriva sentinței instanței de fond și oricum intimatului, hotărârea astfel devenită irevocabilă nu-i va folosi pentru a-și întabula dreptul în CF.
Față de toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă și vor fi păstrate hotărârile instanțelor de apel și fond, urmând ca în baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, recurenta fiind în culpă procesuală, să fie obligată la 1100 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
Referitor la cheltuielile de judecată ocazionate în apel intimaților și neacodate, nefiind recurată această dispoziție, nu pot fi analizate de instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de, cu domiciliul în SMs tr. - - -. 4 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți -, cu domiciliul în SMB. - -. 8 județul S M, cu domiciliul în S M- județul S M, împotriva deciziei civile nr. 42/Ap din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate și suma de 1100 lei cheltuieli de judecată în recurs. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:30.10.2009
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:3.11.2009
5 ex.
3 com.
Data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
