Divort. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 13/FM
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Paulina Georgescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, bloc 35BA,. C,. 31, județul C, împotriva deciziei civile nr. 624 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, bloc 35BA,. C,. 31, județul C, având ca obiect pensie întreținere major.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă, personal și asistată de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 2.02.2009, depusă la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei reclamante depune întâmpinare la recurs, redactată în două exemplare, însoțită de un set de înscrisuri, care dovedesc netemeinicia motivelor de recurs și învederează că recurentul are cunoștință de conținutul acestor înscrisuri. Totodată, arată că nu mai are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și luând act că recurentul a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele dezvoltate pe larg pe calea întâmpinării depuse la dosar. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra cererii de recurs;
Prin sentința civilă nr. 9894 din 6 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul, dispunând desfacerea căsătoriei încheiate între cei doi soți la 28 iulie 1984, din culpa exclusivă a pârâtului și cu consecința reluării de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei ().
A fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a unei pensii de întreținere.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut, de către prima instanță, faptul că această căsătorie nu mai poate continua, relațiile dintre soți fiind grav și iremediabil vătămate datorită comportamentului violent al soțului pârât, manifestat pe fondul consumului exagerat de băuturi alcoolice.
În ce privește plata pensiei de întreținere soției reclamante, s-a avut în vedere că aceasta nu se află în stare de nevoie cauzată de imposibilitatea de a munci sau de inexistența bunurilor ce pot fi valorificate pentru a se întreține.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 624 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admis apelul formulat de reclamantă.
A fost schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că a fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum reprezentând 10% din venitul net lunar.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța a reținut că potrivit art. 86 alin. 2 Codul familiei, "Are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci"; art. 94 Codul familiei prevede că "întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează aop lăti" iar conform art. 41 alin. 2 și 3 Codul fam, "Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei".
În speță, apelantei reclamante i-a fost emisă o decizie de încadrare în gradul II de invaliditate încă din 13 iunie 1975, care atestă faptul că partea a avut, încă de la vârsta de 27 de ani, capacitate de muncă pierdută.
Chiar dacă boala care a generat handicapul nu a intervenit în timpul căsătoriei, cum susține intimatul, în cauză s-a probat că apelantei i s-a stabilit și în prezent un grad de handicap accentuat conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 5457 din 18 septembrie 2007 și că aceasta suferă de poliartroză și deficit motor; nu se poate susține că acest diagnostic nu afectează la acest moment situația financiară actuală a apelantei, în măsura în care și în timpul căsătoriei era dependentă financiar de soțul său.
De asemenea, nu a fost reținută ca relevantă susținerea potrivit căreia intimatului urmează să i se stabilească dreptul de pensie (cu reducerea drepturilor rezultate din profesia exercitată), întrucât acest aspect va conduce eventual la o reevaluare ulterioară a obligației de întreținere.
În fine, nu are fundamentare juridică susținerea intimatului potrivit cu care veniturile apelantei vor crește în mod substanțial odată cu înstrăinarea apartamentului ce constituie bun comun dobândit în timpul căsătoriei; în speță nu s-a realizat o împărțire judiciară a bunurilor comune.
Împotriva deciziei civile a tribunalului a declarat recurs pârâtul, criticând soluția cu privire la obligarea sa la plata pensiei de întreținere pentru intimată, interpretându-se greșit dispozițiile art. 41 alin. 2 din Codul familiei.
Astfel, dispoziția legală citată se referă la situația în care soțul are drept la întreținere, dacă incapacitatea de muncă a intervenit în urma unei împrejurări în legătură cu căsătoria sau s-a agravat boala în timpul căsătoriei.
Față de această prevedere, se impune a se reține că intimata era bolnavă de TBC osos cu 9 ani înainte de căsătorie, iar căsătoria nu i-a agravat sănătatea întrucât boala evoluează firesc.
Într-o astfel de situație, intimata are un ajutor social de 300 lei, o pensie de handicapat de 280 lei și i-a fost atribuit imobilul bun comun care are o valoare de peste 80.000 Euro.
Recurentul precizează că este disponibilizat, stă cu chirie și urmează a se pensiona.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanța reține următoarele:
Recurentul nu a invocat niciun text privind motivarea recursului, dar, față de conținutul cererii, reiese că motivul de nelegalitate invocat este cel înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se motivează că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 41 Codul familiei, având în vedere momentul în care a intervenit incapacitatea de muncă a intimatei, respectiv înainte de căsătorie.
În ceea ce privește aplicabilitatea textului de lege, urmează a se analiza cuprinsul articolului care stipulează trei ipoteze juridice în care soțul divorțat, aflat în nevoie din cauzei unei incapacități de muncă, poate beneficia de pensie de întreținere din partea fostului soț.
Astfel - când incapacitatea de muncă a survenit înainte de căsătorie;
- când incapacitatea a survenit în timpul căsătoriei;
- când incapacitatea a survenit în decurs de 1 an de la desfacerea căsătoriei.
Prin urmare, exceptând cea de-a treia situație, legea nu distinge după cum incapacitatea survenită înainte sau în timpul căsătoriei are sau nu legătură cu faptul căsătoriei. Deci, dacă legea nu distinge, nici instanța nu o putea face.
Așa fiind, făcându-se dovada existenței unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie din cauza căreia intimata este în nevoie, prin lipsa mijloacelor de existență decente, este nerelevant că incapacitatea nu are legătură cu căsătoria.
Mai mult, recurentul recunoaște că atunci când s-a căsătorit cu intimata cunoștea incapacitatea acesteia, deci, în acest mod și-a asumat și obligațiile ce decurg din lege.
Referitor la starea materială a recurentului, din probatoriile din dosar rezultă că beneficiază de venituri îndestulătoare, iar pentru apartamentul bun comun atribuit intimatei, urmează a primi sultă conform cotei sale.
Față de considerentele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pe recurent către intimată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea recursului, în cuantum de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, bloc 35BA,. C,. 31, județul C, împotriva deciziei civile nr. 624 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, bloc 35BA,. C,. 31, județul
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Paulina Georgescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. jud. -/31.03.2009
gref. -
2 ex./31.03.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Paulina Georgescu
| ← Plasament. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Suceava | Stabilire program vizitare minor. Decizia 23/2009. Curtea de... → |
|---|
