Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2017/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2017/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 7634/108/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2017
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Președinte H. O.
Grefier D. M.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea civilă formulată de reclamantul K. Z. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea ședinței publice din data de 12 iunie 2013 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 12.11.2010, sub nr._ /2011, constată că reclamantul K. Z. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., a solicitat constatarea caracterul politic al măsurilor administrative abuzive la care a fost supus împreună cu părinții săi K. I. și K. T., în prezent decedați, respectiv deportarea, strămutarea cu domiciliu obligatoriu din localitatea Salonta, jud.Bihor în localitatea C. S., județul Harghita, în perioada 02.03.1949 – 26.06.1050, iar apoi transferarea cu domiciliu obligatoriu în localitatea B., județul A. din 26.06.1950 până în 04.04.1955, constatarea confiscării de la bunicii săi materni Penzes S. și Penzes T. a unui imobil situat în Salonta, județul Bihor constând din casă cu teren, înscris în CF.273, Salonta, precum și două conace în Salonta și localitatea A. I. (fosta Tamasda), iar în temeiul art.5(1) lit.a din Legea nr.221/2009, obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri în sumă de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamant împreună cu părinții săi și totodată la plata unor despăgubiri în sumă de 500.000 euro reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate de autoritățile regimul comunist. Cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor susține că înscrisurile doveditoare depuse la dosar demonstrează fără echivoc strămutarea reclamantului și a părinților săi cu domiciliu obligatoriu, începând cu data de 02.03.1949, ca efect a exproprierii bunurilor deținute de aceștia, această împrejurare fiind confirmată atât prin adresa nr.K-115 din 07.10.1999 emisă de Ministerul justiției – Direcția Instanțelor Militare, cât și de mențiunile cuprinse în procesul-verbal încheiat în data de 12.03.1049 de către Direcția Gospodăriilor Agricole de Stat în baza Decretului nr.83/02.03.1949 potrivit cărora bunicului său matern i-au fost luate toate bunurile mobile și imobile.
Prin urmare, subliniind că suferințele și chinurile îngrozitoare la care au fost supuși membri familiei nu pot fi explicate prin cuvinte, reclamantul apreciază că măsurile administrative abuzive cu caracter politic luate împotriva sa și a părinților săi fac pe deplin admisibilă acțiunea în despăgubiri.
În drept a invocat dispozițiile art.4(2), art.5(1) lit.a, coroborat cu art.5(4) din Legea nr.221/2009, precum și art.2(1) lit.e, art.3 lit.b,c și d din OUG 214/1999, cu modificările ulterioare, iar în probațiune a depus la dosar în copie xerox – acte de stare civilă, decizii privind acordarea de despăgubiri, adrese corespondență purtate de reclamant cu diferite instituții ale statului, copie carnet de muncă, declarație privitoare la bunurile mobile și mobile pe care le posedă, formulat pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului, interogatoriul pârâtei, a solicitat proba cu martori și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A. a solicitat respingerea acțiunii în principal ca nedovedită și neîntemeiată, iar în subsidiar, raportat și la Decizia Curții Constituționale nr.1358/20.10.2010 și Decizia Curții Constituționale nr.1354/20.10.2010 conform cărora nu se mai pot acorda despăgubiri în baza art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009.
În motivare susține, în esență, că acțiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât nu se încadrează în exigența dispozițiilor art.3 și art.5 din Legea nr.221/2009, în condițiile în care reclamantul nu a depus și nu a făcut trimitere la nici una din cele trei decizii ale Ministerului Afacerilor Interne în baza cărora s-a luat măsura administrativă împotriva sa și a antecesorilor săi, prezentate doar limitativ în motivarea acțiunii.
Solicită totodată a se avea în vedere și faptul că reclamantul beneficiază de o . facilități prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 – scutire de la plata impozitelor și a taxelor locale, asistență medicală și medicamente în mod gratuit, transport urban gratuit, douăsprezece călătorii anual gratuite, pe calea ferată română cu clasa I, scutire de la plata taxelor de abonament pentru radio și televizor, scutire de la plata abonamentului telefonic, prioritate la repartizarea de către consiliile locale a unei locuințe din fondul locativ de stat, prioritate la acordarea prin unitățile CEC Bank de credite avantajoase, etc., iar reclamantul nu a dovedit suferințele pe care îndurate personal de către acesta, luând în considerare și faptul că de la data acelor incidente a trecut o perioadă îndelungată de timp care nu poate nega o atenuare semnificativă a prejudiciului moral, astfel că instituția răspunderii delictuale nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără just temei a celor ce pretind dezdăunări în temeiul reglementărilor amintite.
Nu în ultimul rând, în ce privește solicitarea reclamantului de obligare a Statului R. la plata unor daune materiale, apreciază că și acest capăt de cerere este inadmisibil și total nedovedit.
La data de 15.02.2011, reclamantul prin avocat a depus la dosar precizare privind termenul de drept al acțiunii la acre a anexat un set de înscrisuri cuprinzând referiri atât la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în spețe privind despăgubiri acordate pentru rele tratamente, arestare ilegală, condamnare pe nedrept și pentru infracțiuni de drept comun, precum și la practica constată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
La data de 23.02.2011, pârâtul a depus la dosar completare la întâmpinare ca urmare a precizării privind temeiul de drept al acțiunii în pretenții, arătând că își menține poziția de opunere la admiterea acțiunii.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea pârâtului la data de 15.03.2011, iar la data de 21.03.2012 a depus interogator pentru pârât.
Prin răspunsul la interogator cuprins în notele de ședință depuse la dosar la data de 30 mai 2012, pârâtul apreciază că admiterea probei solicitate de reclamant nu are nici un suport legal, iar solicitarea sa nu se încadrează în prevederile art.218 Cod procedură civilă, sens în care a solicitat instanței să pună în vedere reclamantului să-și precizeze teza probatorie pe care urmărește să o dovedească prin această probă.
La termenul de judecată din 26.09.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care solicită, adițional capătului principal de cerere, acordarea și a unor despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor care i-au fost confiscate ca efect al măsurilor administrative dispuse împotriva sa.
Astfel, în temeiul disp. art.5 alin.(1) lit.b.) din Legea nr.221/2009, a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul material suferit prin confiscarea și exproprierea de la bunicul său matern Penzes A. (S.) a următoarelor bunuri imobile și mobile: 2 construcții tip conace situate în loc. Salonta jud.Bihor - numite Keszi și Vineri, compuse din mai multe încăperi și anexe; 1 construcție tip conac situată în loc. A. I. din jud.Bihor, compusă la rândul său din mai multe încăperi anexe; animale constând în 2 viței, 1 vacă, 35 găini, 4 cai, 5 boi, 1 porc, 1 oaie; utilaje agricole constând într-un plug cu două brazde; produse agricole constând în 4000 kg porumb, 500 kg orz, 500 kg ovăz, 400 kg lucernă și 80 kg făină; 2 dulapuri vechi; 2 paturi vechi; 1 oglindă toaletă; 4 scaune; 1 fotoliu; 2 noptiere; 15 tablouri/fotografii; 1 masă mică; 1 saltea cu paie; 4 saci cu pene; 5 covoare dimensiuni 2-3 metri, 1 lampă electrică, 1 masă sufragerie; 2 bufete de sufragerie; 2 scaune; 1 pian; 2 fețe de masă; 2 vase pentru flori, 10 sticle goale; 5 farfurii diferite; 1 covor 2/4; 2 covoare lungi; 11 pahare; 1 tavă cu 6 pahare țuică; 1 farfurie de sticlă; 1 suport de flori cu 2 scaune; 4 tablouri; 1 sobă teracotă; 1 perdea; 1 lampă electrică; 1 pat alb; 1 dulap; 1 noptieră; 1 toaletă; 1 mașină mică sobă; 4 scaune; 1 suport pt. flori; 1 lada pentru lemne; 2 ghivece cu flori; 1 covor de perete; 1 suport pt. flori; 3 buc. rochii; 2 fulare pt. damă; 2 dune; 1 cearșaf; 1 saltea cu paie; 2 tablouri; 2 perdele; 1 lampă electrică; 1 covor 2/3 m; 2 covoare uzate; 3 scaune; 1 măsuță; 5 sticle bulion; 1 cratiță cu 3 kg ulei plină; 1 farfurie mică cu lapte; 1 sticlă cu petrol cea 1 kg; 1 oală de fier de 1 kg; 100 kg untură-grăsime; 1 oală cu untură la kg, 1 ceas perete cu oglindă; 1 masă; 1 față de masă; 2 dulapuri; 1 bufet de bucătărie; 1 mașină de gătit; 1 masă; 1 pat; 1 dună; 1 saltea; 3 fețe de perină; 1 față de dună; 1 față de pernă; 2 costume femeiești; 1 cămașă; 1 ceas de perete; 1 cearșaf; 4 șervetele albastre; 1 spălător; 5 farfurii mici; 3 sticle goale; 1 cutie cu scrisori; 1 oală de 6 litri; 3 tepsii pt.copt; 1 cratiță a 2 litri; 1 castron porțelan; 7 farfurii mini; 4 borcane mici cu lapte; 1 oală porțelan a 1 litru; 1 mașină pt.cafea; 3 capace pt.oale; 1 cană pt. apă; 2 vadre; I bidon pt. spălat; 1 sită; 1 coș de nuiele; 1 sticlă de 4 litri; 1 mătură; 1 cuptor pentru lână; 2 porsoate; 150 kg. faina; 1 ladă goală; 1 masă; 1 lighean pt. spălat vase; 1 ladă mică; 15 kg. fasole; 3 vas de tuci; 3 kg. unsoare; 1 lacatoare cu carne; 1 buc. lanț pentru opritor; 2 buc. cuiere; 1 divan uzat; 1 bancă; 4coșuri pt. pomi, 2 albii mici, 5 kg ceapă; 1 ciubar; 1 oală spălat rufe; 2 buc. table de făcut tăiței; 1 masă; 1 cazan de tuci; 2 m 3 lemne de foc; 1 albie de făcut pâine; 1 cântar decimal; 1 suport pt. albii, 1 ferăstrău; 1 ciuz; 500 kg orz, 1 butoi; 1 mașină mică pt. lăcuit; 1 vană de tablă; 2 kg afumături; 2 kg salam; 1 butoi de 50 kg; 7000 kg porumb; 400 kg ovăz; 1 sfărmătoare porumb; 100 kg floarea soarelui; 3 scaune; 100 kg lemne diferite; 100 kg fier vechi; 1 roabă; 33 grinzi; 3 saci; 1 frelată uzată; 1 vacă simental; 1 măsură de ½ litri, 1 măsura de 1 l; 1 cană pt. lapte; 1 cană pt.muls; 1 strecurătoare; 1 damigeană 10 kg ulei; 1 cană de 8 l; 1 lighean; 1 bidon 3 kg untură plin; 1 oală de untură 1 kg; 1 cântar de bucătărie; 4 farfurii mici; ½ kg orez, 3 g slănină; 8 kg afumături, 1 mașină măcinat carne; 2 kg fasole; 2 kg griș; 1 cană de porțelan; 1 oală de 3 l; 1 cană pt. ceai; 3 tablouri; 1 cană; 2cești pt. cafea; 2 farfurii mici; 4 pahare de apă; 7 sticle bulion; 1 ½ lg.mac; 2 cuțite; 2 pahare mici de apă; 1 cratiță; 4 farfurii mari; 1 rochie veche; 1 buc pesile neagră de damă; 5 kg zahăr; 1 dună; 5 fețe de pernă; 1 față de masă; 2 cămăși de noapte; 3 fețe de pernă mici; 1 scaun pt. copii; 1 pereche galoși; 1 pereche pantofi bărbătești; 1 pereche bocanci; 1 pereche papuci de damă; 1 raniță goală; 1 cămașă de noapte; 5 tablouri; 1 pereche sandale pt. copil; 1 pereche pantaloni; 1 vestă bărbătească; 1 ploscă pt. apă; 3 ghemuri de ață; 1 kg săpun; 1 pereche pantaloni de sport; 1 rochie damă veche; 1 halat de damă vechi; 1 șapcă; 1 cârpă de damă; 1 șorț de damă; 1 pereche ciorapi de copil; 1 pulovăr damă; 2 perechi pantaloni de corp; 1 pulovăr bărbătesc; 6 umerașe pt. haine; 1 pălărie damă; 1 pardesiu damă; 1 pereche indispensabili; 1 șorț; 1 pereche ciorapi bărbătești; 1 șapcă; 1 pereche pantofi de damă; 1 poșetă damă; 1 pălărie damă, 1 cămașă pt. copii; 1 haină bărbătească; 1 căciulă, 2 buc. Prosop; 2 perechi chiloți; 1 cămașă damă; 1 față de masă; 1 pereche ciorapi; 1 prosop; 1 curea; 4 batiste; 3 șervete; 1 cearșaf de baie; 38 șervete albe; 3 fețe de perne mici; 1 față de dună; 1 față de pernă; 3 cearșafuri; 12 șervete; 1 suport de porțelan; 1 cearșaf; 1 față de masă; 2 rochii damă de vară; 6 șervete; 3 cearșafuri, 1 față de plapumă, 1 cămașă de copil; 2 fețe de pernă; 1 față de masă; 6 șervete; 1 față de masă; 6 șervete; 1 haină de copil; 3 rochii de damă; 1 haine de copil; 1 pereche pantofi damă; 1 pereche sandale de damă; 1 față de plapumă; 3 fețe de plapumă; l manșon de damă; 2 buc. material mătase; 1 față de pernă mică; 3 buc. halat de damă; 10 șervete; 1 pardesiu de damă; 1 cearșaf de baie flotir; 6 ștergare flotir, 1 față de masă și 2 șervete.
Susține că toate aceste bunuri mobile și imobile au fost confiscate și expropriate în baza Decretului nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr.187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare nu au fost niciodată restituite reclamantului și nici nu i-au fost acordate despăgubiri în echivalent.
În același sens menționează și faptul că deși în data de 21.01.2002 Primăria comunei A. I. din județul Bihor a emis Dispoziția nr.3 prin care i se oferea acestuia suma de 140.000 mii lei cu titlu de echivalent al imobilului solicitat, nici până la momentul de față reclamantul nu a intrat în posesia acestei sume, motiv pentru care se consideră îndreptățit a solicita contravaloarea bunului imobil. Mai mult decât atât, adaugă că toate bunurile confiscate și enumerate mai devreme ar fi produs reclamantului și familiei acestuia un câștig important, pentru stabilirea exactă a acestei valori fiind solicitată și încuviințată în probațiune efectuarea unei expertize de specialitate.
Față de aceste motive și în coroborare cu prevederile legale aplicabile în cauză, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
Analizând acțiunea reclamantului prin prisma motivelor de fapt invocate și a prevederilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că aceasta este fondată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor abuzive dispuse împotriva reclamantului, tribunalul reține că, potrivit art.4 alin.(2) și art.5 pct.b) din Legea nr.221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar potrivit art.4 alin.2 din același act normativ, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
În raport de aceste prevederi legale și față de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază că deportarea și strămutarea reclamantului și a antecesorilor săi constituie o măsură administrativă cu caracter politic în accepțiunea Legii nr.221/2009, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi admis.
Cu privire la precizarea de acțiune vizând acordarea unor despăgubiri materiale cu titlu de echivalent al bunurilor confiscate ca efect al măsurilor administrative, instanța constată că pretențiile reclamantului au fost dovedite atât prin procesul-verbal de predare și luare în primire încheiat la data de 12.02.1949 și depus în probațiune la dosar, cât și prin expertiza de specialitate efectuată în cauză, motiv pentru care va admite și acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 376.580 lei reprezentând contravaloarea imobilelor confiscate și a sumei de 72.534 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul reține că prin Decizia nr.1358/20 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial nr.761/15 noiembrie 2010, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată în mai multe dosare de pe rolul Tribunalului C. și astfel s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor cuprinse în art.5 alin.(1) lit.a) Teza I din Legea nr.221/2009. În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a reținut încălcarea a două principii constituționale: dreptatea socială ca valoare supremă în stat, consacrată de art.1 alin.(3) din Constituție, și principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, consacrat de art.1 alin.(5) din legea fundamentală a Statului R..
Potrivit prevederilor legale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar conform art.147 alin.(1) din Constituție, atât dispozițiile din actele normative în vigoare, cât și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice într-un termen de 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, numai dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale se suspendă de drept.
În consecință, tribunalul constată că de la momentul publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, dispozițiile art.5 alin.(1) lit. a) din Legea nr.221/2009 sunt suspendate de drept, astfel că nu produc efecte juridice și nu pot fi invocate de instanțele judecătorești în soluționarea litigiilor.
Declararea ca neconstituțională a unei legi ori a unei prevederi dintr-o lege nu are aceleași efecte juridice precum în cazul abrogării unui act normativ ori a unor dispoziții dintr-un act normativ. Chiar dacă ambele produc efecte numai pentru viitor, abrogarea nu aduce atingere efectelor juridice produse de principiul tempus regit actum, în timp ce neconstituționalitatea unei dispoziții legale produce efecte depline inclusiv în privința litigiilor aflate în curs de soluționare. Diferența dintre cele două noțiuni este esențială. Abrogarea unui act normativ este rodul manifestării voinței supreme a legiuitorului și nu poate retroactiva, iar declararea neconstituționalității unei legi ori a unei norme juridice dintr-o lege are drept consecință încetarea producerii oricăror efecte juridice ale acelei norme, după o perioadă de suspendare de 45 de zile, pe considerentul că norma juridică incriminată s-a născut nevalabilă datorită lipsei conformității sale cu principiile constituționale. Cu alte cuvinte, regimul juridic al neconstituționalității unei legi ori a unui text de lege este similar principiului nulității unui act juridic civil, conform căruia quod nullum este, nullum producit efectum.
Prin urmare, în condițiile în care dispozițiile art.5 alin.(1) lit.a) din Legea nr.221/2009 nu pot produce efecte juridice și nu există nici un alt text de lege în vigoare care să consacre dreptul reclamantului de a beneficia de plata unor despăgubiri morale pentru prejudiciul cauzat prin măsurile administrative dispuse împotriva sa și a părinților săi, tribunalul va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale, întrucât acestea nu pot fi acordate în temeiul unui text de lege declarat neconstituțional.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga reclamantul la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 9969 lei constând în onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizată a reclamantului K. Z. I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, prin Direcția generală a finanțelor publice A..
Constată caracterul politic al măsurilor administrative abuzive față de reclamant și părinții acestuia K. I. și K. T..
Obligă pârâta să plătească reclamantului 376.850 lei contravaloarea imobilelor confiscate și 72.354 lei contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și 9969 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial și experți.
Respinge petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 19 iunie 2012.
Președinte, pt. grefier,
H. O. D. M.
în concediu de odihnă
semnează
prim-grefier A. A.
Red.H.O.
Dact.P.M./11.07.2013
Ex.5/3 ..
Se comunică cu:
- reclamant – K. Z. I. cu domiciliul ales în A., ., jud.A., la cab.av.A. G. T.
- pârât - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București – prin Direcția generală a finanțelor publice A. cu sediul în A., .,
- P. de pe lângă Tribunalul A.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
| ← Expropriere. Sentința nr. 547/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 312/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
