Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 16662/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 60 R
Ședința publică din 29 ianuarie 2013
Președinte L. B.
Judecător Ș. V.
Judecător O. Ș. S.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta-reclamantă I. F. în contradictoriu cu intimatul-pârât H. D. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială - evacuare.
La apelul nominal se prezintă intimatul pârât H. D., lipsă fiind recurenta-reclamantă I. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, intimatul arată că nu are cereri de formulat.
Instanța considerând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 6 decembrie 2012, constată că prin sentința civilă nr._/05.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta I. F. împotriva pârâtului H. I..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că, reclamanta este proprietara imobilului situat în A., . bis, ., înscris în CF._-C1-U8 A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), imobil în care locuiește împreună cu fiul ei, aceasta susținând că nu mai este posibilă conviețuirea deoarece fiul său are un comportament violent, verbal și fizic, comportament care a determinat și îmbolnăvirea sa.
De asemenea a reținut că, pârâtul a negat această stare de fapt, poziția sa fiind susținută de depoziția martorei Hanc M. V., vecina părților, care a arătat că pârâtul nu se manifestă violent față de reclamantă și că, până la îmbolnăvirea acesteia, au trăit în armonie, însă din cauza bolii reclamanta avea uneori crize (spre exemplu, a pornit gazul) fiind necesar ca, uneori, pârâtul să țipe la mama sa, apreciind că reclamanta nu poate locui singură, întrucât, din cauza bolii, își poate face rău.
Prima instanța a considerat că nu s-a făcut dovada urgenței și a neprejudecării fondului, având în vedere că în materia drepturilor locative, ordonanța președințială are o aplicabilitate limitată, evacuarea putând fi dispusă numai pentru a reprima un abuz de folosință a locuinței sau o ocupare samavolnică a acesteia, fapte care constituie prin ele însele dovada urgenței.
Reclamanta, deși justifică un drept locativ care decurge din calitatea sa de proprietar al imobilului, nu a făcut dovada unor asemenea situații și nici nu a probat pretinsele violențe exercitate asupra sa de pârât, considerând că evacuarea nu poate fi dispusă pe calea procedurii sumare pe care o presupune ordonanța președințială.
Pe de altă parte, prima instanță a considerat că pe cale de ordonanță președințială, instanța nu este îndreptățită să dispună măsuri definitive, cum este măsura evacuării dintr-un spațiu, măsura fiind definitivă și vizează însuși fondul cauzei, și pe cale de consecință apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.581 Cod procedură civilă, a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia si modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și evacuarea necondiționată a pârâtului din imobil.
În motivare arată că pârâtul nu are titlul să locuiască în imobil, și deși este fiul reclamantei, l-a tolerat în apartamentul său de milă, însă din cauza comportamentului agresiv al acestuia a suferit un atac cerebral și fost internată în spital, iar de acolo a fost internată la centru de Vârstnici, unde însă nu a reușit să se adapteze.
Recurenta arată de asemenea că în prezent locuiește la numita R. M., care a luat-o în grijă la data externării de la Centrul de Vârstnici, dorind să se întoarcă la domiciliul său însă nu dorește să locuiască împreună cu fiul său.
Intimatul-pârât nu a depus la dosar întâmpinare însă prezent fiind în fața instanței a solicitat respingerea recursului.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul promovat în cauză nu este fondat.
Procedura specială a ordonanței președințiale presupune întrunirea cumulativă a trei condiții de admisibilitate care constau în urgență, vremelnicie și neabordarea fondului litigios.
În cadrul speței deduse judecății și care se referă la evacuarea intimatului pentru considerentele că acesta din urmă deși fără un drept locativ asupra imobilului recurentei din cauza comportamentului agresiv al acestuia împiedică folosirea locuinței de către proprietara recurentă, nu rezultă din probele administrate.
Declarația martorei recurentei se rezumă în esență la faptul că știe de la mama sa care a discutat cu recurenta că intimatul ,, nu a avut o atitudine adecvată și în general părțile au o relație tensionată”. De asemenea martora a mai relatat că nu a fost prezentă niciodată la vreo presupusă ,, manifestare neadecvată” din partea intimatului.
În materia ordonanței președințiale nu există o urgență principială, această condiție fundamentală trebuie să rezulte din fapte concrete în condițiile în care sarcina probatorie pentru aceste fapte revine recurentei-reclamante, conform art.1169 C.civ. În condițiile în care nu sunt întrunite elementele acestei proceduri speciale, nerezultând o împiedicare a recurentei de a-și folosi locuința, ci dimpotrivă din depoziția celuilalt martor reiese că, recurenta nu putea din cauza stării ei de sănătate să stea singură și să se întrețină și de aceea s-a mutat intimatul (fiul acesteia) cu ea, nu poate fi reținut nici motivul de modificare prevăzut de art.309 pct.9 C.proc.civ. invocat prin cererea de recurs, care vizează greșita aplicare a legii.
Pentru considerentele expuse se va respinge recursul formulat de recurenta I. F. în contradictoriu cu intimatul H. D. împotriva Sentinței civile nr._ din 5 12 2012 pronunțată de Judecătoria A. .
Conform art.274 C.proc.civ. nu se pune problema cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta I. F. în contradictoriu cu intimatul H. D. împotriva Sentinței civile nr._ din 5 12 2012 pronunțată de Judecătoria A. .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 01 2013.
Președinte Judecători
L. B. Ș. V. O. Ș. S.
Grefier
A. C.
Red.: jud. ȘV /AC
2 ex./ 30-01.2013
Nu se comunică părților
- Recurenta-reclamantă I. F. – dom ales A., la C.. Av. J. Vizental A., ., nr.12, .> - Intimat-pârât H. D.- A., . bis, .>
Primă instanță: Judecător C. H. Judecătoria A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1289/2013. Tribunalul ARAD | Succesiune. Decizia nr. 861/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
