Succesiune. Decizia nr. 409/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 676/108/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 409
Ședința publică din 25 martie 2013
Președinte M. A.
Judecător T. B.
Judecător D. M.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta Tonța A. în contradictoriu cu intimații V. M., V. A. B. și C. M.,împotriva Deciziei civile nr.1726/R/19.12.2012,pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă în dosarul nr._/55/2011.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta revizuientei, avocat C. C. din Baroul A. și reprezentantul intimatei V. M. - avocat M. M. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citarea fost legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că a fosta atașat dosarul nr.16._ al Judecătoriei A. în care s-a pronunțat Decizia civilă nr.1726/R/19.12.2012.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța apreciind cererea de revizuire în stare de soluționare, acordă cuvântul reprezentanților părților. Reprezentanta revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a Deciziei civile nr.1726/19.12.2012 pronunțata de Tribunalul A. - Secția Civilă în dosarul nr.16._ in sensul admiterii recursului promovat de parata V. M. numai cu privire la stabilirea calității de moștenitor acceptant a lui V. A. după defuncta V. M., decedata la data de 04.01.2011 si respingerii ca lipsit de interes a recursului promovat de V. B., in temeiul art. 327 alin.1 codul de procedură civilă din 1865, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii de revizuire formulată de revizuienta Tonța A. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, pronunțată de Tribunalul A., cu cheltuieli de judecată și depune în xerocopie factură și chitanță privind onorariul avocațial.
TRIBUNALUL
În deliberare asupra cererii de revizuire înregistrată la data de 15.01.2013 la această instanță, constată că prin Decizia civilă nr.1726/R/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul A.-Secția Civilă în dosarul nr._/55/2011, s-a respins excepția nulității și a tardivității recursului pârâților V. A. B. și V. M.; s-a respins recursul reclamantei Tonța A.; s-a admis recursul pârâților V. A. B. și V. M., în contradictoriu cu intimații Tonța A. și C. M., împotriva Sentinței civile nr.5370/05.06.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr.16._ pe care a modificat-o în parte în sensul că a constatat că au calitate de moștenitori acceptanți după V. M. decedată la 04.01.2011 următorii: Tonța A., C. M. și V. A., în cotă de 1/3 parte fiecare;a fost obligată reclamanta Tonța A. să plătească pârâtei C. M. o sultă în valoare de 6000 Euro și pârâtei V. M. în calitate de moștenitoare acceptantă a defunctului V. A. o sultă în cuantum de 6.000 Euro, a fost înlăturată obligația de plată către Statul Român a ajutorului public judiciar, stabilită în sarcina pârâților prin sentința recurată și obligată reclamanta-recurentă Tonța A. să plătească Statului Român suma de 5.897,36 lei reprezentând cheltuieli totale de judecată, din care 4791,06 lei la primă instanță și 1.106,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs; a fost obligată pârâta recurentă V. M. să plătească Statului Român suma de 1.971 lei taxă judiciară de timbru în recurs și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Verificând hotărârea atacată și analizând cu prioritate nulitatea recursului recurenților V. A. B. și V. M. și tardivitatea promovării acestuia, excepții invocate prin întâmpinarea intimatei Tonța, tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate și le-a respins pentru următoarele considerente:
Prin Decizia Curții Constituționale nr.737/24.06.2008 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constat că dispozițiile art.302 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în partea care prevede „sub sancțiunea nulității”.
Cât privește tardivitatea promovării recursului, este conform cu realitatea că hotărârea recurată a fost comunicată pârâților recurenți V. la data de 11.07.2012 însă contrar susținerilor reclamantei Tonța A., declarația de recurs a fost înregistrată, e adevărat la Judecătoria A. la data de 25.07.2012, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzute de art.301 Cod procedură civilă. Referitor la nemotivarea recursului în termen, tribunalul a apreciat, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, cum este cazul speței de față, nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele. În acest caz partea care a căzut în pretenții poate invoca orice motiv de nemulțumire recursul său devenind astfel o veritabilă cale de atac ordinară.
Pe fondul recursului reclamantei Tonța A., tribunalul a reținut că acesta nu este întemeiat, întrucât s-a făcut o analiză temeinică probelor administrate s-a aplicat corect dispozițiile art. 686, 689 și 700 din Vechiul cod civil ajungând la concluzia justă că și pârâta C. M. a acceptat expres succesiunea după autoarea sa, prin declarația autentificată sub numărul 1947/22.06.2011 de notarul public M. P.. Or, contrar susținerilor recurentei Tonța, raportând data deschiderii succesiunii de pe urma defunctei V. M. – 03.01.2011 la data acceptării exprese a succesiunii de către pârâta C. M. –22.06.2011, se poate observa cum bine a reținut prima instanță, că acceptarea succesiunii de către pârâta C. s-a făcut cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art.700 din Vechiul Cod civil.
Cât privește recursul pârâților V. A. B. și V. M., Tribunalul A. din declarația autentificată nr. 1987/23.06.2011, a reținut că, V. A., fiul defunctei V. M., în termenul prevăzut de art.700 alin.1 din Vechiul Cod civil, a acceptat expres succesiunea după mama sa, declarație ce nu a fost depusă la instanța de fond, astfel încât nu a putut fi valorificată de către judecătorul fondului, astfel că, a admis recursul pârâților V. A. B. și V. M., modificarea sentinței recurate în sensul de a constata că și numitul V. A., anterior decesului său survenit la data de 11.11.2011, a acceptat succesiunea după mama sa.
Urmare a celor de mai sus, reclamanta Tonța A. urmează a plăti pârâtei C. M. o sultă în valoare de 6.000 Euro, iar pârâtei V. M. în calitate de moștenitoare acceptantă a succesiunii după defunctul V. A. (V. A. B. înțelegând să rămână străin de succesiunea tatălui său, conform declarației autentificată sub nr. 3597/19.11.2012 B.N.P. Reisz-Medre A., depusă în recurs) o sultă în valoare de 6.000 euro.
Ca o consecință a modificării sentinței recurate în maniera mai sus arătată, apreciind că dispozițiile art. 18 din OUG 51/2008 nu sunt incidente în cauză, tribunalul a înlăturat obligația de plată către Statul Român a ajutorului public judiciar, stabilită în sarcina pârâților prin hotărârea recurată și în baza art. 502 din OUG 51/2008, a obligat pe reclamanta recurentă Tonța A. să plătească Statului Român suma de 5897,36 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din care suma de 4791,06 lei la prima instanță; 1106,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, cuantumul valoric al bunului dobândit de aceasta, depășind de zece ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat.
Pentru aceleași considerente a fost obligata recurenta V. M. să plătească Statului Român suma de 1971 lei taxă judiciară de timbru în recurs. Tribunalul a menținut celelalte dispoziții ale sentinței recurate privitoare la sistarea stării de indiviziune, atribuirea imobilului litigios și îndrumarea O.C.P.I. la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
Revizuienta Tonța A. a formulat împotriva acestei soluții cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia, schimbarea în parte a Deciziei civile nr.1726/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul A.-Sectia Civilă în dosarul nr.16._, în sensul admiterii recursului paratei V. M. numai cu privire la stabilirea calității de moștenitor acceptant a lui V. A. după defuncta V. M. , decedată la data de 04.01.2011 si respingerii ca lipsit de interes a recursului promovat de V. B., in temeiul art. 327 alin. 1 Codul de procedură civilă din 1865, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuenta a invocat dispozițiile art.322 pct.2 C. 1865, întrucât recursul intimaților V. M. si V. A. împotriva Sentinței civile nr.5370/05.06.2012,pronunțată de Judecătoria A.-Secția Civilă în dosarul nr.16._ este nul, în speță fiind incidente dispozițiile art.302/1 alin.1 lit.c) coroborat cu art.306 alin.1 C. 1865.
Astfel, intimații V. M. si V. A. Bogadan au declarat recurs împotriva Sentinței civile nr.5370/2012 a Judecătoriei A. la data de 25.07.2012 (fila 5 dosar recurs) si au motivat recursul prin memoriul depus la Registratura Tribunalului A. la data de 02.10.2012.(fila 12 dosar recurs), ori, evident recursul este nul întrucât nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art.301 C. 1865, termen care a început sa curgă pentru intimați de la data de 11.07.2012, data la care le-a fost comunicata hotărârea instanței de fond.
Cu toate că declarația de recurs înregistrată de aceștia la data de 25.07.2012, nu cuprinde nicio critică formală adusă hotărârii instanței de fond, instanța de recurs a apreciat că în speța dedusă judecații, sunt incidente dispozițiile art.304/1 alin.1 C. 1865 întrucât ne-am afla în prezența unui recurs devolutiv, motiv pentru care a pășit la judecata fondului recursului promovat de intimații V. M. si V. A. B., însă prin soluția pronunțată, instanța de recurs a încălcat dispozițiile art.316 coroborate cu cele ale art.295 alin.1 si ale art.129 alin.6 C. 1865 întrucât a acordat mai mult decât intimații au solicitat prin memoriul de recurs depus la data de 02.10.2012 si precizat de către intimata V. M. la termenul de judecata din 31.10.2012 in fata instanței de recurs .
Prin precizarea depusa la termenul de judecată din 31.10.2012 intimata V. M. a solicitat instanței de recurs să constate că soțul său defunctul V. A., are calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii rămasă după defuncta V. M., decedată la data de 04.01.2011, acesta fiind unicul aspect cu care a înțeles să sesizeze instanța de recurs care s-a pronunțat nu numai cu privire la calitatea de moștenitor ci a modificat hotărârea instanței de fond si cu privire la capetele de cerere privind partajul succesoral în sensul ca a obligat revizuenta către intimații C. M. si V. M., ultima în calitate de moștenitoare a lui V. A., la o sulta de 6.000 euro pentru fiecare, desi a reținut că V. A. B. a rămas străin de succesiunea rămasă după tatăl sau, defunctul V. A., conform declarației autentificata sub nr.3597/19.11.2012 la BNP Reisz Medre A. depusa în recurs.
Revizuienta precizează că, atât timp cât intimatul V. A. B. a rămas străin de succesiunea rămasă după defunctul său tată, recursul prin care tindea să obțină recunoașterea calității de moștenitor a acestuia după defuncta V. M. a rămas fără obiect, fiind totodată lipsit de interes, în plus, hotărârea instanței de recurs comportă discuții si asupra modului în care a înțeles să soluționeze problema cheltuielilor de judecată datorate de către revizuientă Statului Român pornind de la obiectul acțiunii introductive de instanță, deoarece obiectul acțiunii introductive de instanța este reprezentat, atât de stabilirea calității de moștenitor acceptant al succesiunii rămasă după defuncta sa mama cât și de partajul succesoral, ori singura controversă în recurs a reprezentant-o stabilirea calității de moștenitor acceptant a lui V. A., intimații V. A. B. si V. M. neformulând cereri in recurs cu privire la capătul de cerere privind partajul succesoral, condiții în care instanța de recurs nu putea să dispună obligarea sa la plata către Statul R. a cheltuielilor totale de judecata în care a inclus si taxa judiciară de timbru de la judecata pe fond pentru care a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar însă, prin reprezentant, a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de revizuienta Tonța A. și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, pronunțată de Tribunalul A., cu cheltuieli de judecată .
Examinând cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr.1726/R/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul A.-Secția Civilă în dosarul nr._/55/2011 prin prisma dispozițiilor art.322 pct.2 Cod procedură civilă, Tribunalul A. constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Privitor la motivul de revizuire ce vizează împrejurarea că, recursul intimaților V. M. si V. A. împotriva Sentinței civile nr.5370/05.06.2012, pronunțată de Judecătoria A.-Secția Civilă în dosarul nr.16._ este nul în baza art.302/1 alin.1 lit.c, coroborat cu art.306 alin.1, acordându-se mai mult decât s-a solicitat prin memoriul de recurs depus la data de 02.10.2012 si precizat de către intimata V. M. la termenul de judecata din 31.10.2012 în fata instanței de recurs, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, în mod corect, tribunalul a apreciat, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, cum este cazul de față, nu este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele .
Potrivit art.304 ind.1 Cod Prod.Civ, recursul declarat împotriva unei hotărâri care conform legii nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod Prod.Civ, instanța având posibilitatea de a examina cauza “sub toate aspectele “.
Ori, în condițiile în care, Declarația de acceptare pură și simplă a succesiunii autentificată sub nr.1987/23.06.2011, ( prin care V. A., fiul defunctei V. M., în termenul prevăzut de art.700 alin.1 din Vechiul Cod civil, a acceptat expres succesiunea după mama sa ) a fost depusă doar în calea de atac a recursului-fila 15-, s-a devoluat cauza, cu întreg complexul de chestiuni de fapt și de drept, în scopul aplicării corectă a legii și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, respectiv cu consecința admiterii recursului pârâților V. A. B. și V. M., modificarea sentinței recurate în sensul de a constata că și numitul V. A., anterior decesului său survenit la data de 11.11.2011, a acceptat succesiunea după mama sa.
Privitor la motivul de revizuire ce vizează cheltuielile de judecată datorate de către revizuientă Statului Român, instanța de revizuire reține faptul că, împrejurările invocate de revizuenta sunt critici de fond, invocând pretinse greșeli de judecată ca urmare a unoi pretinse aprecieri eronate a probelor administrate și a dispozițiilor legale. Aceste aspecte nu pot fi analizate în cadrul căii de atac a revizuirii fiindcă instanta de recurs s-a pronunțat asupra lor, ori revizuenta tinde a provoca rejudecarea căii de atac, prin transformarea revizuirii în recurs, aspect nepermis atât timp cât unul dintre principiile de drept procesual civil privește unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac.
Față de cele expuse, Tribunalul A. va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta Tonța A. în contradictoriu cu intimații V. M.,V. A. B. și C. M., împotriva Deciziei civile nr.1726/R/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul A.-Secția Civilă în dosarul nr._/55/2011.
În ceea ce privește cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 2.000 lei reprezentând onorariu avocațial, se reține că potrivit jurisprudentei C.E.D.O.(Cvijetic impotriva Croatiei, nr. 71.549/01, 26 februarie 2004, paragraful 63, si Jasiuniene impotriva Lituaniei, nr. 41.510/98, 6 martie 2003, paragraful 55) se poate solicita rambursarea cheltuielilor de judecată, doar dacă sunt reale, necesare și sunt rezonabile în cuantum.
Ori, având în vedere obiectul cauzei și cele două termene de judecată acordate, instanța apreciază ca fiind rezonabilă suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel că, în baza art.274 al.3 C.pr.civ, va obliga revizuienta Tonța A. să plătească intimatei V. M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând jumătate din onorariul avocațial, astfel cum rezultă din factura nr 16 din 20.03.2013 .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta Tonța A. în contradictoriu cu intimații V. M., V. A. B. și C. M., împotriva Deciziei civile nr.1726/R/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul A. – Secția Civilă în dosarul nr._/55/2011.
Obligă revizuienta Tonța A. să plătească intimatei V. M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2013.
Președinte Judecător Judecător
M. A. T. B. D. M.
Grefier
V. M.
Red. M.D.
Tehnored./M.V.
2 ex./ 11.04.2013
Nu se comunică
Prima instanța: Tribunalul A. - judecător redactor A. C.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul ARAD | Reziliere contract. Decizia nr. 632/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
