Revendicare imobiliară. Decizia nr. 406/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 406/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/A/2015
Ședința publică din 16.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.- Președinte Secția Civilă
Judecător A. S. C.
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul C. JUDEȚEAN A. ÎN CALITATE DE SUCCESOR AL FOSTULUI CONSILIU POPULAR JUDEȚEAN A. împotriva sentinței civile nr. 1534/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații S. R. REPREZ.PRIN C. LOCAL B. ȘI M. B., M. B. REPREZENTANT PRIN PRIMAR ȘI PRIN C. LOCAL B., . A. - SUCURSALA B., SUCCESOARE A FOSTEI RA U. B., P. N., P. F., . A. DE PRACTICIENI ÎN INSOLVENȚĂ J., B. PENTRU . ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 26.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 1534/2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ a fost respins capătul de cerere pentru care s-a dispus rejudecarea, privind nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr.1050/1984 - CF 1047 Mănărade, din cadrul acțiunii formulate de reclamanta K. M. în contradictoriu cu pârâții S. R. reprezentat prin C. Local B. și M. B., M. B. reprezentat prin Primar și prin C. Local B. și C. Județean A., în calitate de succesor al fostului Consiliu Popular Județean A., ., prin lichidator judiciar C. A. de Practicieni în Insolvență J. - B.,
A fost obligat pârâtul C. Județean A. să plătească reclamantei suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților P. N. și P. F. suma de 4300
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin decizia civila nr. 20/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. s-a dispus anularea în parte a sentinței civile 931/2011 pronunțată de Judecătoria B. în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților P., nulitatea absolută parțială a încheierii de întabulare nr.1050/1984 și restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobilul teren.
Cauza a fost trimisă la instanța de fond în vederea rejudecării capătului de cerere privind nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 1050/1984.
Examinând capătul de cerere cu care instanța a fost învestită în urma trimiterii spre rejudecare, prin raportare la ansamblul statuărilor făcute în hotărârile din primele cicluri procesuale, instanța urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară_ B. (CF vechi 1047 Mănarade) (f.29), S. român este înscris ca proprietar tabular al imobilelor în litigiu, reprezentând teren intravilan și construcții situate pe raza localității Mănarade.
Dreptul de proprietate al Statului român a fost obținut prin decizia de expropriere nr.207/1984 a Consiliului Popular al Județului A. și a fost întabulat în cartea funciară în baza încheierii de întabulare nr. 1050/13.04.1984.
Anterior preluării imobilelor de către S. R., proprietare tabulare asupra acestora au fost reclamanta K. M. și mama acesteia Sifft M..
Prin contractului de vânzare – cumpărare nr. 278/1997, pârâții P. au cumpărat construcția înscrisă în această carte funciară și 300 mp din terenul aferent acesteia. Deși reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestei vânzări, contractul a fost menținut cu putere de lucru judecat prin hotărârile din primul ciclu procesual.
În prezent, dreptul de proprietate al pârâților P. nu este întabulat în cartea funciară.
Unul dintre motivele pentru care s-a pronunțat anularea parțială a Sentinței civile 931/2011 a fost acela că instanța a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară în privința imobilului teren.
Cu privire la acest aspect, instanțele de casare au statuat în mod explicit și cu putere de lucru judecat că acest capăt de cerere privind restabilirea situației anterioare de carte funciară, fie că se referă la construcții, fie că se referă la teren, nu mai putea fi supus analizei de către instanța de trimitere întrucât a fost respins în primul ciclu procesual atât în fața primei instanțe, cât și în căile de atac.
Or, în condițiile în care este exclus să se ajungă la restabilirea situației anterioare de carte funciară, în mod evident nu se mai poate dispune anularea încheierii de întabulare nr. 1050/1984. Prin anularea acestei încheieri, s-ar ajunge practic, chiar fără o dispoziție expresă în acest sens, la restabilirea situației anterioare de carte funciară, și s-ar înfrânge statuările irevocabile din hotărârile pronunțate în primele cicluri procesuale.
Dacă s-ar anula încheierea de întabulare, implicit s-ar restabili situația anterioară de carte funciară, iar prin aceasta s-ar aduce o gravă atingere dreptului de proprietate al pârâților P., care au dobândit prin cumpărare construcția și parte din terenul din această carte funciară. Or, titlului de proprietate al acestora a fost recunoscut în mod irevocabil în primul ciclu procesual, astfel că ei au dobândit un „ bun actual”, în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului.
Prin anularea încheierii de întabulare, reclamanta ar figura din nou în cartea funciară ca proprietară tabulară asupra imobilului în litigiu. Aceasta nu mai poate însă, prin această modalitate indirectă, să redobândească un drept de proprietate asupra imobilului, nici măcar asupra părții din teren care nu a fost înstrăinată pârâților P., în condițiile în care nu a fost respectată procedura specială și termenele legale instituite de legiuitor pentru restituirea imobilelor preluate abuziv.
Astfel cum s-a reținut în decizia nr. 677/2013 pronunțata de Curtea de apel, ca urmare a hotărârii pilot M. A. și alții c. României pronunțată de CEDO, circumstanțele factuale de natura celor din speță nu permit recunoașterea unui drept la restituire, ci doar a unui drept de creanță valorificabil în procedura Legii 10/2001, procedură neinițiată de reclamantă.
În această hotărâre pilot s-a statuat că simpla constatare pe cale judecătorească a nelegalității titlului statului constituit asupra imobilului în litigiu, în condițiile în care nu s-a dispus expres restituirea, poate valora doar o recunoaștere a unui drept la despăgubire, respectiv dreptul de a încasa măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub condiția inițierii procedurii administrative și a îndeplinirii cerințelor legale pentru obținerea acestor reparații (paragrafe 141, 142 și 143).
În consecință, având în vedere statuările făcute cu putere de lucru judecat în cadrul hotărârilor pronunțate de instanțele de control judiciar și faptul că prin constatarea nulității absolute a încheierii de întabulare nr. 1050/1984 din CF_ B. (CF vechi 1047 Mănarade) s-ar ajunge indirect la restabilirea situației anterioare de carte funciară, instanța va respinge acest capăt de cerere.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că la baza acordării acestora stă culpa procesuală. Potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă din 1865 (aplicabil față de momentul declanșării procesului), partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Conform art. 276 Cod procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Examinând înscrisurile existente în dosarele din toate ciclurile procesuale, instanța reține că reclamanta K. M. a achitat onorariu de avocat conform următoarelor chitanțe: 2000 lei - chitanța 48/23.09.2010, depusă în dosarul_ (f. 259) ; 2000 lei-17/22.03.2011, depusă în apel în dosarul_ (f.36) ; 2100 lei - chitanța 15/17.03.2009, depusă în dosar_ (f.20) ; 500 lei - chitanța 51/23.08.2013, depusă în recurs în dosar_ (f. 31).
Instanța nu va avea în vedere onorariul de avocat de 500 lei - chitanță 4/14.01.2014, depus în apel în dosar_, și onorariul de 500 lei –chitanța 46/08.06.2011, depusă în recurs în dosar_, având în vedere că acestei căi de atac au fost respinse, deci culpa procesuală în exercitarea acestora aparține reclamantei.
În consecință, cheltuielile de judecată ce vor fi avute în vedere este onorariul de avocat în sumă totală de 6600 lei, potrivit chitanțelor indicate anterior.
Pentru a stabili modul în care vor fi suportate cheltuielile de judecată, instanța reține că acțiunea promovată de reclamantă a fost admisă în parte, fiind admise doar capetele de cerere privind constatarea preluării abuzive de către statul roman a imobilului ce a aparținut reclamantei, nulitatea absolută a Deciziei nr.297/1984 emisă de Consiliului Popular al Județului A. și constatarea calității reclamantei de moștenitoare a defunctei Sifft M., cu privire la acest ultim capăt de cerere neexistând opoziție din partea niciunui pârât.
Restul capetelor de cerere au fost respinse, astfel că se reține și existența unei culpe procesuale a reclamantei în declanșarea demersului judiciar.
În consecință, instanța apreciază că aceasta este îndreptățită doar la recuperarea unei părți din cheltuielile de judecată, iar pârâtul obligat la restituirea acestora este C. Județean A., în calitate de succesor al fostului Consiliu Popular al Județului A., acesta din urmă emițând decizia prin care a fost preluat imobilul reclamantei.
Față de cele arătate, instanța va obliga pârâtul C. Județean A. să plătească reclamantei suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâții P. N. și P. F., instanța reține că aceștia au achitat suma totală de 6800 lei cu titlu de onorariu avocat. Astfel, aceștia au depus la dosar următoarele chitanțe: în dosar_, în recurs (f.30) - chitanța 29/06.06.2011, pentru suma de 2500 lei; în dosar_, în recurs - chitanța 8/02.09.2013, pentru suma de 800 lei (f.25); în dosar_ - chitanța 19/14.01.2014, pentru suma de 2400 lei (f.22); în dosar_, la cea din urmă rejudecare - chitanța 44/12.11.2014, pentru suma de 1100 lei.
Se reține că a fost respins capătul de cerere formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P., astfel că reclamanta este parte căzută în pretenții în raport cu aceștia, urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârâți.
Dintre chitanțele depuse de pârâți la dosarul cauzei, instanța va exclude suma de 2500 lei, din chitanța depusă de aceștia în recurs în dosarul_, întrucât recursul pârâților a fost respins, existând deci culpa procesuală a acestora în exercitarea căii de atac.
În consecință, instanța va obliga reclamanta să plătească pârâților P. N. și P. F. suma de 4300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Impotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. Județean A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate sub aspectul înlăturării obligației de plată stabilite în sarcina sa a cheltuielilor de judecată.
In dezvoltarea motivelor de apel se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică . In mod greșit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care în sarcina sa nu s-a reținut nici o culpă procesuală sau altă conduită culpabilă, în afara faptului că imobilul a fost preluat de S. R. în temeiul Decretului 223/1974 .
Mai susține recurentul că nu poate avea calitatea de continuator al fostului Consiliu Popular al Județului A., întrucât acesta din urmă nu a fost deținătorul imobilului preluat abuziv, acesta îndeplinind în baza decretului sus menționat o procedură în baza căreia imobilul a trecut în proprietatea Statului. R..
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor invocate Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art. 274al.1 C. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată. Art. 276 C. statuează că atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai n parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre acestea pot fi obligate la cheltuieli de judecată putându-se face totodată și compensarea acestora.
Din analiza conținutului sentinței civile atacate se constată că acțiunea promovată de către reclamantă a fost admisă în parte, respectiv s-a constatat preluarea abuzivă de către S. R. a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu precum și nulitatea deciziei 297/1984 emisă de C. Județean A..
In asemenea condiții recurentul are calitatea de parte căzută în pretenții și prin urmare n mod corect a fost obligat la plata a jumătate din cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă pe parcursul derulării procesului.
Potrivit textelor de lege sus invocate, reclamanta este îndreptățită la recuperarea în parte a cheltuielilor de judecată, motiv pentru care instanța de fond a făcut o apreciere corectă a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul promovat este nefondat, motiv pentru care va fi respins.
Ca urmare a respingerii căii de atac nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, intimata nefăcând solicitări în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de paratul C. JUDETEAN A. împotriva sent.civ.nr.1534/28.11.2014 pronunțata de Judecătoria B. in dosar.nr._ .
Fără cheltuieli de judecata .
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din data de 16.06.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, A. S. C. | |
Grefier, F. M. |
Red DL
Dact. 12 ex./20.08.2015
Jud fond D. O.
| ← Acţiune posesorie. Sentința nr. 1403/2015. Tribunalul ALBA | Anulare act. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul ALBA → |
|---|
