Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 955/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 955
edința publică din 3 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 110/A/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat pârâtul recurent prin reprezentant, și intimații și personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termen și legal timbrat.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 50,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, concluzii scrise și două înscrisuri în susținerea recursului, respectiv adrese emise de către două agenții imobiliare din Reșița.
Instanța a procedat la comunicarea înscrisurilor depuse la acest termen de judecată, intimaților.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii primei instanțe, învederând că evaluarea imobilului s-a făcut de către o persoană autorizată, un evaluator, nefiind contestată, susținând, totodată, că înțelege să plătească la o justă valoare, întrucât în anul 2008 apartamentul avea o altă valoare, iar valoarea imobilelor în prezent scăzând cu 20-30 %, fără cheltuieli de judecată.
Intimații și, având cuvântul, au solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr. 1785/290/23.04.2007, reclamanta ( fostă ) a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va da, să constate că în timpul căsătoriei cu pârâtul a achiziționat, prin contribuție comună și egală, cu acesta următoarele bunuri comune: imobilul apartament înscris în F nr. 16395/, nr. top G 100/r/36/.I/.II/X, situat administrativ în Reșița,-,. 1,. 10, județul C-S, valoarea actuală cca. 80.000 lei; mobilă dormitor, compusă din dulap cu trei uși, pat, noptieră și servantă, valoare cca. 200 lei; mobilă dormitor, compusă din dulap cu două uși, pat și măsuță; mobilă sufragerie "T", compusă din 3 corpuri și vitrină, masă cu 6 scaune, canapea, comodă TV, fotolii, valoare cca. 500 lei; mobilă de bucătărie, compusă din 2 corpuri suspendate, dulap pentru vase, masă cu 4 scaune, valoare cca. 500 lei; 2. televizoare color, valoare cca. 500 lei; frigider "Arctic", valoare cca. 150 lei; congelator "Arctic", valoare cca. 200 lei, în stare de funcționare la data separării în fapt de pârât; aragaz cu 4 ochiuri, valoare cca. 150 lei; aspirator, valoare cca. 100 lei; călcător, valoare cca. 50 lei; mixer, valoare cca. 20 lei; filtru de cafea, valoare cca. 20 lei; 3. covoare "persane", 2x3 mp. valoare cca. 300 lei; 2. carpete "persane", valoare cca. 100 lei; 2 seturi pentru servit masa ( veselă), pentru 6 persoane, fiecare în valoare cca. 100 lei; 4. perdele, valoare cca. 120 lei; autoturism "Volkswagen ", cu nr. de înmatriculare 01-CS-, valoare cca. 10.000 lei; să constate că următoarele bunuri sunt proprii ale acesteia, care sunt în posesia pârâtului: 6. costume damă, valoare cca. 200 lei; 3. rochii, valoare cca. 100 lei; 6 perechi pantaloni tip "blugi", valoare cca. 100 lei; bluze și tricouri damă, valoare cca. 100 lei; geacă piele întoarsă, valoare cca. 50 lei; scurtă de primăvară, 2. valoare cca. 50 lei; 3 inele aur model femeiesc, de câte 2 gr. fiecare și cercei aur 4 gr. valoare cca. 360 lei și să oblige pe pârât să-i restituie aceste bunuri, să dispună sistarea comunității de bunuri asupra imobilului apartament înscris în F nr. 16395 localitatea, nr. cad. G 100/r/36/.I/.II/X, situat administrativ în Reșița, Al. - nr. 9,. 1,. 10, jud. C-S, prin atribuirea imobilului acesteia, cu intabularea dreptului său de proprietate în cotă de 1/1 în, și plata unei sulte pe seama pârâtului, corespunzător contribuției acestuia la achiziționarea imobilului, să dispună sistarea comunității de bunuri asupra bunurilor mobile comune, prin lotizarea acestora, din lotul pârâtului urmând să facă parte, printre altele, autoturism VW, cele 2 mobile de dormitor ( pe care le folosește exclusiv de la data separației în fapt), mobila pentru bucătărie, un televizor color, congelatorul ( pe care l-a defectat după separația în fapt), un covor persan și carpetele, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, pe tot parcursul căsătoriei, a fost încadrată în muncă, s-a ocupat de menajul comun, îngrijind de cei doi copii ai acestora, că au achiziționat bunurile comune cu împrumuturi de la și alte instituții de credit și că în luna iulie 2006 fost alungată de pârât de la domiciliul comun, iar toate bunurile lor comune, precum și cele proprii au rămas în posesia pârâtului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 30, 31 și 36 al. 2 din Codul familie, raportat la art. 6731și urm. Cod procedură civilă.
În cauză, s-a formulat cerere de intervenție în nume propriu de către intervenientul, fiul părților, prin care a solicitat instanței să constate că acesta a achiziționat și suportat pe cheltuială proprie, centrala termică "" și toată instalația aferentă la imobilul supus partajului, în valoare 3.500 lei, să constate că mașina de spălat marca "", în valoare de 300 lei este bunul propriu al acestuia și se află în posesia pârâtului, să diminueze valoarea apartamentului supus partajului cu contravaloarea centralei termice și a instalației aferente, și să oblige partea căreia îi va fi atribuit imobilul să-i plătească contravaloarea acestei îmbunătățiri și, de asemenea, să oblige pe pârât la plata contravalorii mașinii de spălat, întrucât pârâtul a folosit-o intensiv și a deteriorat-o, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de intervenție în nume propriu, intervenientul a arătat că a locuit cu părinții acestuia, părțile din proces, până în anul 2005, când a fost alungat de tatăl său și că din banii câștigați de acesta, lucrând în străinătate, a achiziționat mașina de spălat și centrala termică, cu instalația aferentă, care au rămas în imobil.
În drept, intervenientul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 49 și urm. Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat instanței că situația descrisă în acțiune de către reclamantă nu corespunde realității, întrucât aceștia au achiziționat în timpul căsătoriei: imobilul apartament înscris în F nr. 16395/, nr. top G 100/r/36/.I/.II/X, situat administrativ în Reșița,-,. 1,. 10, județul C-S, valoarea de aproximativ cca. 80.000 lei; mobilă dormitor - aproximativ 200 lei; mobilă dormitor - aproximativ 100 lei; mobilă sufragerie - aproximativ 500 lei; mobilă bucătărie - aproximativ 150 lei; 2. televizoare color - aproximativ 300 lei, ( față de 500 cerut); frigider "Arctic" ( foarte vechi) - aproximativ 100 lei; congelator "Arctic" - aproximativ 200 lei; aragaz cu 4 ochiuri ( foarte vechi) - aproximativ 100 lei, față de 150 cerut; aspirator - aproximativ 100 lei; călcător ( foarte vechi ) - aproximativ 10 lei, față de 50 cerut; mixer - aproximativ 20 lei; filtru de cafea - aproximativ 20 lei; 3 covoare "persane" - aproximativ 300 lei; 2 carpete "persane" - aproximativ 100 lei; 2 seturi pentru servit masa - aproximativ 100 lei; 1 autoturism "Volkswagen " ( foarte vechi și foarte uzat) - aproximativ 4000 lei, față de 10.000 cerut; că reclamanta și-a luat o parte din bunurile proprii solicitate: costum damă - aproximativ 200 lei - parte luate; rochii - aproximativ 100 lei - luate; pantaloni tip blugi - aproximativ 100 lei; bluze și tricouri damă - aproximativ 100 lei, luate; geacă - aproximativ 50 lei; scurtă 2. - aproximativ 50 lei, luate; 3 inele de aur 2 gr. și cercei - aproximativ 360 lei, luate; a mai arătat că se opune atribuirii imobilului reclamantei.
În data de 31.10.2007, pârâtul a formulat "completare la întâmpinare", pe care instanța a calificat-o ca fiind, în realitate, cerere reconvențională, deoarece a pretins atribuirea imobilului către acesta, formulând astfel pretenții proprii.
Prin sentința civilă nr. 2863/05.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului; admis cererea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantei; constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în calitate de codevălmași, prin aport comun și egal, următoarele bunuri comune: apartamentul înscris în F nr. 16395 localitatea, nr. cad. G 100/r/36/.I/.II/X, apartament nr. 10, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață de 61,50 mp, situat administrativ în Reșița, Al. - nr. 9,. 1,. 10, în valoare de 118 200 lei; 2 fotolii tapițate, în valoare de 140 lei, mobilă de bucătărie, compusă din: 2 corpuri suspendate, dulap pentru vase, masă și 4 scaune, în valoare de 120 lei; TV. color marca "" în valoare de 400 lei; TV color marca "Philips" în valoare de 250 lei; frigider "Arctic", în valoare de 100 lei; congelator "Arctic", în valoare de 800 lei; aragaz cu 4 ochiuri, în valoare de 250 lei; aspirator, în valoare de 100 lei; călcător, în valoare de 50 lei; mixer, în valoare de 40 lei; filtru de cafea, în valoare de 20 lei; 3. covoare persane, 3 x 2 ( o bucată de culoare bordo, o bucată culoare crem și o bucată culoare vișinie), în valoare de 450 lei; 2 carpete persane, în valoare de 180 lei; serviciu de masă 6 persoane, în valoare de 140 lei; serviciu de masă 6 persoane, în valoare de 50 lei; 4. perdele "P", în valoare de 120 lei și autoturismul Volkswagen cu nr. de înmatriculare -, în valoare de 3390 lei; a dispus sistarea comunității de bunuri existentă între părți; a atribuit apartamentul mai sus menționat pârâtului ; obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 59.100 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare în termen de două luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe; a autorizat pe pârâtul să se adreseze Biroului de Carte Funciară Reșița din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C-S în vederea intabulării dreptului de proprietate astfel dobândit asupra apartamentului înscris în F nr. 16395 localitatea, nr. cad. G 100/r/36/.I/.II/X, apartament nr. 10, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață de 61,50 mp. după achitarea sultei corespunzătoare; a dispus formarea a două loturi de bunuri mobile astfel: - lotul A, compus din: autoturismul marca Volkswagen, cu nr. de înmatriculare -, mobila de bucătărie, TV. color marca "Philips", serviciu de masă, în valoare de 50 lei; covor, în valoare de 150 lei, o carpetă în valoare de 90 lei, 2 perdele, în valoare de 60 lei, aspirator, în valoare de 100 lei, călcător, în valoare de 50 lei, în valoare totală de 4260 lei; - lotul B, compus din: 2 fotolii, TV. color marca "", frigider "Arctic", în valoare de 100 lei; congelator "Arctic", în valoare de 800 lei; aragaz cu 4 ochiuri, mixer, filtru de cafea, 2 covoare în valoare de 300 lei, o carpetă în valoare de 90 lei, serviciu de masă, în valoare de 140 lei, 2 perdele, în valoare de 60 lei, în valoare totală de 2.340 lei; a atribuit lotul A pârâtului, iar lotul B reclamantei; a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 960 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare în termen de două luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe; a obligat pe pârât să-i restituie reclamantei următoarele bunuri proprii ale acesteia: 6. costume de damă, 3. rochii, 6 perechi pantaloni tip "blugi", bluze și tricouri damă, geacă ( piele întoarsă), 2. scurtă de primăvară, 3 inele aur de câte 2 gr. fiecare și cercei aur 4 gr.; a respins celelalte pretenții ale reclamantei; a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul; a constatat că intervenientul a achiziționat, prin contribuție proprie, centrala termică "", instalația aferentă, suportând și cheltuielile de instalare, în valoare totală de 3.540 lei, precum și mașina de spălat rufe automată, marca "", în valoare de 250 lei; a obligat pe pârât să-i plătească intervenientului suma de 3.540 lei, reprezentând contravaloarea centralei termice și instalației de încălzire aferente; a respins petitul privind obligarea pârâtului la plata contravalorii mașinii de spălat; a compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 1672,23 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și intervenientului suma de 313,26 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Căsătoria părților a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 820/21.03.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin neapelare la data de 10.07.2007.
Întrucât pe parcursul procesului, foștii soți nu s-au învoit cu privire la împărțirea bunurilor comune, potrivit dispozițiilor art. 6734Cod procedură civilă, instanța de fond, în baza art. 6736Cod procedură civilă, a pronunțat în data de 13.03.2008, încheierea de admitere în principiu, prin care a stabilit masa bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei de părți. Astfel, a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei, în calitate de codevălmași, prin aport comun și egal, următoarele bunuri comune: apartamentul înscris în F nr. 16395 localitatea, nr. cad. G 100/r/36/.I/.II/X, apartament nr. 10, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață de 61,50 mp. situat administrativ în Reșița,-,. 1,. 10; două fotolii, mobilă de bucătărie, compusă din două corpuri suspendate, dulap pentru vase și masă cu 4 scaune, 2 televizoare color; frigider "Arctic"; congelator "Arctic"; aragaz cu 4 ochiuri; aspirator; călcător; mixer; filtru de cafea; 3 covoare persane 2x 3m; 2. carpete persane; 2 seturi pentru servit masa ( veselă) pentru 6 persoane fiecare; 4. perdele și autoturismul Volkswagen Transporter cu nr. de înmatriculare 01 CS.
În considerentele acestei încheierii interlocutorii, prima instanță a reținut că bunurile pretinse de reclamantă, cu excepția mobilei de dormitor, compusă din dulap cu trei uși, pat, noptieră și servantă, a mobilei de dormitor, compusă din dulap cu două uși, pat și măsuță, și a mobilei de sufragerie "T", compusă din 3 corpuri și vitrină, masă cu 6 scaune, canapea, comodă TV, au fost recunoscute de pârât, ca fiind bunuri comune.
Cât privește mobila de dormitor, compusă din dulap cu trei uși, pat, noptieră și servantă; mobilă dormitor, compusă din dulap cu două uși, pat și măsuță; precum și mobilă sufragerie "T", compusă din 3 corpuri și vitrină, masă cu 6 scaune, canapea și comodă TV, pe care reclamanta le-a inclus în masa partajabilă, Judecătoria a reținut că acestea sunt bunuri proprii ale pârâtului, fiind achiziționate cu bani proveniți din vânzarea unei case a tatălui acestuia, aspect relatat de martorii audiați în cauză. Astfel că, prezumția relativă de comunitate de bunuri, instituită de art. 30 al. 3 din Codul familiei a fost răsturnată, mobilierul descris mai sus având calitate de bun propriu al pârâtului, care face parte din categoria bunurilor pe care art. 31 din Codul familiei le califică ca "bunuri proprii ale fiecărui soț", fiind enumerate de lit. b, motiv pentru care instanța de fond nu le-a inclus în masa partajabilă.
Atât valoarea actuală de circulație a apartamentului, cât și valorile bunurilor comune mobile, incluse în masa partajabilă, au fost stabilite de experții judiciari. Nici unul dintre aceste rapoarte de expertiză nu au fost contestate de părți, fiind astfel însușite de acestea.
Contribuția părților la dobândirea bunurilor comune a fost egală, părțile fiind de acord cu această contribuție.
În privința petitului formulat de reclamantă, prin care a solicitat instanței să oblige pe pârât să-i restituie bunurile sale proprii, constând în obiecte de îmbrăcăminte și bijuterii, în posesia căruia se află, prima instanță a constatat că aceste pretenții sunt întemeiate, întrucât, din coroborarea depozițiilor martorilor audiați în cauză cu răspunsurile date de pârât cu ocazia luării interogatoriului acestuia, rezultă că bunurile proprii ale reclamantei, enumerate de aceasta, se află în posesia pârâtului.
Proprietatea comună este concepută ca o stare; de aceea, art. 728 cod civil instituie regula potrivit căreia nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, coeredele putând oricând cere împărțeala. Această regulă prevăzută în materia indiviziunii se aplică și proprietății comune în devălmășie, iar modul specific de încetare a acesteia îl reprezintă Procedura împărțelii judiciare, prevăzută în Cap. VII1din Cod procedură civilă.
Întrucât nici după pronunțarea încheierii interlocutorii, părțile nu s-au învoit cu privire la împărțeala bunurilor comune, potrivit art. 6734Cod procedură civilă, prima instanță, având în vedere criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, varianta unică de ieșire din indiviziune, apartamentul nefiind comod partajabil în natură, faptul că pârâtul a rămas în continuare să locuiască în apartament și după desfacerea căsătoriei, neavând altă posibilitate locativă, starea sănătății sale fiind precară, precum și faptul că acesta are disponibilități bănești pentru a achita sulta corespunzătoare, și ținând seama de împrejurările cauzei, în baza dispozițiilor art. 6735Cod procedură civilă, art. 36 alin. 1 din Codul familiei, art. 30 și art. 31 lit. b din Codul familiei, art. 1169 Cod civil, art. 728 Cod civil, raportat la art. 67310alin. 4 Cod procedură civilă, Judecătoria a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantei, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în calitate de codevălmași, prin aport comun și egal bunurile comune descrise mai sus, a dispus sistarea comunității de bunuri existentă între părți, a atribuit apartamentul mai sus menționat pârâtului, a obligat pe pârât să-i plătească reclamantei suma de 59 100 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare în termen de două luni de la data rămânerii definitive a sentinței pronunțate, a autorizat pe pârâtul să se adreseze Biroului de Carte Funciară Reșița din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C-S în vedere intabulării dreptului de proprietate astfel dobândit asupra apartamentului înscris în F nr. 16395 localitatea, nr. cad. G 100/r/36/.I/.II/X, apartament nr. 10, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață de 61,50 mp, după achitarea sultei corespunzătoare.
Deoarece părțile nu s-au înțeles cu privire la formarea loturilor și la atribuirea lor, prima instanță a dispus partajarea în natură a bunurilor mobile, procedând la formarea loturilor și la atribuirea acestora, așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu, formulată de fiul părților, intervenientul, prima instanță a admis-o în parte și a constatat că intervenientul a achiziționat, prin contribuție proprie, centrala termică "", instalația aferentă, suportând și cheltuielile de instalare, în valoare de totală de 3540 lei, precum și mașina de spălat rufe, automată, marca "", în valoare de 250 lei.
Întrucât centrala termică, împreună cu instalația de încălzire aferentă au fost încorporate în apartament, acest bun mobil a devenit bun imobil prin destinație, și prin urmare, proprietarul apartamentului este obligat să-i plătească intervenientului, în patrimoniul căruia s-a născut un drept de creanță, contravaloarea acestui bun. Așadar, prima instanță, având în vedere disp. art. 480 Cod civil și faptul că apartamentul a fost atribuit pârâtului, l-a obligat pe acesta din urmă să-i plătească intervenientului suma de 3540 lei, reprezentând contravaloarea centralei termice și a instalației de încălzire aferente.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtului la plata contravalorii mașinii de spălat, formulat de intervenient, Judecătoria l-a respins, întrucât obiectul revendicării nu poate fi înlocuit printr-o compensare bănească.
Rațiunea acestei acțiuni constă în restituirea în natură a bunului. Într-adevăr, restituirea se poate face prin echivalent în situația în care nu mai este posibilă restituirea în natură. Afirmațiile intervenientului în sensul că acest bun ar fi fost distrus de către pârât nu au fost confirmate prin depozițiile martorilor. Instanța de fond nu a restituit nici în natură acest bun, întrucât intervenientul nu a solicitat aceasta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs, recalificat apel, pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând modificarea sentinței instanței de fond în parte, respectiv a se scoate din masa bunurilor comune autoturismul marca VW Transporter, urmând a se constata că acest bun este al său propriu, primit prin donație. De asemenea, a solicitat reevaluarea imobilului atribuit lui, deoarece valoarea stabilită nu mai corespunde cu prețul real de pe piață.
În motivarea recursului, recalificat apel, a arătat că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită interpretare a probelor de la dosar, că prețul imobilului atribuit lui nu mai corespunde cu prețul real de pe piață, având în vedere instabilitatea economică la nivel mondial, care a afectat piața imobiliară din țara noastră, sens în care se poate constata că prețul imobilelor a scăzut cu aproximativ 20%-30% din valoarea lor.
De asemenea, a solicitat ca autoturismul marca VW Transporter să nu fie inclus în masa partajabilă, întrucât l-a dobândit prin donație, așa cum rezultă din contractul de donație ce este depus la dosarul instanței de fond.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, 312 Cod procedură civilă, art. 31 lit. b Cod familiei.
Prin întâmpinarea depusă la doar fila 12, intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, cu motivarea că apelantul a recunoscut în fața instanței de fond caracterul de bun comun al autoturismului și nu a solicitat a se constata calitatea de bun propriu al acestuia, sens în care acesta nu mai poate fi considerat bun propriu al acestuia.
A arătat că apelantul nu a făcut obiecțiuni în momentul determinării valorii apartamentului prin expertiza tehnică în construcții. Valoarea apartamentului nu a putut să scadă cu 20 %-30 % în cele câteva luni scurse de la depunerea expertizei și până în momentul declarării apelului. A arătat că apartamentul în litigiu are trei camere și balcon, este semidecomandat și se află situat într-o zonă foarte bună. Valoarea identificată de doamna expert în construcții este de 118.200 lei, respectiv cca. 28.000 Euro, deci o valoare sub prețul pieței.
În drept, invocă dispozițiile art.119, 132 Cod procedură civilă.
Prin cererea de aderare la apel, intervenientul a solicitat respingerea apelului și admiterea cererii sale, a solicitat a i se plăti contravaloarea mașinii de spălat automatică care a rămas în apartamentul atribuit apelantului. A arătat că acest bun a fost folosit de apelantul pârât, fiind uzat fizic, motiv pentru care nu se justifică restituirea sa în natură.
În drept, invocă dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 110/A/27.05.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul C-S a admis apelul formulat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 2863/05.11.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a constatat că autoturismul Volkswagen nr. -, în valoare de 3390 lei, este bun propriu al pârâtului, a exclus din lotul A autoturismul Volkswagen cu nr. - și a atribuit restul bunurilor în valoare de 870 lei ce formează lotul A pârâtului, a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului o sultă de 735 lei, a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a respins cererea de aderare la apel formulată de intimatul intervenient, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că sub durata căsătoriei, părțile au achiziționat apartamentul situat administrativ în Reșița, Al. -,.9,.1,. 10, înscris în CF nr. 16395 /.
Instanța de fond în mod corect a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în construcții pentru stabilirea valorii imobilului susmenționat.
Expertiza a fost depusă la dosarul instanței de fond la data de 12.06.2008. Valoarea imobilului a fost calculată de expert la suma de 118.200 lei.
Părțile nu au contestat valoarea stabilită de expert. Imobilul a fost atribuit apelantului pârât, acesta fiind obligat la sultă în favoarea intimatei reclamante.
Având în vedere că valoarea imobilului a fost corect stabilită de instanța de fond, în baza unei expertize de specialitate, conform prețurilor existente la data efectuării expertizei, tribunalul a apreciat că, în cauză, nu se impune reevaluarea imobilului, astfel încât motivul de apel invocat de apelant privind reevaluarea imobilului a fost respins, ca nefondat.
Referitor la autoturismul VW Transporter, conform înscrisului depus la fila 219 dosar Judecătorie, care este un contract de donație autentificat de Biroul notarului public sub nr. 1186/22.03.2004, acest bun este un bun propriu al apelantului pârât, dobândit de acesta în timpul căsătoriei prin donație.
Conform dispozițiilor art. 31 lit. b Cod familiei, nu sunt bunuri comune, ci proprii, ale fiecărui soț bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donație.
Având în vedere că acest autoturism a fost dobândit prin donație, el nu are caracter de bun comun, ci de bun propriu.
Apelantul pârât a solicitat și la instanța de fond, atât prin cuvântul pe fond, cât și prin concluziile scrise depuse, ca autoturismul să fie exclus din masa bunurilor comune și să fie considerat bunul său propriu. Acesta a recunoscut că a dobândit bunul în timpul căsătoriei, însă l-a considerat bunul său propriu.
Prin urmare, această solicitare nu a fost făcută pentru prima dată în fața instanței de apel, ci în fața instanței de fond, motiv pentru care ea a fost admisă.
Având în vedere dispozițiile art. 31 lit. b Cod familiei, acest motiv de apel a fost admis.
Referitor la cererea de aderare la apelul formulat de apelantul pârât, aceasta a fost respinsă pentru următoarele motive:
Din ansamblul probelor administrate a rezultat că intervenientul nu a solicitat la instanța de fond decât contravaloarea mașinii de spălat automatică.
Acest lucru este posibil numai în situația în care bunul nu mai exista, or din probele administrate a rezultat că bunul există, iar apelantul pârât nu s-a opus niciodată ca acest bun să fie ridicat de intervenient.
Datorită acestui fapt, în cauză nu s-a impus obligarea apelantului pârât la plata contravalorii bunului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâtul, solicitând casarea în parte a deciziei în ceea ce privește sulta, în cuantum de 59.100 lei, pe care a fost obligat să o plătească reclamantei.
În motivare, se arată că Tribunalul C-S nu a ținut cont de precizările sale privitoare la faptul că sulta pe care a fost obligat să o plătească este mult mai mare în raport de valoarea de circulație actuală a imobilelor, motiv pentru care a cerut reevaluarea imobilului, dată fiind conjunctura de pe piața imobiliară.
nu mai corespunde cu prețul real de pe piață, având în vedere instabilitatea economică la nivel mondial, care a afectat și piața imobiliară din România. La data pronunțării sentinței de către Judecătoria Reșița nu a fost prejudiciat, ci doar în apel a survenit schimbarea condițiilor de pe piața imobiliară din România.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații și nu au depus întâmpinare în cauză, însă, fiind prezenți cu ocazia judecării recursului, au solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate și în limitele trasate de art. 304 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, față de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Singurul aspect adus în discuție în cauză, în acest stadiu procesual, îl reprezintă valoarea de circulație a imobilului supus partajului și, implicit, a sultei la plata căreia a fost obligat recurentul, celelalte aspecte tranșate prin hotărârile instanțelor de fond intrând în puterea lucrului judecat.
Sub acest aspect, se impune a constata că expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții civile a fost efectuată în cursul lunii iunie 2008, anterior momentului de debut al crizei economice în România. Valoarea de circulație a imobilului în litigiu a fost stabilită în raport cu acel moment și în moneda națională ( 173-175 dosar Judecătorie)
Este de notorietate, pe de o parte, faptul că prețul imobilelor ( calculat preponderent în Euro) a suferit o scădere semnificativă, iar, pe de altă parte, că și cursul leu-Euro a suferit o evoluție deloc de neglijat. Ca atare, prin menținerea soluției Judecătoriei ( și implicit, a Tribunalului ) sub acest aspect, ambele părți pot fi prejudiciate: reclamanta, prin faptul că suma stabilită în lei poate fi convertită într-o sumă considerabil mai mică, în valută, iar, pârâtul, prin prețul stabilit pentru imobil, ce nu mai corespunde cu situația actuală de pe piața imobiliară, în ceea ce privește valoarea de circulație a imobilelor.
În consecință, pentru a se evita ruperea echilibrului dintre loturile părților, echilibru ce exista la data pronunțării sentinței și afectat de criza economică cu repercusiuni asupra pieței imobiliare, curtea constată că se impune reevaluarea imobilului, printr-un supliment la raportul de expertiză efectuat deja în cauză, astfel ca loturile părților să fie stabilite în raport de situația economică actuală.
Pentru aceste considerente și având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în cadrul căruia se poate dispune completarea probatoriului, în condițiile art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, îl va admite, va casa decizia civilă atacată și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul C-S, în vederea rejudecării apelului.
În rejudecare, instanța de apel se va preocupa doar de stabilirea valorii actuale de circulație a imobilului, prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică judiciară, specialitatea construcții civile, deoarece celelalte aspecte din decizia atacată nu au fost contestate și, deci, au intrat în puterea lucrului judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 110/A/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dos. nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul C-S, în vederea rejudecării apelului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.R/9.11.2009
DACT.B/2ex/10.11.2009
INST.APEL- - -Tribunalul C-S
INST.FOND- - - Judecătoria Reșița
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Divort. Decizia 170/2010. Curtea de Apel Pitesti | Interdicție. Decizia 226/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
