Contestaţie la executare. Decizia nr. 357/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 357/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 2369/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 357 R
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Președinte: H. O.
Judecător: A. Ș.
Judecător: L. B.
Grefier: D. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul P. G. în contradictoriu cu intimata C. de asigurări de sănătate A. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă recurentul asistat de avocat P. M. din Baroul A., absent fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat.
Reprezentantul recurentului declară că susține recursul astfel ca fost formulat și că nu formulează alte cereri.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat la rolul acestei instanțe la data de 07.02.2013, constată că prin sentința civilă nr._/13.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de contestatorul P. G., în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva contestatorului P. G. s-a început executarea silită de către intimata Casa de Asigurări de Sănătate A., în temeiul titlului executoriu constând în decizia de impunere din oficiu, prin care s-a stabilit că acesta datorează suma totală de 3775 lei, cu titlu de contribuție la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Prin contestația la executare de față, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare silită, pe motiv că nu datorează contribuția la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), fiind scutit de la plata acesteia potrivit dispozițiilor Decretului-Lege nr. 118/1990, întrucât a fost condamnat pe motive politice în timpul regimului comunist de dinainte de decembrie 1989.
Această susținere a contestatorului nu a putut fi primită, având în vedere că potrivit Decretului-Lege nr. 118/1990, cei ce au fost condamnați politic înainte de decembrie 1989 beneficiază de alte drepturi și scutiri (cum ar fi: recunoașterea vechimii în muncă, scutiri de la plata impozitelor și taxelor locale, reduceri la transport, de la plata taxelor pentru TV și radio etc.), nebeneficiind însă de scutire de la plata contribuției la FNUASS.
În privința drepturilor în materie de sănătate, potrivit art. 8 al. 2 lit. a) din Decretul-Lege nr. 118/1990, cei ce au fost condamnați politic înainte de decembrie 1989 beneficiază de „asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor”, deci nu se prevede că ar exista o scutire de la plata contribuției la FNUASS.
Oricum, acest aspect invocat de contestator (datorarea sau nu a contribuției la FNUASS) nici măcar nu a putut face obiectul contestației la executare de față, în care se poate verifica doar legalitatea actelor de executare silită, nu și aspecte ce privesc fondul titlului executoriu, pentru care exista o altă procedură prevăzută de lege, ce ar fi trebuit să fie urmată de către contestator și anume cea prevăzută de art. 205 al. 1 și al. 3, art. 206 al. 3 și art. 218 al. 2 din OG nr. 92/2003 (contestația introdusă la CAS A., iar decizia de soluționare a contestației putând fi atacată la instanța de contencios administrativ).
Față de cele de mai sus și întrucât contestatorul n-a contestat actele de executare în sine, n-a adus critici cu privire la legalitatea acestora, contestația la executare s-a reținut că este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. G. solicitând instanței de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs, invocând disp.art.304 pct.8-9 C.pr.civ. și făcând un scurt istoric al stării de fapt, recurentul a apreciat că în mod nefondat, instanța de fond, făcând o aplicare greșită a legii a respins acțiunea, fără a efectua verificări cu privire la fondul titlului executoriu, cu o motivare criticabilă, în opinia sa, menționând că există o procedura prevăzuta de art.205-207 C.pr.fiscala pentru a contesta existența debitului constatat de intimată prin Decizia de impunere.
În aprecierea recurentului, în mod eronat instanța de fond nu a examinat criticile aduse cu privire la existența și întinderea debitului cuprins în actele executorii contestate, de vreme ce legiuitorul oferă această posibilitate pe calea executării silite.
Prin întâmpinare, intimata C. De A. De Sănătate A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A considerat că instanța de fond a procedat corect prin respingerea contestației l executare, motivat de împrejurarea că in speță nu au fost invocate motive de nelegalitate ale titlului executoriu, ci doar unele aspecte privind fondul acestuia.
A făcut referire la motivarea Sentinței Civile nr.25/CC/13.09,2012 pronunțată în acest dosar (_ ) de către Curtea de Apel Timișoara - Secția C. Administrativ și Fiscal, în soluționarea conflictului negativ de competență constatat în cauza. Se arată că dispozițiile art,205 alin.1 Cod pr. fiscală, reținute (eronat) de Judecătoria A. în sentința de dezinvestire, se referă și reglementează posibilitatea de contestare pe cale administrativă a titlului de creanță. Or, în speță, obiectul contestației nu este Decizia de impunere din oficiu nr.23/08.02.2012, care constituie titlul de creanță, ci titlul executoriu emis în baza art-141 Cod pr. fiscală, pentru stingerea creanței fiscale prin executare silită.
În această situație, Curtea de Apel Timișoara a reținut: .legalitatea titlului executoriu astfel emis nu se analizează în procedura reglementată de art.205 și următoarele Cod pr. fiscală, ci în cadrul contestației la executare silită, reglementată de art.172 ind.2 din același act normativ, care în alineatul 3 stabilește posibilitatea de contestare a titlului executoriu, în condițiile restrictive, acolo menționate."
Cu alte cuvinte, se reține în mod evident că, pentru titlurile executorii care nu sunt emise de instanță, precum în cazul de față, și pentru care legea reglementează calea de atac administrativă (art.206 Cod pr. fiscală), contestația la executare nu poate cuprinde apărări de fond, conform dispozițiilor art.399 alin.3 Cod pr. civilă3.
Or, recurentul nu invocă niciun aspect de nelegalitate al emiterii titlului executoriu și nici nu face dovada încălcării dispozițiilor codului de procedură fiscală, în ceea ce privește emiterea actelor de executare silită, situație în care contestația la executare nu respectă condițiile restrictive prevăzute de art.172 Cod pr. fiscală.
În opinia intimatei, invocarea dispozițiilor art.400 alin.2 Cod pr. civilă, este total lipsită de relevanță juridică, prin prisma condiției impuse de art.399 alin.3 Cod pr. civilă, condiție care nu este respectată de recurentul-contestator.
Din cuprinsul normei legale, rezultă că, potrivit art.400 alin.2 Cod pr, civilă, lămurirea întinderii și înțelesului actelor de executare silită se poate realiza în cadrul contestației la executare silită, dar această „lămurire" vizează comparația cu titlul de creanță care a stat la baza titlului executoriu.
O atare concluzie este evidentă având în vedere soluțiile care pot fi pronunțate de instanță în cazul contestației la executare, în conformitate cu prevederile art.404 Cod pr. civilă, respectiv: anularea (totală sau parțială) sau îndreptarea actului de executare,
Față de cele ante-menționate, recurentul apreciază în mod eronat că instanța de fond a respins acțiunea „făcând o aplicare greșită a legii”, întrucât prin sentința atacată contestația la executare a fost respinsă ca efect al aplicării corecte a dispozițiilor art.399 alin,3 Cod pr. civilă, coroborat cu prevederile art.172 Codpr. fiscală.
Pentru motivele arătate, intimata a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii soluției pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Prin notele de ședință, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
A considerat că intimata, cu vădita rea credința, a așteptat trecerea unui an de zile pentru a emite titlul executoriu contestat, titlu ce cuprinde penalități si majorări de întârziere, in condițiile in care nu i se poate retine vreo culpa in neplata acestor sume, de vreme ce nu avea cunoștință de debit.
În opinia recurentului, în mod eronat instanța de fond nu a examinat criticile aduse de către contestator cu privire la existenta si întinderea debitului cuprins in actele executorii contestate,
Examinând recursul în cadrul dat de art. 304-304 ind.1 Cod procedură civilă și prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este fondat.
În mod întemeiat, prima instanță reține că în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990 nu se beneficiază de scutire de la plata contribuției la FNUASS: În acest context prima instanță a reținut că, chestiunile care privesc fondul titlului executoriu nu pot fi contestate decât în procedura prevăzută de art. OG nr. 92/2003. Astfel, susținerile din recurs privitoare la o aplicare greșită a legii de către prima instanță sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul P. G. în contradictoriu cu intimata C. de asigurări de sănătate A. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
Nefiind incidente disp. art. 274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul P. G. în contradictoriu cu intimata C. de asigurări de sănătate A. împotriva sentinței civile nr._/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.03.2013.
Președinte: Judecători:
H. O. A. Ș. L. B.
Grefier:
D. S.
Red.L.B. Tred. S.D.
2 ex- 04 04 2013
Nu se comunică:
- contestatorului P. G. – A., P-ța C. I., nr. 4, ., .,
- intimatei Casa de Asigurări de Sănătate A. – A., ., jud. A..
Judecător A. N.-Judecătoria A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul ARAD | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
