Legea 10/2001. Sentința nr. 1277/2013. Tribunalul ARAD

Comentarii

0

Sentința nr. 1277/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 7147/108/2010**

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR:1277

Ședința publică din 26 martie 2013

Președinte: Ș. V.

Grefier: I. M. S.

S-a luat în examinare, în rejudecare, acțiunea civilă exercitată și precizată de reclamanta K. K., în contradictoriu cu pârâții M. A. prin primar și P. M. A., având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei – av. C. P. din Baroul A., lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar 2 contracte de vânzare cumpărare, copii ale hotărârilor judecătorești în sensul că s-au radiat procesele din CF, 2 schițe cu terenul de la aeroport și terenul din A. . scrise și anexă la concluzii scrise.

Nemaifiind formulate cereri și nici probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.

TRIBUNALUL

Constată că la data de 29.10.2012 s-a reînregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de reclamanta K. K., în contradictoriu cu pârâții M. A. prin primar și P. M. A., în urma pronunțării deciziei civile nr.1857/20.09.2012 de către Curtea de Apel Timișoara Secția civilă în dosarul_ prin care s-a dispus admiterea recursului formulat de K. K. împotriva sentinței civile nr. 598/08.03.2012 a Tribunalului A. și în consecință a fost casată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare.

Prin precizarea de acțiune reclamanta K. K. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată și, pe cale de consecință, să se dispună, pentru cota de 1/2 din imobilul situat în A., ..10, reprezentată de apartamentele cu nr.2,5, 7, 8, 9, 10, 11 și 15 și de terenul aferent acestora, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu următoarele bunuri imobile, situate pe raza M. A. și aflate în proprietatea pârâților:

1. imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 352-353/c/148-159/18, cu suprafața de 550 mp;
2. imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 352-353/c/148-l59/20, cu suprafața de 551 mp;
3. imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 385/167. etc/c.3.257, cu suprafața de 932 mp;
4. imobilul situat în A., ..4, înscris în CF nr._, cu nr. topografic 33.34/a, cu suprafața de 720 mp și nr. Cad. CI, nr. top 33.34/a
5. imobilul situat în A., ..3, înscris în CF nr._ cu nr. topografic 3/5/b cu suprafața de 1022 mp și nr. Cad CI, nr. top 35/b;
6. imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U5, cu nr. topografic 1495/III, cu suprafața de 47 mp;
7. imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U7, cu nr. topografic 1495/IV, cu suprafața de 77 mp;
8. imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U3, cu nr. topografic 1495/V, cu suprafața de 44 mp;
9. imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U6, cu nr. topografic 1495/VI, cu suprafața de 38 mp;
10. imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U4, cu nr. topografic 1495/VII, cu suprafața de 40 mp;
11. imobilul situat în A., ..5, înscris în CF nr._, cu nr. topografic 7439/6684/8/1/3, cu suprafața de 4086 mp;
12. imobilul situat în A., ., FN, înscris în CF nr._, cu nr. Cad 5538, nr. topografic 1669-1672/2 A., cu suprafața de 1345 mp;
13. imobilul situat în A., ., . în CF nr._-Cl-U5, cu nr. topografic 2118-2133/1 l/XVIII cu suprafața de 145 mp.

Printr-o nouă precizarea de acțiune reclamanta K. K. arată că nu își mai menține acțiunea cu privire la cota de proprietate de 1/2 din apartamentele nr. 11 și 15 din imobilul din A., ..10, deoarece, cu privire la aceste apartamente, există emisă o dispoziție de acordare de despăgubiri, menținându-se cererea doar cu privire la apartamentele cu nr.2,5,7,8,9,10. De asemenea s-a renunțat și la acordarea în compensare a imobilelor situate în: A., ..12 ., ..

Prin concluziile scrise reclamanta K. K. a solicitat admiterea acțiunii și pe cale de consecință:

1. pentru cota de 1/2 din imobilul situat în A., ..10, ., 8, 9, 10 și pentru terenul aferent acestor apartamente, să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu următoarele bunuri imobile de pe raza municipiului A.:

• imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U5, cu nr. topografic 1495/III, cu suprafața de 47 mp;

• imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U7, cu nr. topografic 1495/IV, cu suprafața de 77 mp;

• imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U3, cu nr. topografic 1495/V, cu suprafața de 44 mp;

• imobilul situat în A., ..12, . CF nr._-Cl-U6, cu nr. topografic 1495/VI, cu suprafața de 38 mp;

• imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 352-353/c/148-159/18, cu suprafața de 550 mp;

• imobilul situat în A., ..5, înscris în CF nr._, cu nr. topografic 7439/6684/8/1/3, cu suprafața de 4086 mp;

• imobilul situat în A., ., FN, înscris în CF nr._, cu nr.Cad 5538, nr.topografic 1669-1672/2 A., cu suprafața de 1345 mp;

și plata unei sume de 405 euro, cu titlu de despăgubiri, rezultantă a diferenței de valoare între apartamentele din imobilul de pe ..340 euro) și imobilele solicitate în compensare (114.935 euro);

2. să se dispună OCPI A. să efectueze cuvenitele mențiuni în Cărțile Funciare, în sensul întabulării dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor solicitate;

3./ în subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia că cererea de acordare de măsuri reparatorii în compensare nu este întemeiată, să se stabilească cuantumul despăgubirilor bănești la suma de 115.340 euro și să fie obligați pârâții la plata despăgubirilor bănești pentru imobilele antemenționate;

4./ să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că:

Reclamanta a formulat la data de 14 august 2001, prin intermediul executorului judecătoresc, o notificare, în baza Legii nr. 10/2001, în dosar execuțional nr. 959/14.08.2001, care a fost înregistrată la Primăria M. A. sub numărul_/15.08.2001 și care formează obiectul dosarului cu număr administrativ 1004/2001.

Prin notificarea depusă s-a solicitat unității deținătoare acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent prin modalitățile prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru apartamentele care au fost înstrăinate din imobilul situat în A., .. 10. Reclamanta a formulat și o notificare prin care a solicitat restituirea în natură a apartamentelor ce nu au fost vândute din același imobil.

Imobilul din A., ..10 a fost inițial înscris în CF nr.825 A., cu nr.top.1018, formând proprietatea lui V. C., astfel după cum rezultă din notarea de sub Bl6.

In baza Decretului Lege nr.92/1950 acest imobil a fost naționalizat din proprietatea antecesorului reclamantei și a fost trecut în proprietatea Statului Român, potrivit notării de sub Bl7 din aceeași Carte Funciară.

Ulterior naționalizării, imobilul a fost apartamentat și transcris în CF colectivă nr._ A. și CF individuale nr._ -_ A. (a se vedea notațiile de sub Bl8 si 19 din CF 825 A.).

Astfel după cum rezultă din lectura colilor de Carte Funciară aferente fiecărui apartament în parte, precum și din adresa 2122/1028/22.08.2002 emisă de . 1, 2, 5, 7, 9, 10 din imobil au fost înstrăinate în baza Legii nr.l 12/1995 către persoanele ce ocupau acele apartamente.

Pe cale de consecință, având în vedere starea de fapt și raportarea acesteia la dispozițiile Legii nr.l0/2001, imobilul ce a fost naționalizat din proprietatea antecesorului reclamantei nu mai poate fi restituit în natură, aceasta fiind rațiunea pentru care reclamanta a optat pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în modalitățile prevăzute de Legea nr.l0/2001.

Deși s-au depus nenumărate diligente, dosarul fiind complet, unitatea deținătoare a refuzat până în acest moment să soluționeze, pe cale administrativă, notificarea prin care s-au solicitat măsuri reparatorii pentru apartamentele înstrăinate, fapt care a determinat promovarea prezentului litigiu.

După cum se poate observa, încă din anul 2003, s-a purtat o corespondență bogată cu Comisia de aplicare a Legii nr.l0/2001, s-a completat dosarul cu diferite acte ce au fost solicitate de către entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Deși prin notificarea inițială s-a solicitat ca una din măsurile reparatorii să fie acordarea de teren în echivalent, sub diferite motive, unitatea deținătoare nu a înțeles să dea curs solicitării reclamantei.

Odată cu modificarea Legii nr.l0/2001, în sensul în care în cazurile în care restituirea în natura nu este posibilă se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, având în vedere inventarul bunurilor disponibile oferite în schimb de unitatea deținătoare, s-a optat pentru acordarea de bunuri din inventarul bunurilor oferite în schimb de unitatea deținătoare.

Nici până în acest moment notificarea nu a fost soluționată, ba mai mult, Primăria M. A. a dezafișat inventarul bunurilor ce pot fi oferite în schimb cu motivarea ca acestea au fost epuizate.

Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 8 decembrie 2010, s-a solicitat în mod expres unității deținătoare compensarea cu bunurile indicate în petitul acțiunii.

1.2. Precizările de acțiune. Emiterea unei Dispoziții de soluționare a notificării. Contestarea acesteia, atât prin precizarea acțiunii în Dosar_, cât si separat în Dosar_ .

Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul din 27.11.2012 s-au enumerat bunurile imobile dintre care, în urma operațiunilor de evaluare, să poată fi identificate cele care, din punct de vedere valoric, juridic și faptic sunt preferabile a fi acordate în compensare.

La data de 13 decembrie 2010, după data la care s-a înregistrat la unitatea deținătoare adresa_ din data de 8 decembrie 2010 prin care s-a completat notificarea solicitând bunuri în compensare, iar unitatea deținătoare emite Dispoziția 5715 din 13 decembrie 2010, prin care soluționează, într-un mod nelegal notificarea formulată.

Având în vedere această situație, prin precizarea înregistrată la termenul din 18 ianuarie 2011, s-a contestat dispoziția emisă de P. M. A..

In paralel, pentru a respecta procedura legală, în litera acesteia, s-a formulat contestație împotriva Dispoziției 5715 din 13 decembrie 2010, ce a fost înregistrată la Tribunalul A. sub nr.de Dosar_ .

Atât în precizarea de acțiune cât și în contestația formulată împotriva dispoziției, s-a arătat că acest act administrativ este unul nelegal, emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.

1.3./ Calitatea de persoană îndreptățită.

Calitatea de moștenitor a reclamantei după fostul proprietar tabular rezultă din Certificatul de Calitate de Moștenitor nr.95 din 25 martie 2002, eliberat de Biroul Notarial M..

1.4 Dispoziții relevante ale Legii nr. 10/2001 aplicabile în prezenta cauză.

Legea 10/2001 la art. 3 lit. „a" prevede ca „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natura sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Art. 4 alin. (2) al legii reglementează "De prevederile prezentei legi beneficiază si moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite."

Art. 1 al. Legii nr. 10/2001 stipulează la alin. (1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi. A.. (2) al aceluiași articol prevede în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Potrivit prevederilor art.2 al aceluiași act normativ fac obiectul Legii nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv în categoria acestor imobile înscriindu-se, imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Imobilele naționalizate, cum este cazul în speță, se circumscriu sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001, art. 10 din acest act normativ fiind textul legal ce reglementează regimul juridic și modalitatea de soluționare a notificărilor ce au ca obiect imobile preluate în mod abuziv.

ART. 10

În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se Stabilesc în echivalent.

Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

Se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.

Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

În cazul imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana îndreptățită beneficiază de restituirea în natură pentru terenul liber. Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent.

(7)Dispozițiile alin. (6) se aplică în mod corespunzător și imobilelor rechiziționate în baza Legii nr. 139/1940 și ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse în timpul războiului, dacă proprietarii nu au primit despăgubiri.

Valoarea corespunzătoare a construcțiilor preluate în mod abuziv și demolate se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.

Valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor nedemolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.

(10) în situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Având în vedere că, în speță, imobilele au fost vândute în condițiile Legii nr. 112/1995 și nu mai pot fi restituite în natură, prin raportarea acestei situații de fapt la textele legale precizate se apreciază ca întemeiată cererea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent.

1.5. In ceea ce privește cererea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensarea cu bunuri imobile din proprietatea unității deținătoare.

Față de starea de fapt descrisă, prin raportare la textele legale, măsurile reparatorii ce pot fi acordate sunt doar măsuri reparatorii în echivalent.

Dintre formele de măsuri reparatorii enumerate de Legea nr.l0/2001, s-a optat pentru acordarea în compensare a unor bunuri imobile din proprietatea M. A..

Cererea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent este întemeiată, având în vedere prevederile legale cuprinse în art. 1 alin. (2) al Legii nr. 10/2001 care stipulează „In cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate in condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. "

Potrivit art. 10 alin. (2) si (10) din Legea 10/2001: (2) In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, iar pentru suprafața ocupata de construcții noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent. (10) In situațiile prevăzute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.."

Deși, potrivit art.25 alin.(l) din Legea nr.l0/2001 unitatea deținătoare, în speță M. A., avea obligația de a soluționa notificarea în termen de 60 de zile, nici până în acest moment, după 8 ani de la data formulării cererii, această notificare nu a fost soluționată, fapt ce a determinat promovarea prezentei acțiuni.

Potrivit celor statuate de înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia XX din 19 martie 2007, în situația în care unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art. 25 șj 26 din Legea nr. 10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art.297 alin.l din codul de procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.

Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art.21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

1.6. Acordarea de bunuri în compensare este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, iar o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notifícate și a notificatorului, ci și de existenta în patrimoniul unității notifícate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.

Prin dispozițiile art.l alin.2 din Legea nr. 10/2001 și ale art.26 alin.l din Legea nr. 10/2001 se arată că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

Or, în raport de aceste dispoziții reiese fără echivoc faptul că măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este obligatorie și nu facultativă, neputând fi lăsată la aprecierea unității deținătoare sau a entității investită potrivit legii cu soluționarea notificării, aceasta fiind obligată prin decizia sau dispoziția motivată emisă, să acorde în compensare persoanei îndreptățite la restituire bunuri și servicii.

Instituind o anumită ordine în care se acordă măsurile reparatorii, legiuitorul a acordat prioritate compensării cu alte bunuri ori servicii și numai în situația în care aceasta nu este posibilă, stabilirea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Sub acest aspect, instanța de apel a procedat corect la interpretarea sistematică a textelor de lege, concluzionând că unitatea deținătoare are obligația, nu facultatea discreționară, de a acorda sau nu, măsuri reparatorii prin compensare, atunci când această reparație este posibilă.

Susținerea recurentului potrivit căreia nu i-ar incumba o asemenea obligație, având doar o posibilitate în acest sens, dedusă și din principiul autonomiei locale (care îi permite să dispună de bunurile proprietate publică și privată), este eronată.

In executarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, autoritățile locale acționează - la fel ca și în cazul altor unități deținătoare, așa cum sunt definite de art. 21 din Legea nr. 10/2001 -, ca persoane juridice cărora le incumbă obligația de restituire (respectiv, de a face acte de dispoziție cu privire la bunuri din patrimoniul lor), iar nu ca purtătoare ale autorității executive locale (neîntocmind acte administrative de autoritate, ci acte civile de dispoziție).

Împrejurarea că într-o primă etapă a procedurii (cea prealabilă învestirii instanței), aceste unități/entități deținătoare sunt cele care hotărăsc asupra măsurilor compensatorii, nu înseamnă că o pot face în mod discreționar și de o manieră care să înlăture controlul judiciar.

Aceasta, întrucât plenitudinea jurisdicțională și puterea de a aprecia asupra corectei aplicări a legii raportat la situația de fapt (în speță, la regimul juridic al imobilului) aparține instanței de judecată, iar nu unităților învestite cu soluționarea notificărilor în procedura prealabilă.

Așadar, instanța poate aprecia asupra incidenței măsurii compensării și poate cenzura refuzul nejustificat al unității deținătoare de acordare a unei asemenea măsuri.

Într-o altă soluție a instanței supreme, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul a trimis cauza spre rejudecare. În considerentele deciziei de casare s-a reținut împrejurarea că, din moment ce restituirea în natură prin compensare cu un alt imobil, echivalent ca valoare cu cel preluat de la autorii reclamanților, este o măsură reparatorie prevăzută de lege (art.l alin.(2) al Legii nr.10/2001) și acceptată de reclamanți, instanțele de judecată erau obligate să administreze toate probele necesare pentru a stabili dacă imobilul identificat de aceștia poate fi atribuit în compensare, astfel cum s-a solicitat.

Pe marginea acestei decizii a fost făcut un comentariu extrem de pertinent și util în soluționarea unor astfel de cauze, de către doamna jud. D. C., în care se prezintă argumente demne de luat în seama la soluționarea unor astfel de cauze.

Astfel, se apreciază că, în concret, dacă prin decizii de speța pronunțate în anii anteriori s-a considerat că identificarea și oferirea bunurilor imobile în compensarea celor care nu mai pot fi retrocedate este o abilitare a persoanei juridice deținătoare și, deci, că posibilitatea acordata persoanelor îndreptățite de a opta pentru un anumit tip de despăgubiri nu echivalează cu dreptul de a alege orice bun din patrimoniul deținătorului, (recunoscându-se, deci, în fapt, că această procedură are valoarea unei oferte de dare în plată ca mod de stingere al obligației, aflat exclusiv la dispoziția debitorului dar care, în mod evident, își produce efecte doar prin acceptarea ei de către creditor), prin decizia menționată s-a consacrat categoric un astfel de drept.

Cel mai probabil, o astfel de schimbare de optică a fost generată de preocuparea lăudabilă a judecătorilor instanței de a găsi acea posibilitate legală prin care, în absența funcționalității mecanismului de acordare a despăgubirilor prin intermediul fondului "Proprietatea" (reținută constant în hotărârile în materie ale Curții Europene a Drepturilor Omului, ca motiv de condamnare a Statului Român), persoanele îndreptățite să ajungă mai rapid la o satisfacere concretă, efectivă și completă a solicitărilor lor.

Ceea ce trebuie analizat este situația de drept a bunurilor oferite în compensare. În concret, în ceea ce privește situația juridică, este vorba despre necesitatea de a se stabili nu dacă imobilul solicitat în compensare se află realmente la dispoziția persoanei deținătoare, dacă e sau nu grevat de sarcini sau aflat sub efectul unor acte juridice care-1 fac impropriu valorificării de îndată în folosul solicitanților, ci doar dacă titlul în baza căruia a intrat în patrimoniul persoanei deținătoare îi poate permite acesteia să îl ofere în compensare.³

Valoarea cotei de 1/2 din imobilul situat în A., ..10, ., 8, 9,10 este de 115.340 euro, iar valoarea însumată a bunurilor solicitate în compensare este de 114.935 euro, rămânând o diferență de valoare de 405 euro. Față de concluziile raportului de expertiză tehnică în construcții și raportat la susținerile pârâților din notele de ședință depuse la dosar, se impune a fi făcute următoarele precizări cu privire la bunurile solicitate în compensare:

- apartamentele nr.3,4,5,6 situate în imobilul din A., ..12 (în valoare totală de 49.200 euro) sunt închiriate, existând contracte de închiriere, situație care, însă nu împiedică transferarea dreptului de proprietate, ca urmare a compensării în natură, către reclamantă. Reclamanta este de acord să preia aceste contracte de închiriere și să le respecte în continuare, din acest punct de vedere situația fiind similară celei reglementate de OUG nr.40/1999, instanța putând chiar condiționa compensarea de asumarea obligației de respectare a contractelor de închiriere. De remarcat, așa după cum se constată și în raportul de expertiză că aceste apartamente sunt cele mai apropiate ca utilizare și destinație cu bunurile ce au fost preluate de Statul Român; în privința imobilului situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 352-353/c/148-159/18, cu suprafața de 550 mp, după cum rezultă chiar din adresa Biroului de Asistență Juridică al Primăriei M. A., este un teren intravilan viran, neafectat de nicio sarcină ori utilitate, nefolosit de altă unitate ori persoană, deci clar retrocedabil;

Cu privire la imobilul situat în A., ..5, înscris în CF nr._, cu nr.topografic 7439/6684/8/1/3, cu suprafața de 4086 mp, Primăria M. A. face referire la o adresă din anul 2010, potrivit căreia, la nordul acestei parcele se va face o investiție cu caracter medical public. De semnalat că este o situație pur ipotetică, nu există proiecte și nici nu s-a demarat nimic în acest sens în ultimii 3 ani trecuți de la emiterea adresei, așa-zisa viitoare investiție nu vizează ., ci o parcelă învecinată, aflată la nord de aceasta și, în plus, după cum rezultă din acte, chiar în acea zonă, în imediata vecinătate, la nr.top. 7439/6684/8/1/4 și 7439/6684/8/1/5 ,chiar Consiliul Local al M. A. a vândut două terenuri proprietatea sa în suprafață de 2.500 mp și, respectiv, 3.500 mp către două societăți comerciale private.

Imobilul-teren situat în A., ..3, înscris în CF nr._ cu nr.topografic 3/5/b, cu suprafața de 1022 mp, nr.top 35/b se afirmă de către pârâtul M. A. că nu se află în zona . schiței de identificare a imobilului, se pare că nr.administrativ nu corespunde, fiind vorba despre nr.6-8, dar identificarea sa topografică fiind corectă: imobilul este înscris în CF nr._ (nr.vechi - 6346, așa cum apare și pe schiță), având cad.Cl și top.35/b;

Despre imobilul situat în A., ., FN, înscris în CF nr._ se precizează faptul că nu are front stradal, ceea ce, evident, nu prezintă nicio relevanță în cazul dobândirii acestuia de către reclamantă, rezolvarea situației de fapt revenindu-i în exclusivitate acesteia.

Din economia textelor de lege precitate rezultă în mod clar că intenția legiuitorului a fost aceea ca, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă, prima formă a măsurilor reparatorii să fie compensarea, cu bunuri sau servicii. Această modalitate de acordare a măsurilor reparatorii, este pe deplin justificată în condițiile în care la nivelul entității investite cu soluționarea notificării există bunuri disponibile, deoarece prin această operațiune de compensare, bugetul este mai puțin afectat, fiind de notorietate faptul că despăgubirea în bani în sarcina Statului este mult mai oneroasă prin comparație cu operațiunea de compensare.

De altfel, posibilitatea acordării de bunuri sau servicii în echivalent nu a fost cuprinsă ca formă de măsuri reparatorii de la data intrării în vigoare a legii, această măsura fiind introdusă ulterior, ca urmare a soluționării notificărilor prin acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești și centralizarea acestor sume de către Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților, când s-a constatat faptul că sumele ce ar trebui acordate cu titlu de despăgubiri foștilor proprietari deposedați în mod abuziv depășesc posibilitățile de plată ale Statului Român.

Modificarea legislativă a avut la bază și condamnările suferite de Statul Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a apreciat că modalitatea de despăgubire prin Fondul Proprietatea nu este una efectivă atâta timp cât acest fond nu este funcțional.

Referitor la motivarea instanței de fond potrivit căreia această formă de măsuri reparatorii ar opera doar în ce privește bunurile oferite în echivalent de unitatea investită cu soluționarea notificării și că în lipsa unei astfel de oferte din partea unității deținătoare, foștii proprietari nu pot opta pentru această formă de măsuri reparatorii, se apreciază că o astfel de interpretare a textelor legale ar însemna pe de o parte lipsirea de eficiență a prevederilor legale în materia retrocedării de imobile și pe de altă parte modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii ar fi lăsată la liberul arbitru al unității investite cu soluționarea notificării, ceea ce ar fi inadmisibil.

Prin apărările formulate, intimata dă dovada de o totală rea credință, omițând în mod voit să amintească faptul că la data de 09.09.2008 a afișat inventarul bunurilor disponibile ce se oferă spre compensare conform Legii nr. 10/2001, iar ulterior, la data de 26.02.2009, la doar 5 luni de la data afișării acelui inventar, să procedeze la dezafișarea inventarului, cu motivația că aceste bunuri nu vor satisface cele 173 de opțiuni (exprimate până la acea data ) pentru acordarea de măsuri reparatorii prin compensare.

De altfel, este de observat că reclamanta, chiar în procedura administrativă și-a exprimat opțiunea pentru ca măsurile reparatorii să constea în bunuri oferite în echivalent, însă această opțiune nu a fost urmată de soluționarea notificării.

In ce privește așa-zisa neexercitare a opțiunii pentru unul din bunurile înscrise în inventarul bunurilor oferite de municipiul A., aceasta opțiune, prin prisma operațiunii de dezafișare, ar fi rămas fără obiect, așa încât apărările pârâților în acest sens nu au nici o relevanță.

2. Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor și obligarea unității deținătoare la plata despăgubirilor, se apreciază că solicitarea reclamantei este în concordantă cu practica ICCJ, conturată după decizia Secțiilor Unite nr. 52 din 4 iunie 2007, precum și cu Hotărârea pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul M. A. și alții contra României, din data de 12 octombrie 2010.

In art. 145 al Hotărârii pilot se arată că în caz de încălcare a dreptului de proprietate printr-o naționalizare abuzivă, în fapt sau în drept, nu se antrenează automat doar un drept de restituire în natură a bunului, ci se oferă dreptul la o justă despăgubire.

Această despăgubire trebuie să aibă un grad de previziune în sensul că ea va putea să intre efectiv în patrimoniul persoanei despăgubite, prin asigurarea unor garanții juridice certe, care se reflectă cel puțin prin stabilirea cuantumului despăgubirii și obligarea entității administrative la plata acesteia.

Prin întâmpinare și notele de ședință depuse pârâta arată în esență că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat instanței ca pentru bunurile imobile ce au fost preluate din proprietatea antecesorilor să i se acorde în compensare, alte bunuri imobile (indicate de reclamanta si care nu sunt si nici nu au fost incluse în inventarul bunurilor disponibile a fi acordate în compensare).

Pe parcursul judecării litigiului, M. A. a soluționat notificarea depusă de reclamantă, emițând Dispoziția nr. 5715/13.12.2010. Soluționarea notificării a fost făcuta prin acordarea de masuri reparatorii in condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.

După data emiterii dispoziției, reclamanta a contestat aceasta dispoziție in fata instanței, prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului_, solicitând anularea dispoziției si pe cale de consecință pentru cota de 1/2 din imobilul situat în A. .. 10, .,8,9,10,11 si 15 si pentru terenul aferent acestor apartamente, să dispună acordarea de măsuri reparatorii in echivalent, constând în compensarea cu următoarele bunuri imobile de pe raza municipiului A.: imobilul teren înscris in CF 6346 A. cu nr. top 35/b; imobilul teren înscris in CF 450 M. cu nr. top 352-353/c/148-159/18; imobilul teren înscris in CF 450 M. cu nr. top 352-353/c/l48-159/20; apartamentul nr. 3 din imobilul situat in municipiul A. .. 12, înscris în CF_ A. cu nr. top 1495/III; apartamentul nr. 4 din imobilul situat in municipiul A. .. 12, înscris în CF_ A. cu nr. top 1495/IV; apartamentul nr. 5 din imobilul situat in municipiul A. .. 12, înscris In CF_ A. cu nr. top 1495/V; imobilul teren înscris in CF_ A. cu nr. top 1343; 1344/1349/2; imobilul teren înscris in CF_ A. cu nr. top 1343;1344/1349/l/2; imobilul teren înscris in CF_ A. cu nr. top 1343;1344/1349/l/l/2; imobilul situat în . înscris in CF_ A.; imobilul teren înscris in CF_ A. cu nr. top 1669-1672/2, cad.5538; imobilul teren înscris in CF_ top 384/169. etc./148/l, cad.9256; imobilul teren înscris in CF_ top 384/169. etc /150/1, cad.9258; - să dispună OCPI A. să facă cuvenitele mențiuni în Cărțile Funciare.

Prin Sentința civila 384/30.03.2011, pronunțată de Tribunalul A., instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând ca prin Dispoziția 5715/2010 emisa de P. municipiului A., notificarea reclamantei a fost soluționată si acesteia i s-a propus acordare de despăgubiri in condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.

Prin prisma dispozițiilor cuprinse in art. 25 alin 1 al Legii 10/2001, raportat la art. 26 din același act normativ, coroborate cu prevederile art. 1.7 din HG 250/2007, conform cărora măsura reparatorie constând in compensare cu bunuri sau servicii permite entității investite cu soluționarea notificării sa ofere persoanei îndreptățite bunuri disponibile, pe care le deține, rezultă că în ce privește componenta listei cu bunuri ce pot face obiectul compensării, aceasta este la aprecierea exclusivă a unității deținătoare, aceasta fiind singura abilitată în acest sens.

Prin urmare instanța de judecată nu se poate substitui în prerogativa oferită de lege si să stabilească faptul că un anumit bun poate fi oferit in compensare pentru imobilul preluat abuziv.

Având in vedere ca imobilele solicitate de reclamanta nu au făcut parte din inventarul bunurilor ce pot fi oferite in compensare, Tribunalul A. a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Împotriva soluției date în prima instanță, reclamanta a formulat recurs.

Prin Decizia civilă nr. 900 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr. 384 din 30.03.2011, pronunțată de Tribunalul A. s-a casat sentința atacată si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul A..

În rejudecare instanța de fond a respins prin Sentința civila nr. 598 din 08.03.2012, contestațiile conexate formulate de reclamanta K. K. împotriva dispoziției nr. 5715 din 13.12.2010 emisă de P. M. A., în contradictoriu cu pârtii P. municipiului A. si M. A..

Reclamanta a mai formulat în conformitate cu prevederile Legii 10/2001 o notificare în dosarul execuțional nr. 998 din 14.08.2001, înregistrat la Primăria M. A. cu nr._ din 15.08.2001 si care a format obiectul dosarului administrativ nr. 992, prin care s-a solicitat restituirea în natură a următoarelor apartamente situate în .. 10 ., 6, 11, 12, 13, 14, 15, 16 si 17. Această notificare a fost soluționată prin Dispoziția nr. 4339 din 19.09.2002 prin care s-au restituit in natură apartamentele nr. 3, 4, 6, 12, 13, 14, 16 si 17 si prin Dispoziția nr. 4340 din 19.09.2001 prin care s-a respins cererea de restituire in natură a apartamentelor nr. 1, 11 si 15 si s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri bănești la valoarea estimată. Dispoziția nr. 4340 din 19.09.2002 nu a fost contestată de persoanele îndreptățite în instanță, acestea acceptând oferta propusă prin Dispoziția nr. 4340 din 19.09.2002, conform adresei înregistrate la Primăria M. A. cu nr. ad.992 din 06.11.2002.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 au ca principal obiectiv repararea prejudiciilor suferite de persoanele fizice sau moștenitorii acestora pentru imobilele preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22decembrie 1989, însă in conformitate cu procedura specială prevăzută de această lege.

Astfel principalul efect juridic al notificării depuse de persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, constă în investirea unității deținătoare a imobilului cu obligația de a soluționa in condițiile prevăzute de Legea 10/2001 cererea de reparare a prejudiciilor suferite pentru preluarea abuzivă a imobilelor în perioada sus amintită sens în care entitatea investită cu rezolvarea notificării, este obligată la analizarea acesteia si la emiterea unei dispoziții sau decizii motivate.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din legea 10/2001, republicată, imobilele preluate abuziv în perioada de referință, se restituie de regulă în natură. Dacă restituirea in natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii in echivalent, care pot consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate in condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Măsurile reparatorii în echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, se acordă prin decizia sau după caz dispoziția motivată a entității investite cu soluționarea notificării, iar despăgubirile bănești se propun a fi acordate prin actul de soluționare a procedurii administrative prevăzute de Legea 10/2001, republicată.

De asemenea, alin 5 din art. 1 al legii 10/2001, republicată prevede că primarii sau conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile si /sau după caz, serviciile care pot fi acordate prin compensare.

Bunurile solicitate ca măsură reparatorie în echivalent respectiv: imobilul situat in A., . CF_, cu nr.top 352-353/c/148-159/18 cu o suprafață de 550 mp., imobilul situat in A., ., înscris in CF_, cu nr. top352-353/c/148-l59/20 cu suprafață de 551 mp., imobilul situat in A.,., înscris in CF nr._, cu nr.

top385/167.etc/c.3.257, cu suprafață de 932 mp., imobilul situat in A., .. 4, înscris in CF_, cu nr. top 3334/a, cu suprafață de 720 mp. si nr. cad CI, nr. top 33.34/a, imobilul situat in A., .. 3, înscris in CF_ cu nr. top 3/5/b cu suprafață de 1022 mp. si nr. cad.Cl, nr. top 35/b., imobilul situat in A., .. 12, . CF nr._-C1-

U5 cu nr. top 1495/III, cu suprafața de 47 mp., imobilul situat in A., .. 12, . CF nr._-C1-U7 cu nr. top 1495/IV, cu suprafața de 77 mp. imobilul situat in A., .. 12, . CF nr._-C1-U3 cu nr. top 1495/V, cu suprafața de 44 mp., imobilul situat in A., .. 12, . CF nr._-C1-U6 cu nr. top 1495/VI, cu suprafața de 38 mp., imobilul situat in A., .. 12, . CF nr.

_-C1-U4 cu nr. top 1495/VII, cu suprafață de 40 mp.,imobilul situat in A., .. 5, înscris in CF nr._, cu nr. top 7439/6684/8/1/3, cu suprafață de 4086mp., imobil situat A., ., FN, înscris in CF nr._, cu nr. cad 5538, nr. topografic 1669-1672/2 A. ,cu suprafață de 1345 mp., imobil situat in A., ., ., . in CF nr._-C1-U5, cu nr. top 2118-2133/1 l/XVIII cu de 145 mp, nu au făcut parte din inventarului bunurilor disponibile care pot fi oferite in compensare conform Legii 10/2001. Mai mult decât atât imobilul situat in A., ., .. 18 parter, înscris in CF nr._-C1-U5. cu nr. top 2118-2133/1 l/XVIII cu de 145 mp nu este proprietatea M. A. după cum rezultă din extrasul de CF depus de către reclamantă,

imobilul este proprietatea cu titlu de construire a S. C. RECONS S.A A., o societate comercială de drept privat.

La data de 10.03.2006, la sediul Primăriei M. A. a fost afișat inventarul bunurilor disponibile, care pot fi oferite în compensare, conform prevederilor Legii nr. 10/2001 situație in care persoanele îndreptățite aveau posibilitatea de a opta in scris la măsurile reparatorii prin echivalent constând in compensare cu bunurile evidențiate în inventarul afișat la sediul instituției. În baza procesului verbal de ședință a Comisiilor de aplicare a Legii 10/2001, încheiat la data de 25.02.2009 prin care se constată că bunurile rămase la aceea dată nu vor satisface toate cele 173 de opțiuni si pentru a nu bloca procedura administrativă de soluționare a notificărilor, la data de 26.02.2009 a fost dezafișat de pe panourile de afișaj de la ., inventarul bunurilor disponibile, care pot fi oferite în compensare, conform prevederilor Legii 10/2001, republicată. Astfel la data exprimării de către reclamantă a opțiunii de acordare a măsurilor reparatorii in echivalent care să constea în bunuri imobile, municipalitatea nu dispunea de bunuri care pot fi oferite în compensare.

Potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat sa acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situația în care măsura compensării nu este acceptată de persoana îndreptățită, ori aceasta nu este posibilă.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că dreptul de a alege care bunuri se pot oferi in compensare aparține doar deținătorului care soluționează notificarea, in nici un caz persoanei îndreptățite in sensul Legii nr. 10/2001. O altă interpretare a acestor dispoziții, respectiv ideea că persoana îndreptățită are vocația să își aleagă ea însăși din patrimoniul celui însărcinat cu soluționarea notificării, orice bun dorește ea în compensare, ar contraveni nu numai dispozițiilor legale precitate, dar ar aduce atingere gravă si dreptului de proprietate privată care este in mod egal garantat de Constituția României - art. 44 alin. 2, indiferent daca titular este Statul R. sau o alta persoana fizică ori juridică.

In sensul celor de mai sus, art. 1 alin. 2 din Legea 10/2001, în care legiuitorul folosește cuvântul „oferite" ceea ce . a textului legal al articolului antemenționat, nu reprezintă posibilitatea sau dreptul persoanei îndreptățite de a alege in mod aleatoriu un bun din patrimoniul entității investite cu soluționarea notificării, acest atribut avându-1 doar persoana juridică ce va soluționa notificarea, fiind singura care poate decide care bunuri sunt disponibile pentru a putea fi oferite in compensare conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

In sprijinul celor afirmate potrivit cărora entitatea investita cu soluționarea notificării nu poate fi obligată la acordarea de măsuri reparatorii in echivalent doar in limita inventarului, se arată că potrivit practicii Înaltei Curți de Casație si Justiție, în speță considerentele Deciziei nr. 4353/30.05.2007: „Măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii se poate acorda doar în situația în care unitatea destinatoare dispune de asemenea bunuri."

De asemenea Înalta Curte de Casație si Justiție în Decizia Civilă nr. 4760/28.09.2010 arată în considerentele hotărârii că „Din interpretarea dispozițiilor Legii 10/2001, nu rezultă că legiuitorul ar fi instituit o „ierarhie" a masurilor reparatorii prin echivalent, iar pe de altă parte, niciuna din dispozițiile acestui act normativ nu se regăsește obligația entității investite cu soluționarea notificării de a acorda în mod automat, - în situația particulară a imposibilității restituirii în natura a suprafeței solicitate - un alt teren în compensare, această modalitate de soluționare a notificării fiind lăsată, în mod firesc, la aprecierea unității deținătoare, singura care poate face o evaluare corectă asupra posibilității concrete de acordare a acestei masuri reparatorii".

Potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001 „Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită."

Acest text legal stabilește atât posibilitatea acordării în compensare a unor bunuri (din inventar) cât si posibilitatea de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, ori având în vedere că entitatea investită cu soluționarea notificării a dezafișat inventarul bunurilor disponibile ce putea fi oferite in compensare, legiuitorul roman așa după cum reiese din textul legal precizat a prevăzut măsura propunerii de către unitatea deținătoare a acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale respectiv conform titlului VII din Legea 247/2005.

Solicitarea reclamantei in sensul stabilirii de despăgubiri de către instanța de judecata si obligarea municipiului A. la plata acestor despăgubiri, este in contradicție cu legislația in vigoare, potrivit căreia stabilirea cuantumului despăgubirilor si acordarea acestora este atributul exclusiv al Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților si a Comisiei Centrale pentru acordare de despăgubiri, in conformitate cu procedura reglementata de Legea 247/2005, titlul VII cap. 5 art. 16-18

De asemenea potrivit dispozițiilor legii speciale (Titlul VII al Legii nr. 247/2005) persoanelor îndreptățite li se pot acorda si despăgubiri bănești, în numerar, însă urmând procedura prevăzută de aceasta lege.

Atâta timp cât reclamanta a înțeles sa uziteze de prevederile Legii nr. 10/2001 si să formuleze o notificare in baza acestei legi, despăgubirile pe care le solicită nu pot fi acordate în alt mod decât în modalitatea reglementată de acest act normativ, si nicidecum pe calea exercitării unei acțiuni de drept comun.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 au ca principal obiectiv repararea prejudiciilor suferite de persoanele fizice sau moștenitorii acestora pentru imobilele preluate abuziv in perioada 6 martie 1945-22decembrie 1989, insa in conformitate cu procedura specială prevăzută de această lege.

Astfel principalul efect juridic al notificării depuse de persoana îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, constă în investirea unității deținătoare a imobilului cu obligația de a soluționa in condițiile prevăzute de Legea 10/2001 cererea de reparare a prejudiciilor suferite pentru preluarea abuziva a imobilelor in perioada sus amintita, sens in care entitatea investita cu rezolvarea notificării, este obligata la analizarea acesteia si la emiterea unei dispoziții sau decizii motivate.

Nu exista nici un temei legal în baza căruia instanța de judecată să oblige unitatea investita cu soluționarea notificării la plata, din bugetul unității administrativ teritoriale a despăgubirilor care i se cuvin reclamantei plata acestora urmând să se facă din fondurile special constituite in acest scop si urmând procedura reglementata de legislația în vigoare.

În probațiune s-au administrat următoarele dovezi: extrasele de CF ale imobilelor din litigiu, raportul de expertiză judiciară în construcții, răspunsul pârâtei la adresele instanței privind situația juridică a imobilelor solicitate, Dispoziția nr.5715/13 12 2010 emisă de P. M. A. și actele care au stat la baza ei, respectiv au fost atașate dosarele cu același nr. în care s-au pronunțat două decizii de casare cu trimitere.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1857 din 20.09.2012 Curtea de Apel Timișoara arată că instanța de fond nu s-a conformat deciziei de casare nr. 900 din 14.09.2011 a Curții de Apel Timișoara prin care se impunea clarificarea situației juridice a imobilelor solicitate de contestatoare, în compensare, cu consecința suplimentării probațiunii în cauză. De asemenea instanța de fond trebuie să clarifice daca bunurile identificate de contestatoare au fost/ sunt cuprinse în inventarul afișat la loc vizibil la Primăria A., in condițiile legii, în scopul aducerii la cunoștința persoanelor îndreptățite a bunurilor și serviciilor ce pot fi acordate în compensare în condițiile art. 26 alin (1) din legea 10/2001 și se va pronunța și asupra cererii de despăgubiri.

Rejudecând cauza în limitele deciziei de casare conform art.315 C.proc.civ. rezultă pe de o parte că bunurile imobile solicitate în compensare de către reclamanta persoană îndreptățită căreia i s-au acordat despăgubiri prin dispoziția atacată, nu au făcut niciodată obiectul inventarelor afișate la avizierul primăriei în condițiile L nr.10/2001. În acest sens este răspunsul la adresa instanței, de la fila 46.

Pe de altă parte față de considerentele deciziilor de casare nu se mai impune analizarea împrejurării dacă despăgubirile sau compensarea cu alte bunuri au întâietate, astfel încât apărările pârâtei că măsura compensării este subsidiară nu poate fi reținută.

Măsura reparatorie de acordare în compensare a unor bunuri, în speță imobile, conform art.1 alin.2 din L nr.10/2001, respectiv în baza art.1.7 din HG nr.250/2007 privind normele de aplicare a legii, se realizează prin oferirea de bunuri aflate în circuitul civil și care sunt deținute de entitatea învestită cu soluționarea cererii de restituire, iar pentru bunurile aflate în proprietate publică ele trebuie în prealabil dezafectate și trecute în proprietate privată.

De asemenea conform art.10.3 din normele de aplicare a legii, prin restituire nu pot fi afectate: căile de acces, străzi, trotuare, parcări, conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate, amenajările de spații verzi din jurul blocurilor, grădinile publice, piețele pietonale și altele.

Față de acțiunea introductivă după parcurgerea judecății și în cadrul a două recursuri, reclamanta a înlocuit o parte din imobilele inițial solicitate, identificând alte imobile pe parcursul procesului care nu au făcut obiectul acțiunii introductive.

Raportat la cele ce preced se impune a se stabili dacă necuprinderea de către pârâtă a bunurilor din precizarea acțiunii reclamantei, în cadrul inventarului cu bunurile care pot fi oferite în compensare conform art.1 alin.5 din lege, constituie un abuz, ori există rațiuni obiective întemeiate pe dispozițiile L nr.10 mai sus redate și care justifică lipsa unei oferte în acest sens.

Imobilele situat în A., ..12, ., 6 fac obiectul unor contracte de locațiune încheiate cu pârâta în baza OUG nr.44/2009, cu termen până în 2014. Atunci când legea se referă la reparația prin compensare folosește noțiunea de bunuri disponibile, noțiune care presupune nu doar lipsa sarcinilor asupra imobilelor ci și faptul ca acestea să fie efectiv libere. Dispozițiile art.13-14 din lege privind subrogația în drepturile locatorului fiind de excepție, se referă doar la restituirea aceluiași imobil cu cel deținut înainte de naționalizare, excepția fiind de strictă interpretare nu poate fi extinsă și la alte situații nereglementate de Legea nr.10.

Imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 352-353/c/148-159/18, cu suprafața de 550 mp are întabulat la foaia de sarcini un drept de folosință în favoarea numitului O. Ș., deci nu este disponibil.

Imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 352-353/c/148-l59/20, cu suprafața de 551 mp, figurează conform adresei Serviciului Cadastru, Evidență Construcții nr.6647 din 22 02 2012, filele nr. 66-67 din dosarul al doilea de rejudecare atașat prezentei, ca fiind ocupat de solarii.

Imobilul situat în A., ., înscris în CF nr._, cu nr. topografic 385/167. etc/c.3.257, cu suprafața de 932 mp a fost indicat pentru prima dată în această a doua rejudecare, în condițiile în care bunurile oferite în compensare au figurat pe o listă afișată din 9 09_09, astfel încât pe de o parte după cum s-a reținut și prin Decizia C. A. Timișoara nr.122 din 19 05 2009, reclamanta trebuia să conteste pe calea procedurii contenciosului administrativ procesul-verbal, pentru includerea bunului în discuție. De asemenea pentru ipoteza identificării unor bunuri disponibile care se solicită a fi acordate în compensare se impune ca cererea de chemare în judecată să conțină și un petit în acest sens, adică de întocmire sau completare a listei pentru a se respecta oferta publică din cadrul procedurii administrative a L nr.10, la care să aibă acces toți cei îndreptățiți, deoarece altfel așa cum se reține și prin Decizia nr.2177 din 29 10 2012 a C. A. Timișoara, depusă chiar de reclamantă: ,, se ridică serioase semne de întrebare cu privire la faptul de a ști de ce numai anumite persoane îndreptățite- iar nu toate – sunt calificate a avea acces la informații despre un anume imobil omis – involuntar sau nu – de la plasarea lui pe lista care, potrivit legii, trebuie adusă la cunoștința tuturor celor interesați.” Această chestiune care ține și de aspectul procesual este valabilă de fapt pentru întreaga speță.

Legat de imobilele situate în A., ..4, înscris în CF nr._, cu nr. topografic 33.34/a, cu suprafața de 720 mp și nr. Cad. CI, nr. top 33.34/a și ..3, înscris în CF nr._ cu nr. topografic 3/5/b cu suprafața de 1022 mp și nr. Cad CI, nr. top 35/b, pe de o parte există un stâlp ridicat pe acestea, iar pe de altă parte legat de identificarea topografică există neclarități, în sensul că nr. adm 3 s-ar putea regăsi în incinta . după cum s-a reținut și mai sus nu există un petit în acest sens, adică de întocmire sau completare a listei cu imobilele identificate pentru a se respecta oferta publică din cadrul procedurii administrative a L nr.10, la care să aibă acces toți cei îndreptățiți.

Imobilul situat în A., ..5, înscris în CF nr._, cu nr. topografic 7439/6684/8/1/3, cu suprafața de 4086 mp este conform adresei nr._ din 30 11 2010 a Primăriei M. A. în domeniul public, ceea ce presupune dezafectarea acestuia prin hotărârea consiliului, pentru a fi pus în circuitul civil, ceea ce nu s-a realizat.

Imobilul situat în A., ., FN, înscris în CF nr._, cu nr.Cad 5538, nr.topografic 1669-1672/2 A., cu suprafața de 1345 mp conform adresei Serviciului Cadastru, Evidență Construcții nr.6647 din 22 02 2012, filele nr. 66-67 din dosarul al doilea de rejudecare atașat prezentei, este o grădină aferentă unui alt imobil neavând acces la calea publică.

În concluzie imobilele solicitate nu sunt disponibile în sensul legii 10, astfel încât se vor înlătura concluziile raportului de expertiză.

Pe de altă parte conform art.13 alin.1 din L nr.247/2005 se precizează că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit legii se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât pârâta nu mai are competența legală de a acorda despăgubiri ci doar de a le propune cum a și făcut prin dispoziție.

De asemenea din art.19 și 20 al L nr.247/2005 rezultă că instanța este chemată să se pronunțe asupra cuantumului și modului de stabilire al despăgubirilor numai atunci când este sesizată cu o plângere împotriva deciziei Comisiei Centrale de Stabilirea Despăgubirilor, ceea ce nu este cazul.

Pentru considerentele expuse se vor respinge contestațiile conexe formulate și precizate de reclamanta K. Katerina împotriva Dispoziției nr.5715/13 12 2010

emisă de P. M. A., în contradictoriu cu pârâții P. M. A. și M. A..

Conform art.274 C.proc.civ. nu se pune problema cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN N UM ELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge contestațiile conexe formulate și precizate de reclamanta K. Katerina, domiciliată în Republica Slovacă Dunajka Steda, Jantarova Cesta 2139/58, cu domiciliul procesual ales în A., . împotriva Dispoziției nr.5715/13 12 2010 emisă de P. M. A., în contradictoriu cu pârâții P. M. A. și M. A..

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată azi în ședința publică din 26 03 2013.

Președinte Grefier

Ș. VințielerIadranca M. S.

Se comunică cu:

1. Reclamanta- K. K. – dom. procesual ales în A., ., jud. A.
2. pârâtul M. A. prin primar - dom. în A., str. ., jud. A.
3. pârâtul P. M. A. - dom. în A., str. ., jud. A.

Red.S.V

Tehnored I.M.S.

/5ex/ 3 .

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul ARAD		Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 488/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Grăniţuire. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul ARAD Succesiune. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul ARAD Reziliere contract. Decizia nr. 632/2013. Tribunalul ARAD Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul ARAD Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 488/2013. Tribunalul ARAD Contestaţie la executare. Sentința nr. 2422/2013. Tribunalul ARAD Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 371/2013. Tribunalul ARAD Expropriere. Sentința nr. 2972/2013. Tribunalul ARAD