Grăniţuire. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 222/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 480/238/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.222
Ședința publică din data 04 iunie 2013
Președinte: Ș. V.
Judecător: A. C.
Grefier: P. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul-reclamant M. R. T., în contradictoriu cu intimații-pârâți O. I. N. și B. A., împotriva Sentinței civile nr.1254/20.12.2012, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosar nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – av. M. Hay din Baroul A. și reprezentantul intimatei B. A. – av.G. Adalbert din Baroul O., absent fiind intimatul O. I. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul Registratură al instanței, la data de 24.05.2013, Judecătoria Gurahonț a comunicat instanței copia de pe caietul grefierului de ședință participant la ședința de judecată din data de 13.12.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul stabilirii liniei de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul AB stabilit prin raportul de expertiză topografică, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2013, ulterior recalificat în apel, constată că, prin Sentința civilă nr.1254/20.12.2012, Judecătoria Gurahonț a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de reclamantul M. R. T. împotriva pârâților O. I. N. și B. A. și, în consecință, a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF nr._ Sebiș, nr.top. 460-461/a/1/2, compus din casă cu nr.19 din . grădină, în suprafață de 906 mp și imobilul proprietatea pârâților, înscris în CF nr._ Sebiș, nr.top. 460-461/a/1/1, compus din casă, situat la nr.19 A din . grădină, în suprafață de 742 mp, pe aliniamentul folosinței faptice, astfel cum este descris în Raportul de expertiză și Panul de situație întocmite de expert inginer C. M. – M., care face parte integrantă din sentință, a stabilit în favoarea imobilului pârâților un drept de servitute pentru suprafața de 88 mp proprietatea reclamantului și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să-i permită reclamantului accesul la imobilul său din .> Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt că până în anul 1973 terenul pe care se află construite casele și anexele gospodărești ale reclamantului și ale pârâților a aparținut unui singur proprietar, iar în urma dezmembrării au fost create două parcele, una în suprafață de 906 mp, real măsurată de 828 mp, pe care era construită casa cu nr. 19 cu nr.top. 460-461/a/1/2 și cealaltă, în suprafață de 742 mp, real măsurată de 741 mp cu nr.top. 460-461/a/1/1, care a primit nr. adm. 19 A.
Având în vedere că imobilul situat la nr. 19, dobândit de reclamant prin donație în anul 1990, asupra căruia foștii proprietari și-au păstrat un drept de uzufruct viager deoarece era situat la colțul a două străzi, avea asigurat acces auto din . dezmembrării a fost păstrată doar . din . .. 460-461/a/1/1 s-a creat acces auto din .> Pe această parcelă s-a construit, în anul 1974, casa, garaj și anexele gospodărești, iar dat fiind că frontul stradal avea o suprafață de 14 metri, s-a creat acces pietonal și auto din . fiind vândut numiților I. N. și S..
Inițial, curtea celor două imobile, chiar dezmembrate fiind, a fost comună, iar în urmă cu aproximativ 10 ani, pârâta B. A., cu acordul mamei reclamantului, care era și cumnata sa, a construit gardul care separă cele două imobile, pe aliniamentul pe care s-a executat existând o porțiune dintr-un gard mai vechi.
S-a reținut totodată că pârâta locuiește în acest imobil din anul 1982 împreună cu foștii proprietari tabulari și I. N. și S., de la care a și dobândit proprietatea asupra lui împreună cu soțul pârâtului O. I. N. de care în prezent este divorțată, în baza unui contract de întreținere, încheiat în anul 2002.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul C. M. M., instanța de fond a observat atât că, față de cartea funciară, pârâții folosesc o suprafață mai mare de teren, dar și faptul că aceste două imobile sunt separate de un gard din lemn pe fundație din beton, care nu este situat pe aliniamentul dezmembrării din anul 1974, ci urmează linia frântă conform folosinței faptice de mai mulți ani, în conformitate cu care pârâții au asigurat acces pietonal și auto în curtea casei lor. În continuare gardul este amplasat pe terenul pârâților, astfel că o parte din terenul acestora este arondat la terenul reclamantului și folosit de acesta, faptul că pârâții folosesc astfel terenul de mai mulți ani rezultând inclusiv din declarațiile martorilor V. R. și Purtan L. G. F..
Raportat la această stare de fapt și văzând că reclamantul nu revendică teren de la pârâți, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantului și a stabilit linia de hotar dintre cele două imobile pe aliniamentul folosinței faptice astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert C. M. M., respingând în rest capătul de cerere privind asigurarea accesului reclamantului din . care prin care au acces pietonal și auto pârâții, având în vedere că imobilul reclamantului are asigurat acces pietonal din . pietonal și auto din .> Pentru suprafața de 88 mp proprietatea reclamantului, care constituie accesul pietonal și auto în curtea imobilului pârâților încă din anul 1974, când a fost construită casa pârâților, instanța de fond a instituit în favoarea imobilului acestora, conform art. 6 alin. 2 din Noul cod civil și art. 616 și următoarele Cod civil, un drept de servitute de trecere, aceasta fiind unica posibilitate de a asigura pârâților acces în curtea imobilului, în timp ce reclamantul are asigurată o astfel de intrare din .> Împotriva soluției a declarat recurs, ulterior recalificat în apel, reclamantul M. R. T., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul stabilirii liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate pe aliniamentul AB stabilit prin raportul de expertiză topografică, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor arată că hotărârea apelată a fost pronunțată cu depășirea limitelor în care a fost investită instanța de judecată, în condițiile în care deși prin dispozitivul soluției s-a dispus instituirea un drept de servitute în favoarea intimaților, instanța nu a fost niciodată investită cu soluționarea unui astfel de petit, iar o asemenea cerere nu poate fi formulată decât pe calea unei cereri reconvenționale timbrată la valoare și care, în speță, ar fi trebuit depusă la dosarul cauzei până la prima zi de înfățișare, lucru care însă nu s-a întâmplat.
Un alt aspect contestat de apelant se referă la faptul că, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză și din chiar poziția intimaților, adevărata linie de hotar dintre cele două imobile vecine este cea indicată de expert și în conformitate cu aceasta apelantul a solicitat grănițuirea proprietăților vecine, înțelegerea anterioară cu privire la folosința celor 88 mp care sunt proprietatea sa și care în fapt sunt utilizați de intimați neavând nicio relevanță în cauză.
Sub aspectul servituții de trecere, susține că, potrivit art.617 - 620 C.Civ., aceasta poate fi constituită de către instanța de judecată doar în situația în care fondul dominant nu are acces la calea publică ori realizarea drumului de acces la calea publică aduce o minimă stânjenire proprietarului fondului aservit și cu obligarea proprietarului fondului dominant la plata unei despăgubiri calculată la valoarea terenului de a cărui folosință este lipsit proprietarul fondului aservit.
În opinia apelantului însă niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cazul de față, având în vedere că, potrivit raportului de expertiză, stabilirea liniei de hotar conform limitei juridice dintre cele două imobile învecinate nu pune imobilul intimaților în situația de a nu mai avea acces la drumul public, iar potrivit practicii și doctrinei în materie, servitutea de trecere poate fi constituită exclusiv în situația în care fondul dominant este un loc înfundat, fără nicio ieșire la calea publică ori această ieșire prezintă inconveniente grave sau periculoase, ipoteze care nu se regăsesc în speță.
Ca atare, consideră că unicul scop avut în vedere de instanța de fond pentru constituirea servituții a fost acela de a le permite intimaților accesul auto, însă în conformitate cu art.1 din Protocolul 1 la CEDO, această finalitate nu trebuie să ducă la limitarea dreptului de proprietate al apelantului, cum se întâmplă în situația de față în care curtea casei sale este practic indisponibilizată.
Nu în ultimul rând, solicită instanței de recurs a observa că instanța de fond nu a stabilit nici contravaloarea despăgubirii cuvenite apelantului ca urmare a constituirii servituții de trecere, raportat la faptul că acest drept nu este unul gratuit, intimații având obligația de a-i plăti acestuia o despăgubire calculată la valoarea imobilului de a cărui folosință a fost privat prin constituirea servituții.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata B. A. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, motivând că susținerea apelantului conform căreia instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită este lipsită de temei, în condițiile în care prin întâmpinarea depusă s-a solicitat acest lucru încă de la primul termen de judecată, iar cererea a fost legal timbrată la valoare, conform chitanței existente la dosar.
Învederează totodată că inițial, prin capătul 2 al acțiunii introductive, apelantul a formulat o acțiune în revendicare fără să arate ce suprafață de teren revendică, iar urmare solicitării pârâtei ca în temeiul art.114 C.pr.civ. să clarifice acest aspect, apelantul, în cadrul ședinței publice din data de 31.05.2012, a declarat că înțelege să renunțe la această solicitare.
În ceea ce privește celelalte critici aduse de reclamant sentinței atacate, intimata subliniază că martorii audiați în cauză au arătat, în perfectă concordanță cu adeverințele eliberate de Primăria Sebiș și cu raportul de expertiză efectuat de expert C. M., că apelantul dispune de nu mai puțin de trei căi de acces în propriul imobil, respectiv un acces pietonal din . intrări în curtea proprie din . ce intimata nu dispune decât de o intrare din . că imobilul acesteia este înconjurat de imobilele altor persoane pe celelalte 3 laturi, iar actualul mod de folosință al celor două imobile, respectiv . pârâtei pe suprafața de 88 mp arătată în raportul de expertiză, durează de peste 30 de ani și a fost stabilit de către proprietarul unic al imobilelor înainte ca intimata să se mute acolo. Mai mult decât atât, susține că din aceleași declarații ale martorilor rezultă fără echivoc și faptul că gardul dintre cele două proprietăți a fost construit de intimată în urmă cu 10 ani urmare faptului că apelantul închiriase imobilul său către terți. Ori în ipoteza în care s-ar admite cererea apelantului și s-ar stabili linia de hotar dintre cele două imobile pe amplasamentul dorit de acesta, accesul în imobilul intimatei s-ar mai putea face exclusiv pietonal, printr-o porțiune cu lățime variabilă, dar care în cel mai îngust punct măsoară numai 92 cm, adică mai puțin chiar decât lățimea obișnuita a unei deschizături pentru o ușă de exterior (100 cm), făcând aproape imposibilă folosirea în condiții firești a imobilului și cu neputință de introdus în curtea imobilului un autovehicul pentru a face aprovizionarea cu combustibilul necesar pentru iarnă ori o canapea de dimensiuni normale.
Prin urmare, consideră că deși este de necontestat că porțiunea de teren de 88 mp, cu lățimea maximă de 3 m la frontul stradal din . apelantului, instanța de apel trebuie să aibă în vedere faptul că admiterea variantei de grănițuire propuse de acesta ar duce la o devalorizare a imobilului proprietatea intimatei fără a-i oferi apelantului niciun câștig real.
Referitor la condițiile prevăzute de art.617-620 C.civ. invocate de apelant pentru posibilitatea instituirii servituții de trece, intimata afirmă atât în doctrină, cât și în practica judiciară, s-a arătat în mod constant că servitutea de trecere este recunoscută de legiuitor în vederea satisfacerii intereselor legitime ale proprietarului fondului dominant, fiind cert că, în situația în care se pune problema restrângerii căii de acces la drumul public, trebuie să se țină seama nu numai de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit, cât și de nevoia celui care reclamă trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea eficientă a căii de acces.
Astfel, stabilirea unui drum de acces în favoarea intimatei prin care aceasta să poată avea acces cu autovehiculul în propria curte, respectiv o cale prin care să poată aduce în propria curte, mobilă, combustibil solid pentru perioada de iarnă sau alte lucruri necesare gospodăriei nu este deloc împovărătoare pentru apelant ori pentru fondul aservit proprietății acestuia, nu provoacă nicio devalorizare a lotului său și nici nu-1 stânjenește.
În susținerea afirmațiilor face trimitere la Decizia civilă nr.1330/5.05.1995 prin care fosta Curte Supremă de Justiție - Secția civilă, a statuat că este necesar ca o grănițuire dispusă prin hotărâre judecătorească să rezolve, alături de contestațiile și pretențiile părților cu caracter revendicativ și o folosința utilă a proprietăților.
Prin urmare, în opinia intimatei, o atare folosință poate fi asigurată numai prin recunoașterea în beneficiul său a unei astfel de servituți de trecere pe suprafața de 88 mp identificată în raportul de expertiză.
Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Intimatul O. I. N., deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat apărări scrise prin întâmpinare.
Analizând apelul în cadrul dat de art.294-296 C.pr.civ. și prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că este fondat.
Cererea de recunoaștere a unei servituți de trecere nu a fost formulată de către intimații-pârâți decât prin concluziile scrise depuse după amânarea pronunțării hotărârii.
Conform art.129 alin.6 C.proc.civ. instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, sau eventualele cereri incidente formulate în termenele procedurale cum ar fi acțiunea reconvențională și care se depune cel târziu la prima zi de înfățișare atunci când întâmpinarea nu este obligatorie, sau odată cu aceasta – art.119 C.proc.civ. –
Acordarea servituții în condițiile sus menționate încalcă principiul contradictorialității dezbaterilor, dreptul la apărare, ceea ce atrage nelegalitatea unei astfel de soluții.
Cu privire la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, se constată că aceasta s-a realizat conform folosinței faptice și nu în temeiul limitelor juridice dintre imobile părților, cum de altfel s-a propus de către expert prin concluziile raportului de expertiză administrat în cauză.
Ori, în baza art.584 C.civ. acțiunea în grănițuire are ca scop determinarea prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul, deci nu se pune problema folosinței faptice, astfel încât nici stabilirea liniei de hotar nu este corect delimitată.
Pentru considerentele expuse, în baza art.296 C.proc.civ. se va admite apelul formulat de apelantul M. R. T. în contradictoriu cu intimații O. I. și B. A. împotriva Sentinței civile nr.1254 din 20 12 2012 pronunțată de Judecătoria Gurahonț și în consecință se va dispune:
- Modificarea în tot a sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului – apelant - înscris în CF nr._ Sebiș, nr.top. 460-461/a/1/2 compus din casa cu nr. 19 din . grădină în suprafață de 906 mp și imobilul proprietatea pârâților - intimați înscris în CF nr._ Sebiș, nr.top. 460-461/a/1/1 compus din casa nr. 19 A din . grădină în suprafață de 742 mp pe aliniamentul AB cum este descris în Raportul de expertiză și Panul de situație întocmite de expert inginer C. M. – M., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Se va înlătura stabilirea în favoarea imobilului intimaților a unui drept de servitute pentru suprafața de 88 mp proprietatea reclamantului.
Se va menține în rest sentința.
Întrucât apelul se va admite, în baza art.274, 277 C.proc.civ. se vor obliga intimații în solidar la plata către apelant a sumei de 868 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și taxele de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul M. R. T. în contradictoriu cu intimații O. I. și B. A. împotriva Sentinței civile nr.1254 din 20 12 2012 pronunțată de Judecătoria Gurahonț și în consecință dispune:
- Modificarea în tot a sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului – apelant - înscris în CF nr._ Sebiș, nr.top. 460-461/a/1/2 compus din casa cu nr. 19 din . grădină în suprafață de 906 mp și imobilul proprietatea pârâților - intimați înscris în CF nr._ Sebiș, nr.top. 460-461/a/1/1 compus din casa nr. 19 A din . grădină în suprafață de 742 mp pe aliniamentul AB cum este descris în Raportul de expertiză și Panul de situație întocmite de expert inginer C. M. – M., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Înlătură stabilirea în favoarea imobilului intimaților a unui drept de servitute pentru suprafața de 88 mp proprietatea reclamantului.
Menține în rest sentința.
Obligă intimații în solidar la plata către apelant a sumei de 885 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 06 2013.
Președinte Judecător
Ș. V. A. C.
Grefier
M. P.
Red.V.Ș.
Tred.M.P.
5 ex./ 3 .
Se comunică părților:
APELANT - RECLAMANT
M. R. T. - A., dom.ales SCPA V. & Asociații – ..23 .
INTIMAȚI-PÂRÂȚI
O. I. N. - Sebiș, . A, jud.A.
B. A. - Sebiș, . A, jud.A.
Instanța de fond: Judecătoria Gurahonț – judecător T. G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
