Contestaţie la executare. Sentința nr. 412/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 412/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 585/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 585/A/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. M.
Judecător D. G.
Grefier N. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de debitorul V. N. împotriva sentinței civile nr.412/2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. B. S.A. și C. B. S.A. -SUCURSALA A. I., având ca obiect contestație la executare dos. exec. 1562/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 15.09.2015, 22.09.2015, 29.09.2015 și 6.10.2015, care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față,
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. sub dosar nr._, debitorul V. N. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu creditoarele C. B. SA București și C. B. SA – Sucursala A. I., să dispună, în principal, anularea biletelor la ordin . nr._ și . nr._, anularea executării silite înseși, a încheierii de încuviințare a executării silite și a tuturor actelor întocmite de executorul judecătoresc, iar, în subsidiar, admiterea contestației, anularea încheierii executorului de admitere a cererii de executare silită, a încheierii de încuviințare a executării silite și a tuturor actelor și formelor de executare, constatarea ca fiind abuzive față de debitor clauzele din contractul de credit de investiții din 23.12.2013 prev. de art. 4 pct. 4.1.2 – 4.1.7 și 4.3.1, anularea acestor clauze, anularea executării ca fiind realizată pentru o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 412/2015 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de creditoarea C. B. SA; a respins contestația la executare a debitorului V. N. în contradictoriu cu creditoarele C. B. SA și C. B. SA – Sucursala A. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția tardivității formulării contestației a fost respinsă ca nefondată. S-a reținut că somația a fost comunicată debitorului la 22.09.2014, iar termenul de 5 zile s-a împlinit în data de 29.09.2014, pentru că zilele de 27 și 28 septembrie, sâmbăta și duminica și prima și ultima zi, respectiv cea în care termenul începe să curgă și cea în care termenul se împlinește nu intră în calculul termenului de 5 zile.
Biletele la ordin a căror anulare s-a cerut au fost completate conform înțelegerii părților prevăzută în contractul de credit RQ_08/23.12.2011 în actele adiționale și acordul de garanție/contract de facilitate de credit nr. SE_/25.02.2013 și în actul adițional nr. 1/08.05.2013. Suma menționată în biletele la ordin este cea cu care creditoarea s-a înscris la masa credală și se referă la o creanță garantată începând de la data exigibilității creditului, 23.10.2013 și la care se adaugă accesorii care vor curge și se vor calcula până la data recuperării creanței.
S-a mai reținut că debitorul garant avalist a semnat contractele de credit și biletele la ordin și cunoștea că prin avalul dat a garantat rambursarea la scadență a sumei datorate de . și a înțeles ce obligații îi revin referitoare la achitarea creditului contractat de la C. B., precum și procedurile pe care le are la îndemână banca pentru recuperarea creanței în urma declarării exigibilității anticipate a creditelor acordate ca urmare a neachitării obligațiilor de plată.
Situația debitorului avalist este identică cu situația societății comerciale care a obținut creditul fiind ținut în același mod ca și aceasta la recuperarea întregului credit. Biletul la ordin ca titlu comercial are un caracter abstract și incorporează obligația de plată și dreptul corelativ de a pretinde plata, cauza obligației fiind irelevantă fără influență asupra titlului de credit.
Emiterea unor astfel de titluri de credit este justificată de raporturile fundamentale, adică acelea care preexistă biletului la ordin și care justifică emiterea lui, prin el însuși biletul la ordin fiind un titlu de sine stătător.
Fiind ținut în același mod ca persoana pentru care a garantat obligația avalistului este independentă de cea a emitentului biletului la ordin. Din moment ce posesorul biletului la ordin a decis începerea executării silite în baza raporturilor sale cu avalistul este fără relevanță situația juridică a acestuia.
Încheierea din 08.09.2014 a B. Chersa S. emisă în dosarul execuțional nr. 1562/EX/2014 și somația mobiliară a fost întocmită de executorul judecătoresc conform prevederilor legale în materie, iar debitorul nu a făcut nici o dovadă a încălcării acestora. Debitorul avalist a semnat contractele de credit și biletele la ordin garantând plata la scadență a întregii sume datorate de ..
Susținerile debitorului, în sensul că obligația sa rezultă din avalul dat pe biletele la ordin și nu din contractele de credit, sunt neîntemeiate, așa cum s-a arătat mai sus biletul la ordin obligând avalistul la executarea aceleiași obligații ca și debitorul pentru care a garantat.
Cu privire la constatarea ca abuzive a clauzelor cuprinse în contractul de credit, instanța a constatat că dispozițiile Legii 193/2000 și ale OUG 50/2010 nu sunt aplicabile în speță, ținând seama de faptul că acestea se referă la contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Contractul de credit și acordul de garanție/contract de facilitate de credit sunt încheiate între profesioniști. Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 „prin consumatori se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție”.
Prin urmare, a reținut instanța că, nu se poate considera că în contract ar exista clauze abuzive, în sensul Legii nr. 193/2000, creanța a cărei executare se solicită este certă, lichidă și exigibilă, întrunind condițiile prev. de art. 662 alin. 2, 3 și 4 NCPC, acesta fiind și motivul pentru care instanța de executare a încuviințat executarea silită.
Astfel, instanța a constatat că este nefondată contestația formulată de debitor și a dispus respingerea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul V. N., aducându-i critici de netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului se susțin următoarele:
În fapt, prin Sentința apelată a fost respinsă contestația la executare reținându-se în motivare că în prezenta cauză creditoarea a solicit executarea silita a unei creanțe certe, lichide și exigibile, în conformitate cu prevederile art. 662 alin. 2, 3 si 4 Cod Procedură Civilă.
Arată apelantul că înțelege să critice hotărârea instanței având în vedere faptul că starea de fapt reținută de către instanța de fond este contrară realității, iar motivarea hotărârii este pe deplin neîntemeiată.
Astfel, susține că instanța a reținut faptul că biletele la ordin a căror anulare se cere au fost completate conform înțelegerii părților, iar suma menționată în bilete este cea cu care creditoarea s-a înscris la masa credală a societății emitente, debitor principal al obligației de restituire a împrumutului.
Susține că suma cu care creditoarea s-a înscris la masa credală a societății a fost de 126.626.73 lei și 9.038,50 euro, iar suma cu care aceasta a completat cele 2 bilete la ordin a fost 139.892,94 lei și 9.866,25 euro, aspecte care rezultă fără nici un dubiu din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, dar cu toate acestea, instanța de fond a reținut faptul că „suma menționată în bilete este cea cu care creditoarea s-a înscris la masa credală ".
Ori, susține apelantul, în conformitate cu prevederile contractului încheiat între părți, care stabilește condițiile și modalitatea de completare a biletelor la ordin, creditoarea avea posibilitatea completării acestora „cu suma corespunzătoare, reprezentând suma totală datorată de client în baza prezentului Contract de Facilitate de Credit". Suma totală datorată de către clientul emitent al biletelor la ordin este cea cu care creditoarea s-a înscris la masa credală.
În continuarea motivării, arată apelantul că apreciază că instanța își contrazice propriile argumente, în sensul că reține ulterior faptul că „situația debitorului avalist este identică cu situația societății comerciale care a obținut creditul, fiind ținut în același mod ca și aceasta", concluzionând asupra faptului că, contestatorul poate fi obligat la plata sumei la care poate fi obligată și societatea împrumutată. Cu toate acestea a apreciat că o creanță mai mare cu aprox. 13.000 lei si 800 de euro se subscrie cerințelor și prevederilor respective.
Consideră că este eronată și susținerea instanței conform căreia obligația contestatorului rezultă din contractul de împrumut și nu din avalul dat pe biletele la ordin. Titlul executoriu în temeiul căreia s-a încuviințat executarea silită și care stabilește suma pentru care s-a început executarea silită îl reprezintă cele 2 bilete la ordin. D. urmare, susține apelantul, este evident că obligația acestuia rezultă din aceste titluri și nu din contract, susținând că completarea biletelor la ordin era necesară să respecte clauzele contractuale, lucru care de altfel nu s-a întâmplat.
Mai susține apelantul că nu s-a făcut referire în motivarea hotărârii la susținerile acestuia cu privire la lipsa refuzului de plată al celor doua bilete la ordin, înscris necesar în aprecierea exigibilității creanței. Atâta timp cât lipsește acel refuz atât din dosarul execuțional cât și din dosarul de încuviințare a executării silite, susține că nu se poate concluziona că executorul judecătoresc și instanța de încuviințare au putut aprecia asupra exigibilității creanței.
În drept a invocat: dispozițiile 717 alin. 1CPC, prevederile Legii 58/1934 si dispozițiile Normei B.N.R. 6/1994.
Analizând apelul declarat de contestator împotriva sentinței menționate, Tribunalul constată următoarele:
Împotriva apelantului-contestator V. N. s-a început executarea silită la cererea creditoarei C. B. SA, în baza contractului de credit încheiat la data de 23.12.2011 (cu actele adiționale), a acordului de garanție/contract de facilitate de credit din data de 25.02.2013 (cu acte adiționale), respectiv a biletelor la ordin emise cu ocazia încheierii contractelor de mai sus și refuzate la plată (fila 16 dosar de fond).
Ambele contracte de credit au fost încheiate între C. B. și . și au fost garantate prin emiterea unor bilete la ordin avalizate de contestatorul V. N. (fila 16 dosar de fond). Datorită neplății ratelor și a intrării în insolvență a firmei debitoare, banca a declarat scadența anticipată a întregului credit, începând executarea silită a avalistului.
Apelantul a invocat faptul că la art. 6.2.1 din contractul de credit, respectiv la punctul 4.2.1 din acordul de garanție, se prevede faptul că se va emite cu titlu de garanție câte un bilet la ordin (pentru fiecare contract în parte), de către ., avalizate de către V. N. (asociat și administrator al acesteia). Aceste bilete la ordin au fost emise în alb, fără protest, putând fi completate de către bancă la data scadenței sau în orice moment "cu suma corespunzătoare reprezentând suma totală datorată de client în baza prezentului contract de facilitate de credit". Pornind de la această prevedere contractuală, contestatorul a arătat că suma trecută de bancă pe cele două bilete la ordin diferă de suma pentru cu care aceasta s-a înscris la masa credală (este vorba de penalitățile care au continuat să curgă între cele două momente, respectiv al înscrierii la masa credală și al completării biletelor la ordin), astfel că biletele la ordin ar fi lovite de nulitate absolută.
Tribunalul constată că potrivit art. 12 din Legea nr. 58/_, dacă o cambie, necompletata la emitere, a fost completată fără a se tine seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credința, sau dacă a săvârșit o greșeală grava în dobândirea ei. Prin urmare, în situația în care cambia cuprinde o sumă care, în opinia debitorului, nu ține seama de prevederile contractuale care au stat la baza emiterii sale (de ex.suma sau dobânzile nu sunt calculate calculată corect, anumite comisioane nu trebuiau percepute, obligația nu era ajunsă la scadență sau aceasta nu a fost notificată debitorului conform prevederilor contractuale etc), niciuna dintre aceste apărări nu pot fi opuse celui care deține biletul la ordin.
Această prevedere legală reprezintă o confirmare a unora dintre caracterele fundamentale ale titlurilor de credit, din care face parte și biletul la ordin, respectiv caracterul autonom și abstract al acestora.
Astfel, caracterul autonom al biletului la ordin presupune faptul că dreptul și obligația corelativă născute din titlul de credit sunt independente de actul juridic (contractul) din care decurg. Astfel, biletul la ordin emis de către un debitor cu prilejul încheierii unui contract de credit, va circula și va fi valorificat de sine stătător, adică independent de contractul de credit.
Caracterul independent al titlului de credit presupune că acesta încorporează obligația și dreptul corelativ, fără a cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu privire la cauza obligației, aceasta neprezentând vreo relevanță.
Caracterul independent și autonom al titlurilor de credit sunt confirmate și de jurisprudența și doctrina în materie, care rețin faptul că în cazul transmiterii titlului de credit, dobânditorul devine titularul unui drept propriu, care este un drept nou, originar, iar nu un drept derivat din dreptul transmițătorului.
Din cele de mai sus rezultă riscurile semnificative pe care le presupun pentru debitor emiterea unor bilete la ordin, odată ce acestea au intrat în circuitul civil, acestea neputând fi anulate decât în situațiile expres prevăzute de Legea nr. 58/1934, pentru neîndeplinirea unor formalități. Aceste riscuri sunt acceptate de către debitor în momentul emiterii titlurilor de credit (și mai ales a celor în alb), în sensul că va fi obligat să plătească suma trecută în bilet, în momentul prezentării la plată, fără a putea invoca vicii ale contractului inițial, modalitatea necorespunzătoare a îndeplinirii obligațiilor contractuale de către cealaltă parte sau faptul că suma menționată în titlu nu corespunde voinței inițiale a părților, exprimată în contract.
Tocmai datorită situației particulare la titlurilor la credit în alb, unde suma este completată ulterior de către creditor și pot apărea situații în care cealaltă parte invocă faptul că acesta nu respectă înțelegerea inițială a părților, legiuitorul a reglementat expres această situație la art. 12 din Legea nr. 58/1934, care a fost reprodus și mai sus: dacă o cambie, necompletata la emitere, a fost completată fără a se tine seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credința, sau dacă a săvârșit o greșeală grava în dobândirea ei.
Contestatorul a invocat și o condiție impusă de Legea nr. 58/1934, pentru legalitatea executării silite a unui bilet la ordin, respectiv refuzul la plată (art. 49 din Legea nr. 58/1934). Referitor la acest aspect, Tribunalul constată existența refuzului de plată, fiind depusă la dosarul de fond (f. 75-81). De altfel, contestatorul nu a probat, în niciun fel, existența disponibilităților în firmă, iar încercarea de a se delimita de datoria societății sau invocarea faptului că ar fi trebuit notificat separat despre obligația de plată, nu pot fi primite, în condițiile în care acesta era asociat și administrator al firmei debitoare (a se vedea mențiunea de pe contractul de credit - fila 111 dosar de fond), avea cunoștință de faptul că firma nu efectua plăți și avea posibilitatea să achite personal ratele contractuale.
Față de cele de mai sus, Tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul formulat de contestatorul V. N. împotriva sentinței civile nr. 412/2015 a Judecătoriei A. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de contestatorul V. N. împotriva sentinței civile nr. 412/2015 a Judecătoriei A. I., pronunțată în dosar nr._ 72014.
În temeiul art. 719 alin. 4 C.p.c., dispune comunicarea către executorul judecătoresc, din oficiu, de îndată, a prezentei decizii.
Taxele judiciare de care apelantul a fost scutit ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar rămân în sarcina statului.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2015.
Președinte, M. I. M. | Judecător, D. G. | |
Grefier, N. C. |
Red.M.M.I.
Tehnored.C.N.-5exp.
13 Octombrie 2015
Judecător fond:
C. H. D.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 224/2015. Tribunalul ALBA | Fond funciar. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
