Pretenţii. Sentința nr. 653/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 653/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 653/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 653/2015
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V.
Grefier I. M. G.
P. de pe lângă Tribunalul A. reprezentat prin procuror
B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul C. G. împotriva pârâtului S. R.- PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15.04.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr._, reclamantul Călățean G. a chemat în judecată S. Româna prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligare acestuia la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro.
În expunerea de motive arată că prin sentința penală nr. 214/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar_ a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare.
Susține că nu a avut cunoștință despre existența acestui proces, fiind plecat în străinătate încă din anul 2006 iar în luna iulie 2014 când s-a întors în țară pentru a participa la o nuntă, a fost reținut la data de 19.07 de către autoritățile din Ungaria și arestat în vederea extrădării, din decizia penală a Tribunalului din Budapesta rezultând că la data de 08.01.2008 a fost emis mandatul de arestare europeană nr. 1/2008 pe numele său în vederea executării sentinței sus menționate.
Arată în continuare reclamantul că a rămas șocat împreună cu toată familia sa de faptul că a fost arestat într-o țară străină în care nu avea posibilitatea să i-a legătura cu membrii familiei și că ulterior a fost arestat în România până la data de 08.10.2014 în vedere executării unei pedepse care era prescrisă și despre care nu cunoștea nimic.
Prin sentința penală nr. 1102/2014 a Judecătoriei Oradea susține că a fost admisă contestația sa dispunându-se anularea mandatului de executare și punerea în libertate.
Fiind privat de libertate timp de 82 de zile, nelegal, apreciază că acest lucru i-a cauzat suferință psihică solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor morale în sumă de 100.000 euro și cheltuieli de judecată.
În drept invocă prev. art. 539, 541 Cpp., art. 1357 cod civil și art. 453 C..
Pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, susținând că reclamantul s-a sustras de la executarea pedepsei fiind dat în urmărire internațională și apoi arestat în Ungaria la data de 19.07.2014.
Arată pârâtul să S. răspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat într-un proces penal numai în temeiul și în situațiile prevăzute de art. 538 și urm. Cpp. iar nu în temeiul art. 1357 Cod civil, răspunderea statului fiind strict circumscrisă celor două ipoteze avute în vedere de legiuitor și prevăzute în art. 539 Cpp. respectiv privarea nelegală de libertate și condamnarea definitivă, fiind o răspundere directă cauzată de erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Apreciază că răspunderea Statului poate fi antrenată în condițiile prevăzute de art. 538 Cod de procedura penală sau în cazul în care printr-o hotărâre definitivă, s-a instituit răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârșită în exercitarea funcției cu rea credință sau din gravă neglijență și dacă această faptă a fost de natură să determine o eroare judiciară. În acest sens, este relevant că reclamantul nu a formulat nicio sesizare către Consiliul Superior al Magistraturii, prin care să fi reclamat aspecte care să atragă sancționarea disciplinară ori răspunderea penală a acestora, de natura neglijenței sau imprudenței cu care a acționat sau a abuzurilor de orice fel.
Cum în cauza dedusă judecății nu se verifică niciuna dintre ipotezele anterior expuse, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 214/2007 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar_ reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie împotriva părții vătămate Călățean M., hotărâre rămasă definitivă prin neapelare.
În baza hotărârii penale sus menționate, Judecătoria Câmpeni a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 265/22.10.2007 iar la data de 08.01.2008, aceeași instanță a emis mandatul european de arestare nr. 1/2008 care a fost comunicat Ministerului Justiției - Direcția D. Internațional și Tratate precum și Ministerului Internelor și Reformei Administrative – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol (f. 70, 79, 80, 87, 89-90, 91, 93, 96 dosar_ atașat cauzei).
La data de 19.07.2014 reclamantul a fost arestat în Ungaria în vederea extrădării astfel cum rezultă din hotărârea Tribunalului Budapesta depusă la f. 7-12 din dosar.
Ulterior reclamantul a fost arestat și reținut în România până la data de 08.10.2014 în vederea executării pedepsei aplicate acestuia prin sentința penală nr. 214/2007.
La data de 02.10.2014, prin sentința penală nr. 1102/2014 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._/271/2014 a fost admisă contestația la executare formulată de reclamant și constatându-se ca fiind prescrisă executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată acestuia, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 265/2007 emis de Judecătoria Câmpeni și punerea în libertate a reclamantului.
În considerentele sus menționatei hotărâri s-a reținut că termenul privind prescripția executării pedepsei s-a împlinit la data de 10.10.2013 și că reclamantul a fost încarcerat după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei (f. 161-163 dosar_ atașat cauzei).
Martora Călățean A. L. audiată în cauză a declarat că nu a avut cunoștință ca reclamantul să fi fost condamnat în țară pentru săvârșirea vreunei infracțiuni și că acesta a fost plecat în străinătate o lungă perioadă de timp, revenind în vara anului 2014 pentru a participa la o nuntă, moment în care a fost reținut la granița cu Ungaria de către Poliția de Frontieră care i-a adus la cunoștință că este un mandat de arestare pe numele său (f. 45).
Aceeași martoră a declarat că l-a vizitat la Budapesta pe reclamant în perioada arestării sale și că acesta nu știa motivul pentru care este reținut, susținând că nu există nici o condamnare în ceea ce-l privește. De asemenea a constatat că reclamantul era foarte afectat de ceea ce i se întâmplă și că ulterior a fost adus în țară, mai exact la Oradea, unde a fost reținut circa o lună de zile (f. 45).
Analizând cererea de față în raport de motivele invocate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale precizate de reclamant în susținerea acțiunii, instanța apreciază că aceasta este întemeiată urmând a fi însă admisă în parte sub aspectul cuantumului daunelor morale solicitate, în sensul obligării pârâtului la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.000 euro cu acest titlu pentru considerentele ce se vor arăta.
Așa cum s-a arătat mai sus, din sentința penală nr. 1102/2014 rezultă că executarea pedepsei s-a prescris la data de 10.10.2013, prin urmare reclamantul a fost nelegal privat de libertate pe intervalul 19.07.2014 – 02.10.2014.
Anularea mandatului de executare pentru motivul prescrierii executării pedepsei se putea solicita instanței de executare prin sesizarea din oficiu a acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 554 al. 2 raportat la art. 598 al. 1, lit. d C. pr. pen.
Potrivit ar. 539 C. pr. pen. are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost nelegal privată de libertate, aceasta trebuind să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei.
Art. 504 al. 4 din codul de procedură penală anterior prevedea și o a treia situație de reparare a pagubei, respectiv a acelor persoane care au fost private de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei, or, prin actualele dispoziții care reglementează procedura reparării pagubei în caz de privare nelegală de libertate, legiuitorul a considerat că nu se mai impune menționarea separată a acestei categorii câtă vreme prin privare nelegală de libertate se înțelege inclusiv situația în care, în privința unei persoane, se dispune o măsură preventivă ori se execută o pedeapsă privativă de libertate în condițiile în care, pentru fapta pentru care se dispune măsura preventivă ori executarea pedepsei, a intervenit prescripția răspunderii penale ori a executării, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Prin urmare, câtă vreme în speță a fost admisă contestația la executare pentru motivul intervenirii prescripției executării pedepsei, hotărârea penală 1102/2014 rămasă definitivă, face dovada privării nelegale de libertate a reclamantului.
Dreptul la libertate și siguranță este garantat de art. 5 din Convenției care, în par. 1 lit. c prevede că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune ori să fugă după săvârșirea acesteia.
Astfel, arestarea reclamantului dispusă după prescrierea executării pedepsei, nu este conformă exigențelor art. 5 din Convenție împrejurare față de care cererea urmează a fi admisă însă nu prin acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de reclamant, instanța apreciind că suma de 2000 Euro este suficientă și că acoperă integral prejudiciul adus acestuia.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța urmând a avea în vedere o . criterii, cum ar fi importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute de persoana în cauză, consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, etc….
Într-adevăr durata privării nelegale de libertate constituie prin ea însăși un criteriu puternic și serios care ar trebui avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, în speță fiind vorba de 82 de zile.
Instanța nu poate să facă însă abstracție de reaua credință a reclamantului cu privire la susținerea potrivit căreia nu a avut cunoștință de existența pe rolul Judecătoriei Câmpeni a procesului penal finalizat cu hotărârea de condamnare a sa la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, dovada în acest sens constituind-o declarațiile date de reclamant în fața organelor de cercetare și urmărire penală existente la f. 23 – 29 din dosarul_ atașat cauzei, fiind evident că plecarea sa în străinătate a avut ca scop tocmai sustragerea de la executarea pedepsei iar revenirea în țară a avut loc după foarte mulți ani, doar atunci când a avut convingerea că a operat prescripția executării pedepsei și nu pentru participarea la nuntă, așa cum cu rea credință susține în acțiune.
Pentru aceleași considerente urmează a fi înlăturate ca nereale inclusiv aspectele declarate de martora audiată în cauză, cu atât mai mult cu cât reclamantul fusese amendat penal în anul 2004 cu 800 lei (8.000.000 lei vechi) pentru aceeași infracțiune de abandon de familie, fiind greu de crezut că martora, în calitate de cumnată, nu avea cunoștință de acest lucru (f. 43 dos. 1462) și pe cale de consecință, de existența cauzei penale pe rolul Judecătoriei Câmpeni care a avut ca obiect aceeași plângere a numitei C. M., finalizată cu condamnarea reclamantului.
Pentru considerentele expuse acțiunea de față se va admite în parte, fără acordarea cheltuielilor de judecată, acestea nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. G. având CNP_, domiciliat în A. I., . – 48, ., jud. A., cu domiciliul procesual ales în A. I., ., jud. A. împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., Sector 5 și în consecință:
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2000 euro cu titlu de daune morale.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2015.
Președinte, L. V. | ||
Grefier, I. M. G. |
Red/Tehnored VL/4ex/27.07.2015
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 596/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2524/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
