Acţiune posesorie. Sentința nr. 1403/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1403/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 387/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 387/A/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător A. S. C.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul BORSAN P. împotriva sentinței civile .nr.1403/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar.nr._ în contradictoriu cu intimata B. L. (B. L.), având ca obiect - acțiune posesorie .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de av G. R. și av F. A. pentru intimata lipsă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care mandatara intimatei depune la dosar chitanța nr. 29/08.06.2015 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Mandatarul apelantului nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul apelantului solicită admiterea apelului modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Arată că instanța de fond a nu a avut în vedere la soluționarea cauzei înscrisurile depuse în probațiune de clientul său, și nici adeverința nr. 1678/02.07.2014 eliberată de . folosința unei suprafețe de 0,87 teren agricol în . hotar Kișpotoc, dând eficiență doar înscrisurilor depuse de reclamantă. De asemenea și declarațiile martorilor propuși de apelantă sunt nesincere, părtinitoare și contradictorii, arătând că soluția este precară și sub aspectul identificării terenului „ ocupat de pârât”. Nici înscrisurile sub semnătură privată pe care își întemeiază reclamanta acțiunea nu pot justifica posesia, acestea emanând de la persoane decedate la momentul încheierii înscrisurilor, și care nici măcar nu erau proprietari. Expune detaliat motivele astfel cum le-a formulat în scris.
Cu cheltuieli de judecată onorariu avocat la instanța de fond și taxa judiciară de timbru în apel.
Mandatara intimatei solicită respingerea apelului formulat de pârât și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că nu există nicio confuzie nici cu privire la amplasamentul parcelei nici cu privire la suprafață, iar înscrisurile sub semnătură privată sunt reale și legale, aspect dovedit cu martorii audiați în cauză, iar în ce privește posesia, acest lucru este dovedit cu adeverința privind plata impozitului.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr.1403/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar.nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta B. L., în contradictoriu cu pârâtul B. P., având ca obiect acțiune posesorie.
A fost obligat pârâtul să lase în deplină și liniștită posesie suprafața de 0,30 ha teren din imobilul situat în locul numit ”Kișpotoc”, situat în extravilanul satului Leorinț, pe malul Mureșului, învecinat cu pârâtul în partea stângă și cu reclamanta în partea dreaptă (teren în suprafață totală de 0,35 ha).
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„În drept posesia este definită de art. 916 cod civil care arată că ”posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar”, iar art. 917 Cod civil arată că posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie în mod nemijlocit, fie prin intermediul unei alte persoane.
Potrivit art. 949 Cod civil cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului, iar art. 951 Cod civil prevede că în caz de tulburare ori deposedare pașnică sau violentă, acțiunea se introduce în termenul de prescripție de un an de la data tulburării sau deposedării.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale se desprind condițiile de admisibilitate ale acțiunii posesorii si anume: să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, iar înainte de această dată reclamantul să fi posedat cel puțin un an.
Instanța mai reține faptul că acțiunea posesorie este o acțiune pusă la dispoziția posesorului pentru apărarea posesiei ca stare de fapt. Prin acțiune posesorie este ocrotită posesia bunului împotriva oricărei tulburări sau deposedări, chiar dacă ar proveni de la adevăratul proprietar, întrucât nu este pus în discuție dreptul real asupra bunului. Astfel că urmează a se verifica doar condițiile prevăzute de art. 949 Cod civil, fără a fi necesară dovedirea titlului de proprietate asupra imobilului.
În fapt, ambele părți pretind că ar avea dreptul de a folosi un teren de 0,35 ha situat în locul numit ”Kișpotoc” situat în extravilanul satului Leorinț, pe malul Mureșului.
Instanța constată că reclamanta a folosit imobilul în litigiu (. ha) ca urmare a semnării unui contract de vânzare cumpărare în data de 02.01.1994 între B. M. pe de o parte și B. V. și B. L. pe de altă parte, prin care părțile înțelegeau să vândă, respectiv să cumpere terenul în litigiu (fl. 18), acesta fiind actul pe care reclamanta își întemeiază posesia. Prin răspunsul la întrebarea nr. 13 din interogatoriul luat reclamantei (fl. 62) aceasta din urmă arată că imobilul în litigiu, înainte de 1994 a făcut obiectul unui partaj voluntar între frații B., după care a fost folosit 2 ani de către reclamantă și ulterior a fost cumpărat de la B. M..
Din înscrisul depus la fila 49 rezultă că reclamanta este înregistrată ca plătitoare de impozit la . în litigiu începând cu anul 1994.
Din declarațiile celor doi martori audiați în prezenta cauză (fl. 64, 67) rezultă că reclamanta este cunoscută în . terenului în litigiu, că a exercitat o posesie pașnică de ani de zile și că a arendat terenul respectiv, familia H. fiind cea care a lucrat în arendă terenul de 8 ani de zile, până în toamna anului 2013 când pârâtul a arat terenul în litigiu.
Din declarația martorului Chiluț T. (fl. 67) rezultă că terenul pârâtului în suprafață de 0,35 ha, aflat în vecinătatea terenului în litigiu a fost dat în arendă ani de zile acestui martor, iar la momentul la care pârâtul și-a preluat înapoi terenul arendat (în toamna anului 2013) a arat și terenul învecinat, deși era în posesia reclamantei și era arendat familiei H.. D. urmare nu se poate reține apărarea pârâtului cum că posedă de mai mulți ani întreaga suprafață de teren de 0,87 ha, inclusiv terenul în litigiu de 0,35 ha, această afirmație fiind contrazisă de declarațiile celor doi martori audiați.
Mai mult, prin răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu, pârâtul recunoaște posesia reclamantei pentru o suprafață totală de 0,9 ha (deși în întâmpinarea recunoștea posesia numai asupra unei suprafețe de 0,6 ha), iar prin răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriu recunoaște că reclamanta a folosit terenul în litigiu de prin anul 1994, fără a ști însă dacă reclamanta l-a cumpărat de la B. M..
Declarația pe proprie răspundere depusă de pârât la fila 27 prin care acesta arată ce terenuri folosește, este o declarație dată în 29 aprilie 2014, deci ulterior deposedării, drept pentru care nu are utilitate în ceea ce privește dovedirea posesie raportat la anul 2013.
Instanța constatată îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii civile de față având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta este cunoscută în . terenului în litigiu, că plătește impozit pentru el, că l-a arendat, exercitând prin urmare, în fapt, prerogativelor dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și comportându-se ca un proprietar, având în posesie terenul în litigiu cel puțin 7 ani înainte de data deposedării.
Se mai constată că din probele administrate rezultă că pârâtul a tulburat posesia reclamantei în toamna anului 2013, iar de la data respectivă și până la data introducerii acțiunii (08.05.2014) nu a trecut un an, fiind întrunite condițiile impuse de art. 951 Cod civil.
Având în vedere considerentele de fapt expuse, în temeiul prevederilor art. 949 Cod civil, instanța constată că reclamanta a fost tulburată în posesie, motiv pentru care va admite prezenta acțiune și va obliga pârâtul să lase în deplină și liniștită posesie imobilul teren situat în locul numit ”Kișpotoc”, situat în extravilanul satului Leorinț, pe malul Mureșului, învecinat cu pârâtul în parte stângă și cu reclamanta în partea dreaptă.
În temeiul art. 453 alin.1 Cod procedură civilă va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (100 de lei) și onorariu de avocat (1300 de lei)”.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâtul B. P., solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința respingerii, ca nefondată, a cererii de chemare în judecată.
În expunerea de motive arată că prin Sentința civilă nr. 1403/2014, Judecătoria Aiud a admis acțiunea formulată de reclamanta B. L. în contradictoriu cu pârâtul, obligându-l să îi lase acesteia în deplină și liniștită posesie suprafața de 0,30 ha teren din imobilul situat în locul numit „Kișpotoc", situat în extravilanul satului Leorinț. De asemenea, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1400 lei, în opinia sa, soluția este fundamental greșită, instanța de fond făcând o apreciere eronată a probelor administrate în cauză.
Arată că înscrisurile depuse la dosar de el, prin care a dovedit posesia asupra unei suprafețe de 0,87 ha teren în locul numit „Kișpotoc" nu au fost luate în considerare de către instanța de fond. S-a considerat că declarația pe proprie răspundere din data de 29.04.2014 nu are utilitate în ceea ce privește dovedirea posesiei raportat la anul 2013. Totuși, instanța nu a observat, sau nu a dorit să observe un alt înscris depus de el în probațiune (care se coroborează cu declarația pe proprie răspundere) și anume Adeverința nr. 1678/02.07.2014, eliberată de . folosința suprafeței de 0,87 ha teren arabil situat în .. top. 370/4/2/3, cu privire la care apelantul figurează ca plătitor de impozit din anul 2011. Trebuie precizat, în acest context, că instanța de fond nu explică în mod concret de ce a înțeles să nu ia în considerare documentele depuse de el, preferând, în schimb, să dea eficiență celor depuse la dosar de reclamantă, care a fost criteriul în funcție de care s-a stabilit ordinea de preferință în legătură cu înscrisurile depuse la dosar. Aceasta în ciuda faptului că și înscrisurile de care apelantul a înțeles să se folosească erau emise de autorități publice, neexistând suspiciuni legate de corectitudinea acestora.
Înscrisurile sub semnătură privată pe care își întemeiază reclamanta posesia nu pot justifica dreptul său de folosință decât cel mult asupra unei suprafețe de 0,60 ha teren. Când afirmă acest lucru are în vedere faptul că reclamanta este soția defunctului B. V., titular al Titlului de proprietate nr. 407/189/06.09.1994, titlu în care se regăsește ..370/4/2/1, în suprafață de 0,30 ha, situată în locul numit „Kispotoc". De asemenea, reclamanta mai folosește și ./ 370/4/2/2 înscrisă în Titlul de proprietate nr. 9266/880/17.11.1998, eliberat pe numele defunctului B. N., parcelă pe care aceasta pretinde că a cumpărat-o de la numiții B. N. și B. I.. Cele două parcele au o suprafață însumată de 0,60 ha.
În legătură cu cele două antecontracte de vânzare-cumpărare pe care reclamanta își întemeiază posesia, învederează instanței că acestea nu îi sunt opozabile și, în opinia sa, nu pot constitui un just titlu, din următoarele considerente:
Primul antecontract, încheiat la data de 02.01.1994 este semnat, în calitate de vânzător, de numita B. M., soția defunctului B. I., care nu a deținut și nu a folosit niciodată vreo suprafață de teren de 0,35 ha în locul numit „Kispotoc". De altfel, reclamanta ar fi trebuit să depună la dosar dovezi în acest sens, fiind de datoria ei să probeze că a cumpărat acea suprafață de teren de la proprietar, sau de la un succesor al acestuia. Consideră că, chiar dacă în cauză este vorba de o acțiune posesorie în cadrul căreia nu se pune în discuție dreptul de proprietate, nu orice înscris sub semnătură privată poate justifica această posesie, în condițiile în care nu se face dovada cumpărării terenului de la o persoană care avea în proprietate, deținea, sau folosea acel teren.
Al doilea antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 17.03.1994 privește o suprafață de teren de 0,35 ha, iar vânzători sunt numiții B. N. și B. I.. Dacă în ceea ce îl privește pe B. N., acesta este titularul Titlului de proprietate nr. 9266/880/17.11.1998 și, teoretic, avea dreptul să vândă suprafața de teren de 0,30 ha (nu 0,35 ha) din locul numit „Kispotoc", B. I. nu putea avea calitatea de vânzător. Aceasta întrucât B. I. nu mai era în viață la momentul încheierii contractului, decedând la data de 14.12.1984. De altfel, prin răspunsul la interogatoriu, reclamanta recunoaște că antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost semnat de B. I., care era decedat la data încheierii acestuia, ci de soția lui, B. M. (întrebările 10 și 11). De asemenea, reclamanta nu a putut oferi o explicație logică la întrebările 7 și 12, fiind evident că nu există acte de proprietate care să ateste dreptul vânzătorilor B. N. și B. I. asupra unei suprafețe de 0,35 ha teren și al lui B. M. asupra unei alte suprafețe de 0,35 ha. Totodată, reclamanta nu a depus nici un document care să justifice folosința asupra unei suprafețe de 0,15 ha pe care pretinde că a primit-o în urma unui schimb făcut cu B. P..
În opinia sa, instanța de fond a trecut cu prea mare ușurință peste toate aceste inadvertențe pe care el le-a sesizat și le-a invocat în mod repetat. Consideră că nu este acceptabilă justificarea posesiei pe documente care emană de la neproprietari, sau de la persoane decedate. Chiar și într-o acțiune posesorie, instanța este datoare să cerceteze aparența dreptului, neputând pronunța o soluție strict pe baza declarațiilor unor martori ignorând cu desăvârșire orice alte argumente logice legate de înscrisurile depuse în probațiune.
Susține apelantul că și declarațiile martorilor propuși de reclamantă sunt contradictorii, părtinitoare și, pe alocuri, nesincere.
Nu în ultimul rând, trebuie remarcat faptul că poziția instanței de fond este contrazisă chiar de reclamantă, prin răspunsul la interogatoriu. Astfel, dacă instanța constată că terenul ocupat de apelant face parte din imobilul cumpărat de B. L. și B. V. de la B. M. (fila 3, alin. 3 din sentință), în răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 19) reclamanta afirmă că apelantul i-a ocupat cei 0,15 ha primiți în urma unui schimb făcut cu B. P. și alți 0,15 ha „din terenurile mele". Așadar, reclamanta nu susține că apelantul i-ar fi ocupat 0,30 ha din terenul cumpărat în anul 1994 de la B. M.. în aceste condiții, este inexplicabil cum instanța de fond trage această concluzie, fiind mai mult decât evidentă precaritatea soluției în privința identificării terenului ocupat.
In concluzie, soluția instanței de fond este criticabilă raportat la toate aspectele evidențiate mai sus. D. interpretarea trunchiată și părtinitoare a probelor administrate în cauză poate justifica soluția adoptată, soluție care, astfel cum a arătat mai sus, este contrazisă (sub aspectul identificării imobilului presupus a fi ocupat) chiar de reclamantă.
În drept: art. 466 și urm. C.proc.civ.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul B. P. și pe cale de consecință să fie menținută Sentința Civilă nr.1403/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dos. nr. l_, conform art.480 pct.l C..
Cu cheltuieli de judecată în apel conform art.451-453 C..
În expunerea de motive arată că toate criticile formulate de apelant sunt nefondate.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică bazată pe probele pertinente administrate de reclamantă, cu interogatoriul pârâtului, interogatoriul acesteia/înscrisuri doveditoare și audierea martorilor H. Lucreția(fila 64) și Chiluț T.(fila 67).
Instanța corect a admis acțiunea posesorie formulată de reclamantă în temeiul prev.art.949 Cod civil și a obligat pârâtul să lase în deplină și liniștită posesie suprafața de 0,30 ha. teren din imobilul situat în locul numit „Kișpotoc"situat în extravilanul satului Leorinț, pe malul Mureșului învecinat cu pârâtul în partea stângă și cu reclamanta în partea dreaptă(teren de o,35 ha).
Susține reclamanta intimată că a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar audierea martorilor și recunoașterile parțiale ale pârâtului B. P. la interogator, că a posedat sub nume de proprietar suprafața totală de 1,15 ha.teren arabil la pct de hotar „Kișpotoc" în extravilanul com. Rădești-. Mureșului, situat între pârât în partea stângă și H. I. în dreapta și că pentru această suprafață de teren achită impozit începând cu anul 1994 și până la zi (conform Adeverinței elib.de .).
Așa cum rezultă din acțiunea formulată de reclamantă precizare de acțiune și înscrisurile de la dosar această suprafață de 1,15 ha.teren,se compune din mai multe parcele:
-o parcelă de 0,30 ha teren ,proprietatea def. său soț B. V., ce face parte din Titlul de proprietate_ și o parcelă de o,15 ha.teren primită de soțul său de la def.B. P. cu titlu schimb de terenuri;
-o parcelă de o,35 ha.teren cumpărată de reclamantă în anul 1994 de la B. N. și B. loan,prin act sub semnătură privată;
-o parcelă de 0,35 ha.teren cumpărată de reclamantă în anul 1994 de la B. M.,soția def.B. loan, prin act sub semnătură privată;
Arată că la interogatoriu pârâtul Borsan P., la întrebările 3 si 4 recunoaște că reclamanta folosește din anul 1994, o suprafață totală de 0,90 ha.teren,respectiv o,30.ha după def. său soț B. V.;o,30 ha. de la B. N. si o,30 ha. de la B. M. care a fost soția lui B. loan.
Față de aceste recunoașteri personale ale pârâtului la interogatoriu, susținerile sale din apel prin care contestă înscrisurile sub semnătură privată de la B. M. și B. I. nu au nici o credibilitate, deoarece sunt contradictorii cu poziția sa procesuală de la instanța de fond;
Consideră că înscrisurile depuse de ea, respectiv cele două acte sub semnătură privată încheiate în anul 1994 sunt valabil încheiate și fac dovada că a posedat parcelele de teren sub nume de proprietar;
De altfel, în contextul art.949 cod civil, instanța a reținut caracteristicile unei acțiuni posesorii pentru apărarea posesiei ca stare de fapt. Prin acțiunea posesorie este ocrotită posesia bunului împotriva oricărei tulburări sau deposedări, chiar dacă ar proveni de la adevăratul proprietar, întrucât nu este pus în discuție dreptul real asupra bunului, fără a fi necesară dovedirea titlului de proprietate asupra imobilului.
Actele depuse de reclamantă se coroborează și cu declarațiile celor doi martori audiați, respectiv Chiluț T. și H. Lucreția, care dovedesc cert că reclamanta a folosit o suprafață totală de 1,15 ha teren și că a fost tulburată în posesie de pârât, care în toamna anului 2013 și primăvara anului 2014 a arat și apoi a semănat o suprafață de 0,30 ha.teren din terenul deținut de reclamantă, învecinat cu suprafața de 0,35 ha,teren folosit de pârât.
Instanța de fond a reținut corect că din declarațiile celor doi martori rezultă că reclamanta este cunoscută în . terenului în litigiu, că a exercitat o posesie pașnică de ani de zile și că a arendat terenul respectiv familiei H. care l-a lucrat în arendă de 8 ani de zile, până în toamna anului 2013 când pârâtul a arat suprafața de 0,30 ha din acest teren.
Martora H. Lucreția(fila 64),declară că împreună cu soțul său a lucrat în arendă suprafața de 1,15 ha.teren deținut de reclamanta B. L., iar lângă acesta pârâtul B. P. a folosit o suprafață învecinată de 0,35 ha teren pe care și acesta l-a dat în arendă până în toamna anului 2013 când personal a arat și suprafața de 0,30 ha.teren din terenul reclamantei; martora afirmă că"toată lumea din . de 1,15 ha.teren era proprietatea reclamantei", că martora are și un contract de arendă pentru această suprafață și că suprafața a fost măsurată de un reprezentant al primăriei, cunoaște deoarece aceasta cu soțul său dețin și ei teren învecinat cu al reclamantei.
Aceste afirmații ale martorei sunt certe și instanța corect le-a reținut ca probă.
Martorul Chiluț T., declară că a lucrat în arendă timp de 7 ani, terenul învecinat folosit de pârât, care i-a spus că terenul are o suprafață de 0,29 ha, iar la momentul la care pârâtul și-a preluat înapoi terenul arendat, în toamna anului 2013, a arat și din terenul învecinat, deși era în posesia reclamantei și arendat fam.H..
Și aceste afirmații ale martorului au fost corect reținute de instanță ca probă.
Apelantul citează trunchiat din aceste declarații și încearcă nesincer să demonstreze că aceste declarații nu sunt adevărate.
Apelantul ar dori să demonstreze că ar deține în realitate o suprafață de teren de o,87 ha teren la pct.de hotar"Kișpotoc", aspect care nu este real și este infirmat de probele dosarului.
Declarația pe proprie răspundere depusă de pârât la fila 27, este dată în data de 29.04.2014, deci ulterior deposedării, drept pentru care instanța de fond corect a motivat că nu are utilitate în ceea ce privește dovedirea posesiei în raport cu anul 2013.
Alt aspect invocat de intimată în întâmpinare este că Declarația dată la data de 29..04.2014 este așa cum rezultă din conținutul său cu scopul de a servi la APIA, pentru a obține subvenții mai mari.
Referitor la Adeverința nr.1678 din 2.07.2014 a . aceasta rezultă că figurează pe anul 2014 cu suprafața de o,87 ha. teren arabil în . a declarat nesincer această suprafață de teren.
La momentul la care pârâtul a ocupat din terenul său – susține intimata - a ocupat și de la vecinul său din dreapta M. T. o suprafață de cea 0,20 ha.,pentru care și acesta l-a acționat în judecată. Pe rolul Judecătoriei Aiud se află și acest proces de tulburare în posesie sub nr._ .
Susține că instanța de fond a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni posesorii având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta este cunoscută în . terenului în litigiu, că plătește impozit pentru el, că l-a arendat, exercitând prin urmare, în fapt prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu și comportându-se ca un proprietar, având în posesie terenul în litigiu cel puțin 7 ani înaintea deposedării.
De asemenea instanța a constatat pe baza probelor din dosar că pârâtul a tulburat posesia reclamantei în toamna anului 2013, iar de la data respectivă și până la introducerea acțiunii nu a trecut un an, fiind întrunite prev.art.951 C.Civil.
Motive pentru care,în temeiul art.949C.civ.instanța a admis corect și legal motivat acțiunea posesorie formulată de reclamantă.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele:
Pentru admiterea acțiunii posesorii este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev.de art.1002 NCPC raportat la art.949 si art.951 NCC: existența unei tulburări sau deposedări; reclamantul să dovedească faptul că anterior tulburării sau deposedării, a posedat bunul cel puțin un an; de la tulburare sau deposedare și până la introducerea acțiunii să nu fi trecut un an ; posesia să fie continuă, utilă și netulburată, publică, conform art.922-925 NCC.
Martorii ascultați în cauză au declarat că reclamanta a arendat în urmă cu 8 ani suprafața de 1,15 ha în care este inclus și terenul în litigiu, fără să fie măsurate terenurile folosite de reclamantă și de pârât, care are 0,35 ha teren învecinat cu al reclamantei (f.64 dosar fond) și că pârâtul a arat și 0, 3 ha din terenul reclamantei (f.64,67 dosar fond).
Din adeverința depusă de pârât rezultă că acesta este înscris în registrul agricol pe anul 2014 cu sp.de 0,87 ha teren arabil în ..top.370/4/23, pentru care este plătitor de impozit, fiind înscris din anul 2011.(f.28 dosar fond).
Posesia este o stare de fapt care se dovedește în principal cu martori. Prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 2.01.1994 cu B. M., intimata reclamantă nu a dobândit proprietatea terenului în litigiu, ci doar posesia și folosința, iar din probele administrate în cauză rezultă că posesia reclamantei asupra terenului de 1,15 ha în . înscrierii pârâtului apelant cu suprafața de 0,87 ha - teren situat în aceeași parcelă, în Registrul agricol.
În cadrul acțiunii posesorii nu se pune în discuție fondul dreptului, ci se analizează faptul posesiunii raportat la dispozițiile legale incidente, astfel ca susținerea apelantului privind valabilitatea antecontractului anterior menționat nu poate fi verificată în această procedură, ci doar în cadrul unei acțiuni în revendicare.
În consecință, în baza art. 480 al. 1 NCPC, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de pârât.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.453 al.1 NCPC, apelantul va fi obligat la plata sumei de 500 lei in favoarea intimatei B. L., reprezentând onorariu de avocat (f.33).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul BORSAN P. împotriva sentinței civile nr.1403/22.12.2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar.nr._ .
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B. L..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.06.2015.
Președinte, L. V. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, D. M. A. |
Red. C.A.S./9 Octombrie 2015
Tehn D.A./4.ex
Jud. Fond L. M. F.
13.10.2015
Prin încheierea nr. 78/CC/A/2015 s-a dispus îndreptarea erorii materiale.
| ← Succesiune. Sentința nr. 1001/2015. Tribunalul ALBA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
