Stabilire program vizitare minor. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/FM
Ședința publică din data de 13 martie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 4,. 40, județul C, împotriva deciziei civile nr. 622 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. C, etaj 3,. 54, județul C și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect stabilire program vizită minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și timbrat cu taxă judiciară de timbru de 3 lei, conform chitanței nr. - din 6.02.2009, depusă la dosar și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererea declarativă de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6708/15.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța -secția civilă în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâtul, pârâtul fiind obligat să permită reclamantei să păstreze legături personale cu minorul - născut la 18.01.2000, după următorul program:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă, orele 17,00 până duminică ora 10,00;
- în a doua zi de Paști;
- într-o săptămână din timpul vacanței școlare de iarnă și două săptămâni în timpul vacanței școlare de vară.
S-a acordat, în toate aceste trei situații, posibilitatea pentru reclamantă de lua copilul la domiciliul său și obligația corelativă de a-l aduce înapoi la finalul intervalului.
Pentru a pronunța această soluție, prim instanță a reținut că deși minorul a fost încredințat prin hotărârea de divorț tatălui, copilul are dreptul legal de a păstra legături personale cu celălalt părinte, conform art. 43 alin. 3 Codul fam. iar modalitatea de exercițiu al acestui drept se stabilește de la caz la caz, în situația neînțelegerii soților, de către instanța de judecată.
S-a reținut că păstrarea legăturilor personale de către părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul presupune petrecerea unui interval de timp cu acesta, astfel încât să se consolideze relațiile afective specifice.
S-a avut în vedere că soțul căruia i-a fost încredințat copilul după divorț nu trebuie să împiedice, prin comportamentul său, păstrarea acestor legături, iar abaterea de la dreptul copilului de a menține aceste relații personale este admisibilă doar în cazul în care nu există garanții morale, ori în situații care implică starea de sănătate a copilului sau vârsta acestuia.
În speță, judecătorul fondului a constatat că nu există impedimente de ordin moral și legal care să împiedice menținerea legăturilor personale ale minorului cu mama sa, iar împrejurarea că băiatul suferă de astm bronșic nu poate constitui un impediment obiectiv în acest context, afecțiunea putând fi tratată cu responsabilitate de către oricare dintre părinți.
S-a avut în vedere că refuzul minorului de a-și vedea mama și de a pleca la aceasta, invocat în declarațiile testimoniale, constituie o manifestare generată de relațiile tensionate dintre părinți și de divorțul parcurs de aceștia; că nu poate fi corect și legal interesul tatălui de a-l îndepărta pe fiul său de mamă.
S-a statuat că în cauză ambii părinți sunt vinovați pentru compromiterea cadrului familial normal și că eforturile pentru creșterea și educarea copilului trebuie să aibă o direcție bilaterală.
Sub aspectul condițiilor locative ale mamei, instanța de fond a reținut că reclamanta are condiții bune de locuit în imobilul pe care îl deține în.
S-a avut în vedere, totodată, că din probele administrate nu rezultă că reclamanta ar fi în măsură să ignore cerințele inerente îngrijirii minorului și să-l expună în mod neglijent la factori de risc.
Cu privire la modalitatea de stabilire a programului de vizită, s-a reținut că programul de Paști trebuie petrecut în mod firesc cu ambii părinți, iar sâmbătă se dă posibilitatea luării copilului de către reclamantă după încetarea programului de lucru ( respectiv, la orele 17,00 ), fiind fără relevanță faptul că între copil și fiica reclamantei dintr-o altă căsătorie există înțelegere, care ar permite extinderea programului de vizită la o oră anterioară celei menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâtul, care a criticat soluția prin prisma modalității de stabilire a programului, solicitând reaprecierea lui.
Prin decizia civilă nr. 622 din 11 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefundat apelul pârâtului.
În considerente tribunalul a reținut că motivele invocate în apel vizează mai degrabă modalitatea de executare a hotărârii judecătorești decât aceea de stabilire a programului de vizită și că, în mod evident, executarea hotărârii judecătorești se va putea face, cu respectarea intereselor minorului, și în funcție de orarul de la locul de muncă al mamei copilului.
Tribunalul a mai reținut că dreptul copilului de a avea legături personale cu părintele său nu poate fi influențat de interesul manifestat de mamă față de pregătirea și situația școlară a copilului, iar afecțiunea de care suferă minorul, astmă bronșic, nu exclude posibilitatea luării copilului din domiciliul tatălui.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul care a solicitat instanței ca prin reaprecierea probelor administrate să reducă programul de vizită stabilit pentru sfârșitul de săptămână doar pentru ziua de duminică între orele 15,00-19,00, iar în vacanțe doar în perioada de vară, două săptămâni.
Susține pârâtul în dezvoltarea motivelor de recurs că la stabilirea programului de vizită instanța trebuia să țină seama de condițiile locative ale mamei unde minorul trebuie să meargă în timpul programului de vizită, de programul intens de lucru al mamei care include întreaga zi de sâmbătă și parțial ziua de duminică, de faptul că reclamanta a manifestat dezinteres față de educația școlară a copilului, de refuzul copilului de a primi vizita mamei cu care nu este acomodat ca urmare a pasivității mamei pe o perioadă mare de timp, de afecțiunea de care suferă minorul și care o poate surprinde pe reclamantă.
Recursul nu este întemeiat.
Este evident în speță și recurentul nu a negat nici un moment că este în interesul superior al copilului să aibă legături cu mama sa. Ceea ce dorește recurentul pârât este însă restrângerea programului în care pot avea loc aceste legături de la două întâlniri lunare pentru întregul sfârșit de săptămână, la două duminici pe lună, după amiaza timp de 4 ore și în timpul vacanțelor școlare numai vara.
O asemenea restrângere a programului de vizitare a copilului este însă nejustificată câtă vreme scopul stabilirii unui asemenea program este crearea și consolidarea relațiilor afective dintre părinte și copil. Realizarea dreptului pe care îl are părintele de a păstra legături personale cu minorul, care implică și îndeplinirea unei obligații legale, nu poate fi asigurată dacă se stabilește un program necorespunzător, de natură să reducă păstrarea legăturii la un minim care practic o face ineficientă.
Nici eventualele condiții locative mai puțin favorabile decât cele oferite de tatăl recurent, nici interesul manifestat de mamă pentru situația școlară a copilului și nici astmul bronșic de care suferă copilul nu justifică reducerea programului de vizită acordat mamei la numai 4 ore la un interval de două săptămâni, dreptul părintelui de a veghea la creșterea și educarea copilului minor neputându-se exercita în mod eficient dacă legăturile personale i-au fost astfel limitate.
Sub aspectul programului intens de lucru desfășurat de reclamanta intimată, în mod corect a reținut tribunalul că această critică vizează de fapt modalitatea de executare a hotărârii, astfel că, în funcție de acest program se vor
putea desfășura vizitele mamei. Desigur că, funcție de reacția copilului, intimata este datoare, pentru asigurarea echilibrului afectiv al copilului, să adapteze programul de vizită, chiar și într-o perioadă de "acomodare", scopul principal fiind acela de a consolida relația sa cu copilul.
Aceleași considerente se impun și pentru perioada vacanței școlare de iarnă, părinții având dreptul și îndatorirea în aceeași măsură de a se îngriji de persoana copilului, părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul având dreptul să i se asigure posibilitatea de a-și exercita dreptul pe deplin, în aceeași măsură ca și părintele căruia copilul i-a fost încredințat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 4,. 40, județul C, împotriva deciziei civile nr. 622 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C,-, -. C, etaj 3,. 54, județul C și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
red./dact. dec. jud. -/29.05.2009
tehnoredactat dispozitiv gref. -
2 ex./29.05.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Maria Apostol
| ← Divort. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Constanta | Plasament. Decizia 1817/2009. Curtea de Apel Oradea → |
|---|
