Anulare act. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 415/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 415/A/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. - Președinte Secția Civilă
Judecător L. P. P.
Grefier M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta S.C. B. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 346/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta F. D., având ca obiect - anulare act pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și în baza art.394 N.C.P.C reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Prin sentința civilă nr. 346/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta F. D. R., în contradictoriu cu pârâta B. SA prin B. SA - Sucursala A. și în consecință:
1. A constatat nulitatea absolută parțială a contractul de credit de consum din 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA – Sucursala A. I. în privința următoarelor clauze:
- IV Dobânzi, comisioane și Taxe. Pct. 4.1 teza I care prevede că dobânda contractului este variabilă coroborată cu Pct. 4.3. teza I, V și VI care prevăd că: "Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare banca are dreptul sa declare creditul scadent si sa treacă la recuperarea creditului si a dobânzii aferente"
-pct. 5.3 privitor la rambursarea anticipată a creditului.
2. A desființat clauzele contractuale din contractul de credit de 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA– Sucursala A. I., menționată la pct. 1.
3. A constatat abuzivă și nedatorată orice dobândă care excede nivelului dobânzii avut în vedere de părțile contractante la momentul încheierii contractului de credit de consum 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA, adică de 7,95% pe an.
4. A obligat pârâta B. SA să restituie reclamantei sumele achitate în plus de către reclamantă cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,95% pe an, începând cu data acordării creditului până la restituirea efectivă.
5. A obligat pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă cu sumelor achitate în plus de către reclamantă cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,95% pe an, începând cu data acordării creditului și până la data restituirii efective a sumelor percepute nelegal.
6. A obligat B. SA - Sucursala A. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței să pună la dispoziția reclamantei actul adițional la contractul de credit de consum 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA – Sucursala A. I. și un nou grafic de rambursare potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
A respins restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Între reclamantă și pârâta B. SA SUCURSALA A. I. a intervenit contractul de credit de consum 010CSF_/05.10.2007 (f. 9-12), prin care pârâta a împrumutat reclamanta cu suma de_ CHF.
Examinând instanța contractul de credit de consum 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA – Sucursala A. I. (f. 9-12), acțiunea va fi admisă în parte pentru considerentele care vor urma.
Dispozițiile art.969 din Codul civil conferă putere de lege contractelor legal făcute, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forță deplina doar contractelor legale făcute.
Potrivit art.948 din Codul civil condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
Conform art.968 din Codul civil cauza este nelicită când este prohibită de legi și când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Cauza unui contract sinalagmatic, cum este contractul de credit în speță, este formată din doua componente și este diferită pentru cele două parți care contractează. Pentru banca cauza proximă sau scopul imediat o reprezintă restituirea împrumutului, iar scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii contractului de împrumut, or pentru bancă motivul determinant al încheierii contractului de credit îl constituie obținerea de profit. Pentru împrumutat, scopul imediat îl constituie obținerea de bani, iar scopul mediat folosirea banilor în interes personal.
Apoi, una din condițiile de valabilitate a cauzei este ca aceasta să fie licită și morală.
Art.966 din Codul civil prevede că obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar art.968 din Codul civil stabilește: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”.
Potrivit art.14 din Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si Codului de procedură civilă.
În concluzie, ori de câte ori un consumator este prejudiciat prin încheierea unui contract datorită încălcării prevederilor Legii nr.193/2000, el are dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu dispozițiile Codului Civil și Codului de procedură civilă. Încheierea unui contract cu încălcarea Legii nr.193/2000 face ca acel contract să aibă o cauză ilicita, iar cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului.
Analizând clauzele contractuale invocate în acțiunea introductivă, raportat la cele anterior menționate, instanța retine următoarele:
Scopul mediat al încheierii contractului de credit în speța de față, adică motivul determinant al încheierii, din punctul de vedere al băncii este obținerea de profit, banca urmărind obținerea de profit chiar și cu încălcarea legii pentru următoarele motive:
Contractul de credit în cauză a fost transformat în mod tacit de bancă într-unul de adeziune, deoarece a constat într-un formular tipizat, ale cărui clauze nu au putut fi negociate de reclamant, întregul contract fiind impus în forma respectivă de bancă.
Potrivit art.4 alin. 1 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care a fost transpusă Directiva 84/450/CE, o clauză contractuală ce nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerinței bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor comerciale sau numai una din clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
În ce privește clauza contractuală care este prevăzută la capitolul IV Dobânzi, Comisioane și Taxe, pct. 4.1, teza I din contract prin care se prevede că: "creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95% pe an”, instanța constată că prin probatoriul administrat în cauză pârâtele nu au făcut dovada ca prevederile contractuale conținute de pct. 4.1, teza I din contract, invocate în acțiune ca fiind abuzive ar fi fost negociate cu consumatorul.
Instanța constată că la pct. 4.1, teza I din contract se prevede că dobânda este variabilă. Această clauză contractuală prin ea însăși nu apare ca fiind abuzivă însă coroborată cu prevederea de la pct. 4.3 din contract care îndrituiește banca să modifice în mod unilateral dobânda în funcție de politica băncii și fără a exista consimțământul clientului, iar în cazul în care clientul nu este de acord cu noua modificare a dobânzii banca are dreptul să declare scadent creditul și să treacă la recuperarea creditului și a dobânzii aferente face ca această clauză să creeze un dezechilibru. Instanța apreciază că aceste clauze, pe lângă faptul că permit băncii să modifice unilateral dobânda fără a se raporta la niște indici obiectivi de pe piața bancară nu conțin nici măcar un minim de elemente concrete care să determine în mod obiectiv și just nivelul dobânzii.
Atâta timp cât în contractul inițial părțile au stabilit dobânda contractului de credit ca fiind variabilă se apreciză că această clauză contractuală în ansamblul ei este abuzivă prin necircumstanțierea nici măcar în parte a elementelor care-i permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, ori prin neindicarea niciunui criteriu care sa-i dea băncii acest drept de a determina unilateral dobânda de referință a Băncii, lăsând la libera sa apreciere majorarea acestei părți componete a dobânzii, aceasta clauza încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa îl prejudicieze pe consumator. Aceasta clauza care da dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda nu este raportata la un indicator precis, individualizat. Această modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar in favoarea împrumutătorului, servind doar intereselor acestuia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proporționala scopului urmărit.
Piața financiară evoluează diferit în funcție de indicele la care ne raportăm, iar banca va putea invoca de fiecare dată că s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale, prin această modalitate de stipulare a dobânzii din contract de o manieră ambiguă va permite întotdeauna băncii să transfere clienților prin stabilirea unilaterală a dobânzii și în considerareaunor indici subiectivi prezentați a fi obiectivi inclusiv riscul de a nu realiaza profit.
În măsura în care banca interpretează clauzele contractuale doar în favoarea sa, fără să se raporteze la un indicator obiectiv stabilit de comun acord cu împrumutatul, această interpretare excede limitele teoriei impreviziunii și este contrară cerințelor bunei credințe. Instanța are, de asemenea, in vedere si faptul ca dobânda este un element esențial . credit bancar, orice clauza nelegala cu incidenta asupra dobânzii, afectând însăși normala derulare a raporturilor contractuale. In raport de prevederile contractuale, instanța retine ca, in ipoteza in care acest contract s-ar derula in continuare în această formă, se menține pericolul lezării drepturilor si intereselor consumatorului prin majorarea indirecta a dobânzii anuale efective.
Aceasta clauza contravine si legislației comunitare, încălcând prevederile art. 3 si 4 din Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 cu privire la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementare si administrative ale Statelor membre in materie de credit destinat consumului.
Art.6 din Legea nr.193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Acest art.6 nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute în Legea nr.193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
La judecarea cauzei se va avea în vedere și interpretarea pe care a dat-o Curtea de Justiție a Comunitarii Europene articolului 6 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive, articol ce a fost transpus în art.6 din Legea nr.193/2000. Astfel, în cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt împotriva E. Sustikne G. și cauza Murciano Quintero, C - 240/98, Curtea a stabilit ca art.6 alin.1 din Directiva nr.93/13/CEE a Consiliului din data de 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză. De asemenea, s-a mai dispus că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elemente de drept și de fapt necesare în acest sens, iar atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă nu o aplică.
Se constată de către instanță că pct. 4.3 teza I, V și VI din contractul încheiat între părți încalcă dispozițiile art.5 și pct.1 lit.c și j din Anexa la Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum și dispozițiile care sunt menționate în dreptul intern, respectiv în art.1 al.1 și în al.1 lit.a și b din Anexa la Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Potrivit art. 5 din Directiv 93/13/CEE în cazul contractelor în care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului în scris, acestea trebuie întotdeauna redactate într-un limbaj clar și inteligibil. În cazul în care există îndoieli cu privire la sensul unei clauze, prevalează interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator. Această normă de interpretare nu se aplică în contextul procedurilor prevăzute la articolul 7 alineatul (2)”.
ANEXĂ
Clauze menționate la art.3 al.3
„1. Clauzele care au ca obiect sau ca efect:
…..
(c) încheierea unui acord care creează obligații pentru consumator și prin care furnizarea de servicii de către vânzător sau furnizor este supusă unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința acestuia;
…..
(j) autorizarea vânzătorului sau furnizorului să modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract”.
Conform art. 1 din Legea nr.193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.
Anexa la Legea nr.193/2000
„(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.
…..
b) obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului”
Prin raportare la legislația europeană și internă menționată instanța constată caracterul abuziv al clauzei, deoarece permite pârâtelor să modifice unilateral nivelul comisioanelor și taxelor fără consimțământul reclamantei, or este cert că furnizarea serviciilor este supusă unei condiții a cărei îndeplinire depinde doar de voința pârâtelor și autorizează pârâtele modifice unilateral clauzele contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Văzând dispozițiile art.6 din Legea nr.193/2000 conform cărora: „Clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua”, în temeiul art.1 al.3 din Legea nr.193/2000 constatând caracterul abuziv al clauzei stipulată la pct. 4.3 teza I, V și VI din contract care prevăd că: "Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. …Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare banca are dreptul sa declare creditul scadent si sa treaca la recuperarea creditului si a dobânzii aferente", urmează ca instanța să constate nulitatea absolută a convenției de credit în ceea ce o privește și să dispună desființarea.
Instanța arată că solicitarea reclamantei de stabilire a dobânzii după formula: marja fixă de 0%+ valoarea indicelui Libor CHF începând cu data de 05.10.2007 și până la finalizarea contractului este lipsită de temei legal, având în vedere că nu reprezintă acordul de voință a părților în condițiile art. 969 Cod civil. Nu se poate constata de către instanță că părțile la momentul semnării contractului au avut în vedere ca marja băncii de profit este de 0%, o astfel de constatare nu este nici permisă de lege și nici logică din perspectiva faptului că pârâta a pus la dispoziție creditul în desfășurarea unuei activități comerciale, justificată tocmai pe ideea de a face profit.
În situația în care s-ar stabili de către instanță o dobândă la nivelul marja fixă de 0%+ valoarea indicelui Libor CHF începând cu data de 05.10.2007 s-ar ajunge la o valoare a dobânzii mai mică decât cea agreată inițial de părți. Fiind de notorietate faptul că dobânzile pe care băncile le practică în perioada inițială a creditării sunt mai mici decât cele stabilite pentru următorii ani, tocmai pentru a face mai atractiv produsul bancar respectiv.
Prin urmare instanța dat fiind faptul că părțile au avut în vedere la momentul perfectării contractului o dobândă de 7,95 %, va constata abuzivă și nedatorată orice dobândă care excede nivelului dobânzii avut în vedere de părțile contractante la momentul încheierii contractului de credit de consum din data de 05.10.2007, adică de 7,95% pe an.
Față de cele arătate mai sus instanța având în vedere prevederile art. 1092 cod civil potrivit căruia orice plata presupune o datorie; ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii, va obligă pârâta B. SA să restituie reclamantei sumele achitate în plus de către reclamantă cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,95% pe an, începând cu data de 05.10.2007.
De asemenea instanța va obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă cu sumelor achitate în plus de către reclamantă cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,95% pe an, începând cu data de 19.08.2011 și până la data restituirii efective a sumelor percepute nelegal.
Cu privire la clauza contractuală care este prevăzută la capitolul IV Dobânzi, Comisioane și Taxe, pct. 4.1, teza II din contract prin care se prevede că: "Clientul se obligă să plătească următoarele comisioane: comision de acordare credit de 2,5% din valoarea creditului, și comision de administrare lunară a creditului de 0,3% aplicat la valoarea soldului creditului" respectiv clauza contractuală prevăzută la pct. 4.6 privind dobânda anuală efectivă(D.) repezentând costul total al creditului de 13,09%
Pentru soluționarea acestor capete de cerere se reține că pentru a constata existența unor clauze abuzive Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori cer întrunirea a trei condiții:
- clauzele să fie menționate în cadrul unor contracte care sunt încheiate între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii;
- redactarea clauzelor să fie clară, fără echivoc, iar pentru înțelegerea acestora să nu fie necesare cunoștințe de specialitate;
- clauzele care nu au fost negociate în mod direct cu consumatorul să creeze prin ele înseși sau împreună cu alte prevederi din contract un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe.
Verificând clauzele invocate prin prisma acestor condiții nu i se poate reține vreun caracter abuziv deoarece:
- face parte dintr-un contract de prestări servicii bancare încheiat între un profesionist și un consumator, fiind liber asumată de reclamantă;
- clauza contractuală este redactată de o manieră suficient de clară, pe înțelesul oricărei persoane, nu lasă loc de echivoc;
- inserarea acesteia în contract a reprezentat o plată acceptată de către reclamantă pentru procurarea creditului respectiv pentru gestionarea contului de credit, iar clauza nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților în detrimentul reclamatei și respectă cerința bunei credințe.
Nelegală apare în lumina dispozițiilor art. 66 și art. 68 alin. 1 lit c) din OUG 50/2010 clauza contractuală prevăzută la pct. 5.3 având în vedere că s/a contract un credit cu dobândă variabilă, motiv pentru care instanța o va constata ca abuzivă și va constat nulitatea absolută a acestei clauze care stabilește în sarcina consumatorului ca în caz de rambursare anticipată acestuia îi revine obligația de a achita comision de rambursare anticipată de 5% aplicat la valoarea creditului rambursat anticipat. Aceasta întrucât în virtutea textelor legale anterior menționate consumatorul are dreptul, in orice moment, sa se libereze in tot sau in parte de obligatiile sale care decurg dintr-un contract de credit. In acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, aceasta reducere privind dobanda si costurile aferente perioadei dintre data rambursarii anticipate si data prevazuta pentru incetarea contractului de credit iar potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) nu se solicita o compensatie pentru rambursare anticipata in niciunul dintre urmatoarele cazuri:
………….
c) rambursarea anticipata intervine . care rata dobanzii aferente creditului nu este fixa
Față de considerentele de fapt și de drept anterior reținute instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta F. D. R., CNP_, domiciliată în R. Montană, nr. 175 A, jud. A., în contradictoriu cu pârâta B. SA prin B. SA - Sucursala A. cu sediul în A. I., ..5A, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_, și în consecință:
1. Va constata nulitatea absolută parțială a contractul de credit de consum din 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA – Sucursala A. I. în privința următoarelor clauze:
- IV Dobânzi, comisioane și Taxe. Pct. 4.1 teza I care prevede că dobânda contractului este variabilă coroborată cu Pct. 4.3. teza I, V și VI care prevăd că: "Pe parcursul derulării contractului banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare. …Neprecizarea punctului de vedere până la următoarea scadență a creditului de la data modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare se consideră acceptare tacită. În situația neacceptării de către împrumutat a modificării dobânzii, comisioanelor și taxelor bancare banca are dreptul sa declare creditul scadent si sa treacă la recuperarea creditului si a dobânzii aferente"
-pct. 5.3 privitor la rambursarea anticipată a creditului.
2. Va desființa clauzele contractuale din contractul de credit de 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA– Sucursala A. I., menționată la pct. 1.
3. Va constata abuzivă și nedatorată orice dobândă care excede nivelului dobânzii avut în vedere de părțile contractante la momentul încheierii contractului de credit de consum 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA, adică de 7,95% pe an.
4. Va obliga pârâta B. SA să restituie reclamantei sumele achitate în plus de către reclamantă cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,95% pe an, începând cu data acordării creditului până la restituirea efectivă.
5. Va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă cu sumelor achitate în plus de către reclamantă cu titlu de dobândă peste nivelul de 7,95% pe an, începând cu data acordării creditului și până la data restituirii efective a sumelor percepute nelegal.
6. Va obliga B. SA - Sucursala A. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței să pună la dispoziția reclamantei actul adițional la contractul de credit de consum 010CSF_/05.10.2007 încheiată între reclamantă și pârâta B. SA – Sucursala A. I. și un nou grafic de rambursare potrivit celor dispuse prin prezenta hotărâre.
Se vor respinge restul capetelor de cerere.
Având în vedere prevederile art. 453 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând parte din onorariul de avocat, sumă stabilită proporțional cu admiterea acțiunii.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 500 lei reprezentând redactare conciliere și 500 lei taxa de mediere, instanța va respinge aceste capete de cerere, având în vedere că aceste cheltuieli nu au fost necesare pentru soluționarea prezentei cauze în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 266 din 7 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 200 din Codul de procedură civilă, precum și celor ale art. 2 alin. (1) și (1²) și art. 60¹ din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din data de 25 iunie 2014”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.A. solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor reclamantei, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-au adus critici hotărârii apelate sub aspectul nelegalității și netemeiniciei soluției.
S-a arătat că legea aplicată prezentului litigiu, este L. 193/2000, act normativ respectat la încheierea contractului care este în deplină concordanță cu practicile bancare în domeniu.
Acest litigiu nu poate fi analizat din perspectiva unui act normativ apărut ulterior, OUG 50/2010, cu atât mai mult cu cât și legiuitorul nu a înțeles să impună o aplicare normativă acestui act normativ.
Banca are dreptul de a modifica unilateral cuantumul dobânzii stabilite conform art 4 și alin. 1 din Anexa la L.193/2000, acest drept nereprezentând o clauză abuzivă.
Prin contractul încheiat și semnat de consumator s-a prevăzut că dobânda este variabilă, clauza asumată de parte, iar această modificare a dobânzii se realiza în situația în care interveneau situații pe care Banca nu ar fi putut să le prevadă și care nu țineau de voința acesteia.
Părțile au convenit asupra unei dobânzi supusă unei fluctuații în funcție de fluctuațiile anumitor indicatori expres prevăzuți în cuprinsul contractului. O astfel de modificare unilaterală a dobânzii care este în concordanță cu clauzele actuale nu poate conduce la concluzia unei clauze abuzive sau la un mod abuziv al Băncii de aplicare a acestei clauze.
Dreptul Băncii de a stabili o dobândă variabilă în situația în care există o motivație întemeiată, este expres prevăzut la punctul 1 lit. a alin 1 din Anexa la L. 193/2000.
În verificarea acestui aspect instanța nu a ținut cont de dispozițiile alin 1 lit. a, b și g din Anexa la L:193/2000 care, definesc clauzele abuzive și nu a apreciat clauzele prezentului contract și cele invocate de reclamantă în concordanță cu aceste prevederi normative.
Nu este corectă nici susținerea reclamantei privind lipsa de negociere a clauzelor întrucât toate aceste aspecte legate de stabilirea clauzelor contractuale au fost discutate între Bancă și Client la momentul semnării contractului.
Potrivit contractului de credit dobânda variază în funcție de costurile resurselor de creditare ale Băncii, formulă aleasă de către consumator, care ar fi putut opta pentru o dobândă fixă pentru același tip de credit.
În mod greșit instanța de fond a impus ca unică dobândă acceptată dobânda fixă peste voința părților, care în prealabil au negociat cu privire la acest aspect.
La momentul încheierii contractului au fost aplicate prevederile legale în vigoare, care nu reglementau și alte obligații în sarcina băncilor care să fie incluse în contractul de creditare. Ulterior au fost reglementate și alte obligații, dar aceste reglementări nu se aplică retroactiv și chiar noua reglementare face dovada inexistenței obligației la momentul încheierii contractelor.
ICCJ a stabilit că nu pot fi considerate abuzive prevederile contractului de credit privind stabilirea unei dobânzi variabile după ce în prealabil pe primele luni de creditare a fost stabilită o dobândă fixă.
Apelanta apreciază ca nelegal soluționat capătul de cerere privind modificarea contractului prin eliminarea sau înlocuirea prevederilor contractuale anulate și continuarea contractului.
Potrivit art 5 din L.193/2000 pentru continuarea contractului din care se elimină clauzele abuzive și se înlocuiesc prevederile anulate, poate continua doar dacă această continuare este posibilă și dacă există și acordul consumatorului.
În interpretarea corectă a acestui text de lege rezultă că un contract de credit nu mai poate continua în condițiile în care prin înlăturarea unor clauze, s-ar ajunge ca practic să fie anihilat efectele principale urmărite de împrumutător, ca și profesionist bancar.
În cazul de față contractul de credit nu poate continua cu dobânda fixă promoțională pentru că acest lucru ar produce prejudicii semnificative și un dezechilibru major pentru bancă. În acest sens s-a pronunțat și ICCJ prin Decizia nr. 4520/2012, reținând că dobânda inferioară dobânzii de finanțare conduce la o disproporție între contraprestațiile părților și lipsește contractul de cauza juridică.
Dobânda fixă promoțională este în neconcordanță și cu dispozițiile OUG 50/2010 care reglementează modul de calcul al dobânzii și care a reprezentat un mod de calcul al dobânzii în speța de față după apariția acestui act normativ.
Instanța de fond a soluționat greșit și capătul de cerere privind restituirea sumelor pretins plătite nedatorat de către reclamantă, întrucât aceasta și-a întemeiat cererea pe principiul îmbogățirii fără o justă cauză, ori sumele încasate s-au stabilit și încasat în temeiul contractului de credit, valabil în integralitatea sa, care reprezintă legea părților.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca nefundat prezentul apel pentru considerentele ce vor fi expuse:
Așa cum a arătat și pârâta apelantă, prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile L. 193/2000 sub incidența căreia a fost încheiat contractul de credit între reclamantă și pârâtă cu numărul 010CSF_ /5.10.2007 . Instanța de fond a analizat cererea reclamantei prin raportare la textele de lege incidente în cauză, respectiv L.193/2000.
În ceea ce privește dreptul Băncii de a stabili pentru plata serviciilor bancare de creditare o dobândă variabilă, instanța apreciază că atâta timp cât părțile convin asupra acestui aspect nu este abilitată să intervină în negocierea dintre părți.
Dobânda variabilă practicată de Bancă în contractele de credit se regăsește reglementată în L.193/2000 – Anexă și ulterior în OUG 50/2010, fiind însușită de practica judiciară în materie.
Așa cum arată și apelanta în interpretarea dispozițiilor alin 1 lit. a,b,g din Anexa la L. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauza contractului fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract și acele clauze ce obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia la cunoștință la momentul semnării contractului.
Raportând aceste prevederi legale la clauzele contractuale considerate abuzive de către reclamantă, se poate observa că instanța de fond a analizat în condițiile legii incidente și a dispozițiilor codului civil în materia contractelor, de ce clauza privind dobânda variabilă este o clauză abuzivă.
Clauza privind dobânda variabilă nu este o clauză abuzivă în sine dar ea este o clauză abuzivă în prezentul contract, întrucât la momentul inserării sale în contract Banca nu a furnizat nici un element care să definească modul în care se va efectua calculul dobânzii variabile. Pe parcursul derulării contractului Banca și-a rezervat dreptul de a modifica dobânzile, comisioanele și taxele bancare, dar fără a preciza niciunul din elementele care ar fi conferit consumatorului posibilitatea reală să ia la cunoștință, la data semnării contractului de variabilele ce ar conduce la fluctuația cuantumului dobânzii și a comisioanelor. De asemenea, banca nu a stipulat în contract nici un motiv general care i-ar putea da acesteia posibilitatea de a stabili unilateral rata dobânzii și a comisioanelor pe parcursul derulării contractului.
Prin modalitatea în care Banca a stipulat dobânda variabilă în cadrul acestui contract s-a ajuns la introducerea în contract a unei clauze abuzive așa cum acestea au fost definite prin L.193/2000 –Anexă și invocate chiar de către pârâtă în motivele de apel.
Instanța de fond a reținut detaliat cu referire la textele de lege din legislația internă incidentă, dar și din Directiva nr. 93/13/CCE și practica internațională în materie de ce clauzele anulate sunt clauze abuzive, susținerile instanței de fond nefiind contrazise prin nici un argument prin prezentele motive de apel.
Apelanta a invocat practica ICCJ în materia stabilirii clauzelor abuzive, dar și această practică este unanimă în sensul că pentru creditul contractat Banca poate stipula o dobândă variabilă, revizuibilă în funcție de evoluția dobânzii de referință a Băncii, la care se adaugă o marjă procentuală. Raportat la practica judiciară în materie se observă că în prezentul contract dobânda variabilă stipulată de bancă nu are nici un element care să o facă identificabilă sub aspectul modalității de calcul, aspect care nu este în concordanță cu practica judiciară în materie și care face ca o astfel de clauză să devină abuzivă.
De altfel în cuprinsul clauzei contractuale privind dobânda se regăsește următoarea prevedere:
Art. 4 pct 1 „creditul se acordă cu o dobândă variabilă de 7,95 % pe an”
În soluția pronunțată de instanța de fond nu s-a stabilit o dobândă fixă datorată de debitor creditorului său ci chiar dobânda variabilă prevăzută de părți în art 4 pct 1 teza 1 de 7,95 % pe an. Confuzia de termeni în stabilirea clauzei contractuale nu este imputabilă nici instanței și nici consumatorului.
Instanța de fond a apreciat că la solicitarea consumatorului, contractul se poate derula în continuare inclusiv prin anularea și eliminarea clauzelor nule.
Din probele existente la dosarul cauzei, atât în fața instanței de fond cât și în apel nu rezultă sub nicio formă că acest contract nu mai poate continua pentru că prin eliminarea clauzelor nule, forma rămasă creează un dezechilibru semnificativ între prestația Băncii și prestația consumatorului, în defavoarea consumatorului.
Deși aceste aspecte au fost susținute de către pârâta apelantă, ele nu au fost dovedite, instanța apreciind că nu există un astfel de dezechilibru atâta vreme cât dobânda stabilită de părți și analizată de instanță se încadrează în dobânzile practicate pe piața financiară, astfel că Băncii nu-i sunt aduse prejudicii și nici nu este pusă în situația imposibilității realizării obiectului său de activitate.
În restituirea sumelor de bani achitate de reclamantă peste nivelul dobânzii de 7,95 % pe an, instanța a reținut disp. art 1092 Cod civil, potrivit cărora orice plată presupune o datorie, iar ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii. Prin constatarea clauzei abuzive și a nulității absolute a clauzei privind dobânda se ajunge la situația în care plata efectuată de reclamantă să nu fi fost datorată și drept urmare suma plătită nedatorat să fie supusă repetițiunii . În cauză nu s-a efectuat plata în temeiul unui contract ci în temeiul unui contract ce a conținut clauze abuzive care au fost declarate nule și prin declararea nulității lor clauzele nu mai sunt contractuale, deci plata efectuată a fost nedatorată.
Pentru considerentele expuse, prezentul apel urmează a fi respins și menținută în totalitate sentința civilă apelată, fără a se acorda cheltuieli de judecată, având în vedere că în temeiul art 453 Cod pr. Civilă, apelantei nu i se cuvin, iar intimata nu le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta B. SA împotriva Sentinței civile nr. 346/2015 pronunțată de Judecătoria A. I..
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 16.06.2015
Președinte, L. D. - Președinte Secția Civilă | Judecător, L. P. P. | |
Grefier, M. P. |
Red. L.P.P.
Tehnoredactat: M.P./ 4 ex
24.09.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul ALBA | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
