Divort. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1230/R-MF
Ședința publică din 13 August 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Daniel
Judecător: -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, -.C,.7, județul A, împotriva deciziei civile nr.7/A/MF din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, cu același domiciliu.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.93/2009, eliberată de Baroul Argeș și avocat, pentru intimata-pârâtă -a, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.67/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 1 iunie 2009, eliberată de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea deciziei și, pe fond, desfacerea căsătoriei, având în vedere faptul că instanțele de judecată au adus o sancțiune părților, în sensul că nu a fost desfăcută căsătoria. La pronunțarea hotărârii au fost încălcate și dispozițiile art.38, 40 și 42 din Codul familiei. Solicită și stabilirea de legături personale cu minora rezultată din căsătoria părților, având în vedere faptul că intimata nu permite recurentului să-și vadă copilul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă -a, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că în recurs nu s-au invocat motive ce pot încadrate în cazurile prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, ci doar modalitatea în care reclamantul a pornit judecata, căile de atac parcurse și motive teoretice de divorț. În consecință, invocă nulitatea recursului. Recurentul, prin probele administrate, nu a reușit să facă dovada culpei pârâtei pentru desfacerea căsătoriei. Nu se poate susține faptul că intimata nu-i permite recurentului să-și vadă minora, având în vedere că nu a venit în vizită la aceasta.
În ceea ce privește excepția de nulitate a recursului, avocat, solicită respingerea acesteia, precum și excepția de inadmisibilitate invocată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2007, reclamantul a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta -a, la data de 22.11.2003 și înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei municipiului Pitești la 1553, revenirea la numele avut anterior căsătoriei și încuviințarea legăturilor personale cu minora, în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, începând cu ziua de vineri, ora 1800și până duminica, la ora 1900; a doua zi de Paște și de C; o săptămână în vacanța de primăvară și o lună în vacanța de vară, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2932 din 20 mai 2008, Judecătoria Piteștia respins acțiunea reclamantului, reținând în esență că, discuțiile dintre soți au intervenit în momentul în care pârâta i-a cerut reclamantului să își petreacă mai mult timp în familie și să se implice în ridicarea unei construcții începute, că reclamantul a recunoscut existența relației extraconjugale pe care o avea cu o colegă, aspect confirmat și de martora.
Prima instanță a apreciat că gelozia pârâtei în contextul descris mai sus nu constituie un motiv suficient pentru desfacerea căsătoriei, care să se încadreze în textul art.38 alin.1 din Codul familiei, fiind incidente dispozițiile art.617 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora reclamantul a cărui culpă a determinat neînțelegerile dintre el și soția sa, nu poate solicita desfacerea căsătoriei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, susținând că gelozia nejustificată și orgoliul exagerat, manifestate de soția sa, reprezintă cauze ce au determinat destabilizarea relațiilor de familie.
Apelantul menționează că intimata plecat din domiciliul conjugal din luna iunie, fapt ce reiese din conținutul cererii adresată asociației de proprietari a blocului, iar relația dintre el și soția sa s-a agravat, amândoi fiind amendați contravențional de către poliție.
De asemenea, mai arată apelantul, atitudinea soției defăimătoare la adresa sa, dezvăluirea unor aspecte privind viața cuplului către terți, aduc în mod clar atingere onoarei familiei, și există suficiente motive de divorț.
Tribunalul Argeș - Secția Civilă, prin decizia nr.7/A/MF din 15 ianuarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata-pârâtă, reținând că, în mod corect prima instanță a evaluat declarațiile martorilor, care demonstrează culpa apelantului-reclamant în determinarea unei relații de familie tensionate.
Și în opinia instanței de apel, comportamentul intimatei-pârâte nu reprezintă decât o reacție justificată față de actele de infidelitate ale apelantului-reclamant.
S-a reținut că nu poate fi exclusă nici amplificarea stării conflictuale dintre cei doi, susținută de aceleași cauze inițiale (relația extraconjugală a soțului-reclamant corelată cu insistența acestuia de a divorța și atitudinea de reproș și de gelozie a soției-pârâte).
Apelantul-reclamant nu a demonstrat prin niciun mijloc de probă că atitudinea necorespunzătoare a soției sale față de el ar excede efectului determinat de culpa sa și lipsa unei cereri de divorț ce ar fi trebuit inițiată și de către pârâtă, s-a constatat că doar dovedirea culpei reclamantului în agravarea relațiilor de familie nu este suficientă.
Păstrarea unei relații, afectată de comportamentul reclamantului, rămâne la latitudinea celuilalt soț, care nu a cerut divorțul, fiind o chestiune strict personală. Doar cel ce nu este culpabil este în măsură să opteze pentru continuarea căsătoriei, în orice condiții, nu și cel ce a provocat imposibilitatea conviețuirii.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art.38, 40, 42, 86 și 94 Codul familiei și art.3042pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că nterpretarea instanței de apel este eronată, fiind încălcate dispozițiile art.38 din Codul familiei, cu referire la faptul că trebuia să analizeze în principal dacă relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate din vina ambilor soți, așa cum a solicitat reclamantul și așa cum cere legea. Pentru a-i respinge acțiunea, respectiv apelul, instanța de apel trebuia să constate dacă mai sunt indicii că această căsnicie poate continua. În acest sens trebuia să analizeze dacă pârâta, care se opune divorțului, a făcut demersuri pentru continuarea căsniciei și nu pentru agravarea relației dintre soți. Trebuia să constate dacă a lăsat fetița să-și vadă tatăl, dacă a făcut demersuri pentru a se reintegra în familie, demersuri pentru a recâștiga afectivitatea reclamantului.
Susține reclamantul că pârâta a părăsit domiciliul conjugal, a recurs la numeroase plângeri la politie, a interzis fetiței să își mai vadă tatăl, etc.
Mai susține recurentul că instanța, în paralel cu legea strictă scrisă, trebuie de asemenea să urmărească și componenta morală în momentul în care decide, iar nu în mod inuman să îl oblige să aibă o relație de căsătorie cu o persoană față de care nu mai are nici un sentiment de afectivitate sau de încredere.
Recurentul solicită admiterea legăturilor personale cu minora, deoarece pe fondul relațiilor tensionate intimata a refuzat și refuză în continuare aceste legături cu copilul.
Se arată că toate aceste motive sunt demonstrate clar în acțiunea de divorț promovată de reclamant, prin urmare în mod cert relația de căsătorie este grav și iremediabil vătămată, dacă nu neapărat din culpa pârâtei, atunci din culpa ambilor soți.
Potrivit dispozițiilor art 137 cod procedură Curtea, se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate de apărătorul intimatei, referitoare la nulitatea și inadmisibilitatea recursului.
Excepția privind nulitatea și inadmisibilitatea recursului vizează nemotivarea căii de atac, și face obiect de analiză a considerentelor mai jos expuse.
Potrivit art.3021alin.(1) lit. c, proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.(3) proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 proc.civ.;per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 proc.civ. sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, recurentul a indicat motivul de nelegalitate din art.304 pct. 9 proc.civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 proc.civ., ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici care vizează nelegalitatea deciziei, ci doar nemulțumiri legate de administrarea și interpretarea probatoriului din apel, nemulțumiri care de fapt au fost invocate și in apel și care țin de netemeinicia deciziei și nu de nelegalitate.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă practic în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată, a aprecierii de către instanță a probelor administrate, însă față de abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 cod procedură civilă, asemenea critici nu mai constituie motive de recurs. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 proc.civ. în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 proc.civ. iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, conform art.3021alin.(1) lit.c proc.civ. coroborat cu art.306 alin.(3) proc.civ și art. 312 cod procedură civilă, curtea va constata nul recursul.
Văzând cererea intimatei, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, -.7,.C,.7, județul A, împotriva deciziei civile nr.7/A/MF din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta, cu același domiciliu și cu reședința în Pitești,-, județul
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimatei-pârâte - suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 august 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./31.08.2009
Jud.apel:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Corina Pincu Ifrim, Daniel
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 1/2010. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 911/2008. Curtea de... → |
|---|
