Divort. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 953
Ședința publică din 3 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 108/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata -, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat reclamantul recurent, prin avocat și pârâta intimată, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat, în principal, în baza art. 312 alin. 5.proc.civ. admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. modificarea deciziei recurate, iar, în urma rejudecării, să fie admis apelul său și schimbată în parte sentința instanței de fond, în sensul încredințării către el, spre creștere, îngrijire și educare, a minorului rezultat din căsătoria părților, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, este copiată motivarea instanței de fond, fără a se face o apreciere a probatoriului administrat în cauză, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. În plus, temeiul de drept invocat de instanță în respingerea apelului, respectiv art. 246 Cod procedură civilă, nu este aplicabil în cauză, vizând renunțarea la judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei atacate, ca fiind temeinică și legală, învederând că apelul a fost motivat de către instanța de apel, în baza art. 296 Cod procedură civilă, și nu art. 246 Cod procedură civilă, fiind vorba de o eroare materială cu privire la cifră, iar admiterea recursului, casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare ar însemna tergiversarea soluționării cauzei, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oravița sub nr. 743/273 din 08 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între el și pârâtă la data de 20.10.2006, la Oficiul de Stare Civilă din cadrul Primăriei, iar, după desfacerea căsătoriei, pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de, să-i fie încredințat reclamantului spre creștere și educare minorul --, născut la 14.05.2006, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere pe seama minorului.
Prin sentința civilă nr. 1068/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Oravițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei, a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională, a desfăcut căsătoria încheiată la data de 20.10.2006 la Oficiul de stare civilă al localității, C-S, din vina ambelor părți, a dispus ca pârâta să revină la numele anterior căsătoriei, acela de, a încredințat reclamantei reconvenționale, spre creștere și educare pe minorul --, născut la 14.05.2006, a obligat pârâtul reconvențional, față de minorul --, născut la 14.05.2006 la plata sumei de 150 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, de la data introducerii cererii reconvenționale - 27.08.2008 și până la majorat, a obligat pârâtul reconvențional la plata sumei de 50 de lei către reclamanta reconvențională, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au conviețuit la domiciliul părinților reclamantului, în localitatea, la nr. 30. Din relația acestora, s-a născut la 14.05.2006, minorul --, apoi aceștia s-au căsătorit legal la data de 20.10.2006, la Oficiul de stare civilă al localității, C-
În ultima perioadă de conviețuire, între soți au apărut neînțelegeri, martora, arătând că tensiunile dintre soți, în principal, au apărut de la părinții reclamantului, cu care soții locuiau. Martora a arătat că părțile, locuind la domiciliul părinților reclamantului, la un moment dat pârâta s-a mutat la bunica acesteia, urmată la scurt timp de soțul reclamant, împreună reluând conviețuirea în acest imobil. Martorul a arătat că, fără a cunoaște motivele, pârâta a plecat de la domiciliul reclamantului, la bunica sa, iar reclamantul a urmat-o pentru a-și salva căsnicia, unde au locuit împreună o bucată de timp, cunoaște că aici a reparat un zid, ca apoi să afle că reclamantul a părăsit locuința comună. Minorul în prezent se află la mamă. Martora, bunică maternă a pârâtei, arată că ultima dată soții au stat în comun la locuința bunicii paterne a pârâtei, împreună cu minorul lor, reclamantul a depus eforturi pentru a se împăca cu pârâta, dar mama acestuia se opune, în opinia ei, părinții reclamanților ar fi răspunzători de situația creată, pârâta a fost inițial noră la familia. Ulterior, între părți, după ce s-au separat, s-au amplificat tensiuni pe marginea relațiilor firești cu minorul, reclamantul fiind nevoit de a avea astfel de relații pe cale judecătorească.
Soții, fiind separați până la data prezentei, în fapt minorul -- se află la mamă, iar tatăl întreține relații firești cu acesta, prin vizite regulate la locuința mamei.
Pin ancheta socială efectuată în cauză de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei, s-a arătat că părțile au locuit la imobilul părinților reclamanților, imobil compus din două corpuri de clădire, unul în renovare, cu 4 camere, iar celălalt corp compus din bucătărie hol, baie, locuința fiind și cu grădină, în localitatea, la nr. 30, din relația acestora s-a născut la 14.05.2006, minorul --. La data efectuării anchetei sociale, pârâta era separată de soț, locuind cu minorul în aceiași localitate, dar la nr. 60, la locuința bunicii acesteia, locuință cu trei camere, mobilate corespunzător, cu bucătărie și grădină. Prin ancheta socială efectuată s-a concluzionat cu referire la încredințarea minorului --, ca acesta să fie încredințat mamei, fiind în interesul minorului, dat fiind vârsta acestuia și atașamentul față de mamă, reținându-se cu ocazia efectuării anchetei sociale o puternică legătură afectivă între aceștia.
Față de considerentele mai sus expuse, s-a apreciat de către instanță că acțiunea reclamantului a fost fondată doar în parte, cererea reconvențională a reclamantei reconvenționale, a fost admisă ca atare, sens în care, în conformitate cu disp.art.38 Codul Familiei, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la data de 20.10.2006 la Oficiul de stare civilă al localității, C-S, din vina ambelor părți, reținându-se culpa ambilor soți în destrămarea relației, datorate neînțelegerilor apărute între aceștia și a conduitei acestora, inițial de plecare de la domiciliul comun al pârâtei, când locuiau cu părinții reclamantului, apoi prin conduita reclamantului de a părăsi locuința comună a părților, stabilită de comun acord la locuința bunicii-paterni, ai pârâtei astfel se apreciază că relațiile dintre cei doi soți, sunt atât de grav și iremediabil vătămate, astfel încât o reluare a vieții conjugale este vădit imposibilă datorită comportării ambilor soții pe care au avut-o în timpul căsătoriei. Pârâta, în baza disp. art. 40 Codul Familiei, va reveni la numele anterior căsătoriei, acela de, iar oficiul de Stare Civilă din cadrul Primăriei va efectua cuvenitele mențiuni în registrul de Stare Civilă.
Cu referire la situația minorului, instanța, luând în apreciere interesul acestuia, prin prisma vârstei, ce nu a împlinit 3 ani, atașamentul afectiv al acestuia față de mamă, condițiile ce le poate oferi aceasta, condiții de care nici reclamantul s-a apreciat că nu este străin, din moment ce ultima dată s-a gospodărit împreună cu familia, la locuința bunicii paterne a pârâtei, locuință cu 3 camere, îngrijită, în baza disp. art. 42 Codul Familiei, a încredințat reclamantei reconvenționale, spre creștere și educare pe minorul --, născut la 14.05.2006.
În conformitate cu disp. art. 86 și 94 codul familiei, instanța, reținând că pârâtul reconvențional - nu mai are și alte persoane în întreținere, acesta potrivit adresei de la ultimul loc de muncă ( fila 30 dosar) a beneficiat de o medie a veniturilor constante, de 609 lei lunar, va obliga pârâtul reconvențional, față de minorul --, născut la 14.05.2006 la plata sumei de 150 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, de la data introducerii cererii reconvenționale, 27.08.2008, formulate de reclamanta reconvențională și până la majorat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal, apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate și încredințarea minorului - apelantului și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță a făcut o interpretare unilaterală și tendențioasă a probelor, întrucât au toate condițiile pentru a crește și îngriji pe minor.
Apelul a fost motivat în drept pe disp. art. 296 Cod civil.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că îndeplinește toate condițiile pentru a crește și îngriji minorul, cu care a locuit toată viața acestuia.
A solicitat cheltuieli de judecată și și-a întemeiat în drept întâmpinarea pe disp. art. 115-118 Cpc.
Prin decizia civilă nr. 108/21.05.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamantul -, acesta fiind obligat la plata către intimata - a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru decide astfel, tribunalul a reținut că starea de fapt constatată de prima instanță este conformă cu probatoriul administrat, însușindu-și considerentele primei instanțe sub acest aspect.
S-a mai constatat că sentința instanței de fond a fost legală și temeinică, dată în conformitate cu probele aflate la dosar și dispozițiile legale în materie.
Tribunalul a reținut că prima instanță a procedat în mod corect la încredințarea minorului la mamă, intimata, aceasta îndeplinind toate condițiile pentru a-i asigura creșterea și educarea, având în vedere și vârsta foarte fragedă a minorului, de 3 ani, și interesul superior al minorului.
Față de cele de mai sus, în condițiile art. 246 Cpc, tribunalul a respins apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1068 din 19.11.2008 a Judecătoriei Oravița și a obligat apelantul la plata sumei de 1200 lei în favoarea intimatei pârâte, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul -, solicitând, în principal, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, modificarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, modificarea deciziei recurate, iar, în urma rejudecării, să fie admis apelul său și schimbată în parte sentința instanței de fond, în sensul încredințării către el, spre creștere, îngrijire și educare, a minorului rezultat din căsătoria părților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Astfel, este copiată motivarea instanței de fond, fără a se face o apreciere a probatoriului administrat în cauză, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. În plus, temeiul de drept invocat de instanță în respingerea apelului, respectiv art. 246 Cod procedură civilă, nu este aplicabil în cauză, vizând renunțarea la judecată.
Ca atare, fiind pronunțată o hotărâre fără a se intra în cercetarea fondului, recurentul apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În al doilea rând, recurentul apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără a se ține seama de interesul superior al minorului. S-a procedat la o judecată superficială, în dezacord cu probele administrate în cauză, din care rezultă că el are condiții mai bune decât intimata pentru minor, că acesta a fost crescut alături de părinții săi, în casa în care locuiesc în prezent, ce reprezintă adevăratul mediu familial al minorului, că dispune de venituri suficiente pentru a-l crește pe minor, iar intimata nu mai realizează venituri.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata - a solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar ( 10-11), respingerea prezentului recurs, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că instanța de apel a făcut o justă apreciere a materialului probator administrat în dosarul de fond și o corectă aplicare a legii. Din probatoriul administrat a rezultat că ea întrunește toate condițiile pentru a-i asigura fiului părților traiul necesar pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă. Art. 246 Cod procedură civilă la care face trimitere reclamantul nu poate fi decât o eroare de tehnoredactare. Se mai arată că este încadrată în muncă, astfel că și din puncte de vedere material, are toate condițiile pentru a asigura copilului un trai sănătos și decent; precum și faptul că recurentul locuiește cu încă două persoane ( sora lui handicapată și o nepoțică), astfel că mama recurentului mai are în grijă două persoane.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor invocate și în limitele trasate de art. 304 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 42 Codul familiei, curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Judecătoria Oravița și Tribunalul C-S pronunțând hotărâri temeinice și legale pentru considerentele expuse în cuprinsul lor.
Astfel, probatoriul administrat în fața primei instanțe a fost corect interpretat, pe baza lui stabilindu-se o stare de fapt conformă cu realitate, în raport cu care dispozițiile legale incidente în speță au fost corect aplicate.
Astfel, în ceea ce privește minorul rezultat din căsătoria părților, acesta este în vârstă de 3 ani, vârstă la care este necesară prezența mamei în viața sa pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a acestuia, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales psihic.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză ( 32-36), rezultă că ultimul domiciliu comun al părților a fost la bunica intimatei. Reclamantul a plecat de la acest domiciliu, lăsând copilul în grija mamei-pârâte.
Este adevărat că primul domiciliu al minorului a fost în casa bunicilor paterni, însă, având în vedere vârsta fragedă a acestuia, precum și faptul că, de peste 1 an locuiește în casa bunicii pârâtei, Curtea constată că se impune a reține că această din urmă locuință este percepută de copil, ca fiind "căminul său", nefiind oportună scoaterea minorului din acest mediu, atâta timp cât condițiile de viață asigurate de intimată sunt apte a asigura un trai decent.
Faptul că reclamantul ar avea condiții materiale mai bune nu poate prevala la luarea măsurii de încredințare a minorului, atâta timp cât și condițiile oferite de intimată sunt decente, iar vârsta fragedă a copilului presupune o legătură permanentă cu mama sa. Anchetele sociale efectuate la domiciliul ambelor părți atestă condiții bune de locuit la domiciliile părinților, astfel că acest criteriu nu poate fi determinant în luarea măsurii.
Susținerea recurentului cum că intimata nu mai realizează venituri nu este sprijinită de nici un mijloc de probă, astfel că urmează a fi înlăturată, ca neîntemeiată, față de conținutul adeverinței de la fila 25 dosar Judecătorie.
Ca atare, se impune a conchide că soluțiile pronunțate în cauză cu privire la minor sunt temeinice și legale, în concordanță deplină cu interesul superior al copilului, a cărui realizare trebuie urmărită de instanțele de judecată.
În ceea ce privește afirmația recurentului privind nesoluționarea cauzei, prin prisma nemotivării deciziei instanței de apel, și aceasta apare a fi neîntemeiată.
Chiar dacă motivarea tribunalului ar fi apreciată a fi sumară, ea face trimitere la aspectele de legalitate și temeinicie a sentinței supusă verificării.
Se fac aprecieri cu privire la probatoriul administrat în cauză ( ce a fost corect analizat) și la aplicarea legii în conformitate cu starea de fapt.
Este adevărat că instanța de apel nu a procedat la analizarea probatoriului administrat în cauză, însă acest aspect nu poate fi echivalat cu o nemotivare, atâta timp cât instanța de apel și-a însușit raționamentul primei instanțe cu privire la aspectele contestate, iar în etapa procesuală a apelului nu s-au administrat probe noi.
În ceea ce privește temeiul de drept reținut în motivarea deciziei recurate, respectiv art. 246 Cod procedură civilă, având în vedere soluția pronunțată și contextul în care este indicat acest text de lege, apare cu îndestulătoare evidență faptul că ne aflăm în prezența unei erori de tehnoredactare, ce nu este susceptibilă să ducă la reformarea deciziei atacate, rezultând instituția juridică aplicată în cauză, respectiv cea a apelului, și nu a renunțării la judecată.
Ca atare, nu se poate reține necercetarea fondului cauzei, iar, față de temeinicia măsurii dispuse, pentru considerentele deja expuse, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 42 Codul familiei, curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, îl va respinge.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda părților cheltuieli de judecată în recurs, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 108/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.R/4.11.2009
DACT.B/2ex/10.11.2009
INST.APEL- - - Tribunalul C-S
INST.FOND - - Judecătoria Oravița
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 467/2009. Curtea de... | Plasament. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
