Pretenţii. Sentința nr. 14/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 337/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 337/A/2015
Ședința publică din 19.05.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D.- Președinte Secția Civilă
Judecător H. L.
Grefier F. M.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul B. S. împotriva sentinței civile nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul V. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12.05.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 14/2014 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de reclamantul V. I. în contradictoriu cu pârâtul B. S. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3.000 lei, cu titlul de preț.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 715 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 19.01.2013 între pârât și reclamant s-a încheiat o convenție potrivit căruia, reclamantul în calitate de vânzător i-a vândut pârâtului cherestea de rășinoase în valoare totală de 6.000 lei, din care a fost redusă suma de 3.000 lei în contul unor lucrări efectuate de către pârât, reclamantului.
Restul sumei de 3.000 lei, urma să fie achitată de către pârât, până la data de 28.02.2013, convenția fiind încheiată în fața martorilor Purel C. și Purel F. care au semnat personal, fiecare convenția.
În cauză fiind audiați martorii propuși de către reclamant, Purel C. și Purel F., declarații atașate la dosarul cauzei (filele 19 – 20), au confirmat faptul că, au fost prezenți la data încheierii unei convenții între părți pe care au semnat-o personal, și prin care pârâtul s-ar fi angajat să-i ofere reclamantului o sumă de bani, în contul unei cantități de material lemnos pe care i-a livrat-o anterior încheierii convenției.
Aceiași martori mai arată că, actul încheiat între părți, intitulat „convenție”, a fost semnat în prezența lor, și de către pârât, care nu a fost obligat, sau forțat să o semneze de către reclamant sau de alte persoane prezente.
În cauză a fost audiat și martorul G. D. A., declarație atașată la dosar fila 26, care a declarat că nu are cunoștință ce datorii are pârâtul față de reclamant, însă a confirmat că în urmă cu 5 - 6 ani, ar fi existat o înțelegere între părți, potrivit căruia pârâtul ar fi urmat să-i achite ceva bani reclamantului, sau pârâtul să-i efectueze reclamantului anumite servicii, respectiv să-i transporte materiale lemnos, pe ruta Bistra - A..
Din probele administrate la dosarul cauzei, se poate reține faptul că la data de 19.01.2013, părțile au încheiat o convenție valabilă în sensul art. 969 cod civil, și art. 1134 din același act normativ, prin care și-au stabilit obligații reciproce, sinalagmatice, care s-au născut între părți, în urmă cu 5-6 ani, respectiv înainte de . Noului Cod civil.
Forța obligatorie a contractului dintre părțile contractante constă în următoarele consecințe:
- părțile contractante sunt ținute să execute în tocmai una față de cealaltă obligațiile la care s-au îndatorat;
- contractul nu poate fi revocat prin voința uneia dintre părțile contractante;
- obligațiile contractuale trebuie să fie executate întotdeauna cu bună credință.
În conformitate cu art. 1021 din codul civil, dacă una dintre părțile contractului sinalagmatic nu execută prestațiile la care s-a îndatorat, cealaltă parte este îndrituită să ceară instanței de judecată obligarea la executare în temeiul art. 969 cod civil.
Cum în cauză, pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în convenție la termenele și în condițiile stabilite această situație dă dreptul creditorului reclamant de a obține executarea în natură a prestațiilor ce i se datorează de debitor, respectiv obligația de a-i plăti suma de 3000 lei, plus cheltuieli de judecată care constată în onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, în cuantum de 715 lei, potrivit art. 543 Noul cod de procedură civilă.
Pentru motivele și considerentele de mai sus, acțiunea reclamantului urmează a fi admisă și pe cale de consecință pârâtul obligat să-i achite reclamantului suma de 3.000 lei, cu titlul de preț și suma de 715 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat 600 și 215 lei taxă judiciară de timbru.”
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. S. aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
In dezvoltarea motivelor de recurs susține că sentința atacată este nelegală, întrucât nu au existat probe de temeinicie în dovedirea acțiunii reclamantului.
Mai susține faptul că a efectuat pentru reclamant 25 de curse de transport pentru care trebuia să-i plătească suma totală de 10.000 lei, dar acesta nu i-a achitat suma solicitată nici în prezent.
La termenul de judecată din data de 24.06.2014 a fost stabilit ca fiind apelul calea de atac legală în prezenta cauză și s-a dispus transpunerea cauzei în favoarea unui complet de apeluri.
La termenul de judecată din data de 9.09.2014, cauza a fost suspendată în baza disp. art. 242 pct. 1 NCPC, față de împrejurarea că apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, consemnate în încheierea de ședință din data de 24.06.2014, în sensul de a depune la dosar numele și adresa martorului solicitat să fie audiat în cauză.
De la data suspendării-9.09.2014 și până la data de 12.05.2015, când prezenta cauză a fost repusă pe rol, nu a fost efectuat în dosar niciun act de procedură.
Potrivit prev. art. 416 pct. 1 NCPC orice cerere de chenare în judecată, contestație, apel, recurs și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Potrivit alin.2 din același articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Față de cele de mai sus, Tribunalul va constata perimat de drept apelul declarat de pârâtul B. S. împotriva sentinței civile nr. 14/2014 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat de drept apelul declarat de pârâtul B. S. împotriva sentinței civile nr. 14/2014 a Judecătoriei Câmpeni pronunțată în dosar nr._
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 19.05.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, H. L. | |
Grefier, F. M. |
Red DL
Dact. MF 4 ex./21.05.2015
Jud fond C. Ș. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 697/2015. Tribunalul ALBA | Succesiune. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
