Pretenţii. Hotărâre din 20-05-2013, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 18663/55/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 689
Ședința publică din 20 mai 2013
Președinte T. B.
Judecător D. M.
Judecător M. A.
Grefier V. M.
S-au luat în examinare, recursurile formulate de recurentul – reclamant R. P. și de recurenta - pârâtă C. A. SA împotriva sentinței civile nr. 1557/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă recurentul – reclamant R. P. și reprezentanta recurentei - pârâtă C. A. SA – avocat Ț. O. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de recurentul R. P. este legal timbrat cu 513,90 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, iar recursul formulat de recurenta C. A. SA este legal timbrat cu 250 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,constatându-se că instanța a extras din Ecris, Decizia civilă nr.2731/07.12.2010 pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosarul nr._ și încheierea din 25.07.2012 pronunțată d e Tribunalul A. în același dosar, acestea fiind atașate dosarului, după care reprezentanta recurentei C. A. SA depune la dosar chitanța prin care a achitat taxa judiciară de timbru aferentă recursului în sumă de 250 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Nemaifiind formulate alte cereri și alte probe de administrat,tribunalul declară faza probatorie terminată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul – reclamant R. P. solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și respingerea recursului formulat de recurentul – pârât C. A. SA, cu obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Reprezentanta recurentei - pârâte C. A. SA solicită admiterea recursului formulat de această societate și respingerea recursului formulat de recurentul – reclamant R. P., reiterând motivele expuse în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 18.04.2013,constată că prin sentința civilă nr. 1557/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată și completată de reclamantul R. P., domiciliat în A., .-20, . A, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în A., Calea 6 Vânători, FN, jud. A., înregistrată la ORC sub nr. J_, având CUI RO_, s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A.; s-a respins excepția puterii de lucru judecat; s-a respins excepția conform căreia litigiul care face obiectul prezentului dosar nu este de competența instanțelor de judecată, intrând în atribuțiile executorului judecătoresc și a fost obligată pârâta la plata sumei de 5.379 lei actualizată cu indicele de inflație, sub sancțiunea unei amenzi civile ,către reclamant reprezentând pretenții, precum și la plata sumei de 426,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.1464 din data de 14.09.2010 pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului A., acordat reclamantului R. P., prin adresă un drept salarial, respectiv clasa de salarizare 23.B din grila de salarizare a pârâtei, pentru perioada 01.09.2004 – 31.12.2008 și a fost obligată pârâta ., la plata diferenței între salariul cuvenit și cel încasat în perioada 01.09.2004 – 31.12.2008 precum și suma de 1140 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În cadrul dosarului execuțional nr.340/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M., reclamantul R. P., a solicitat executarea silită a drepturilor salariale acordate prin titlul executoriu constituit din sentința civilă nr. 1464/14.09.2010 pronunțată de Tribunalul A., ulterior prin Adresa nr. 24 din 03.01.2012 pârâta . comunică Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M. cu referire la acest dosar execuțional nr. 340/2011 faptul că Biroul resurse umane a calculat că suma ce se transmite spre validare este de 20.659 lei, solicitând totodată ca în situația în care creditorul reclamant R. P. nu este de acord cu această sumă să i se comunice cuantumul pretențiilor sale, pentru a se confrunta cu calculele efectuate de pârâtă.
Prin adresa înregistrată la data de 05.01.2012 în dosarul execuțional nr. 340/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M., reclamantul comunică faptul că este de acord cu suma de 20.659 lei calculată de Biroul resurse umane al pârâtei ..
Astfel, părțile au căzut de comun acord asupra cuantumului pretențiilor reclamantului creditor R. P. ca fiind în sumă de 20.659 lei din care pârâta . a efectuat la data de 17.09.2012, ziua transferului bancar în contul personal al reclamantului,o plată parțială în sumă de 15.380 lei precum și suma de 1140 lei reprezentând cheltuieli de judecată rămânând neachitată diferența de 5.379 lei.
Privitor la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A. instanța de fond a respins-o deoarece prezenta cauză nu are ca obiect drepturi salariale, ci pretenții bănești asupra cărui cuantum părțile au achiesat de comun acord, și nefiind un litigiu de muncă, litigiu care de altfel a fost soluționat definitiv și irevocabil prin Sentința Civilă nr.1464 din data de 14.09.2010 pronunțată în Dosarul nr._ al Tribunalului A. conform art. 267 C. Muncii, nu sunt incidente prevederile articolului 2 lit. c din Cod procedură Civilă, invocate de pârâtă.
Privitor la excepția puterii de lucru judecat instanța de fond a respins-o deoarece diferă obiectul în prezenta cerere, de obiectul litigiului soluționat în Dosarul nr._ al Tribunalului A., nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, din prezenta speță și litigiul soluționat în Dosarul nr._ al Tribunalului A., în prezenta cerere, obiectul vizează executarea plații unor pretenții bănești deja stabilite de părți, creanțe certe, lichide și exigibile.
Privitor la excepția conform căreia litigiul care face obiectul prezentului dosar nu este de competența instanțelor de judecată, intrând în atribuțiile executorului judecătoresc instanța de fond a respins-o deoarece litigiul are ca obiect în principal pretenții bănești, solicitate de către reclamant ca urmare a refuzului nejustificat al pârâtei de plăti integral suma de bani asupra căreia ambele au căzut de comun acord potrivit art. 1166 cod civil .
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că pârâta debitoarea . în executarea titlului executoriu constituit din Sentința civilă nr. 1464/14.09.2010 pronunțată de Tribunalul A., a calculat drepturile salariale ale reclamantului R. P. respectiv clasa de salarizare 23.B din grila de salarizare a pârâtei, pentru perioada 01.09.2004 – 31.12.2008, și plata diferenței între salariul cuvenit și cel încasat în perioada 01.09.2004 – 31.12.2008 la care a fost obligată, în cuantum total de 20.659 lei ,aspect comunicat prin Adresa nr. 24 din 03.01.2012 înaintată Biroului Executorului Judecătoresc B. L., cu referire la dosarul execuțional nr. 340/2011, pârâta chiar efectuând o plată parțială în sumă de 15.380 lei, însă neplata diferenței în sumă de 5.379 lei către reclamant constituie un refuz nejustificat de a aduce la îndeplinire obligația stabilită în titlul executoriu obligație care-i incumbă potrivit prevederilor articolului 371 alin.2 Cod procedură civilă .
În contextul stării de fapt și de drept reținute ,în care părțile au căzut de comun acord asupra cuantumului pretențiilor reclamantului în vederea stingerii raportului juridic, în temeiul art.1166 Cod Civil a fost obligată pârâta la plata sumei de 5.379 lei către reclamant reprezentând pretenții, actualizată cu indicele de inflație sub sancțiunea unei amenzi civile prevăzută de art.580 indice 3 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la plata sumei de 426,80 lei către de reclamant reprezentând cheltuieli de judecată . Împotriva acestei soluții au formulat recurs, atât recurentul - reclamant R. P. cât și recurentul - pârât C. A. S.A. Recurentul R. P. în motivarea recursului său arată că, deși în hotărârea atacată există clar precizată formula conform căreia instanța de judecată „admite cererea formulată și completată de reclamantul R. P.", nu sunt pronunțate soluții pentru toate solicitările. Astfel, în virtutea celor de mai sus și pe cale de consecință, solicită să se admită cererile sale așa cum au fost ele formulate și precizate în acțiunea introductivă cu completările ulterioare prezentate instanței de judecată a Judecătoriei A. în Dosarul nr._ / 55 / 2012, și pe lângă soluția deja pronunțată, să oblige pârâta . să actualizeze cu indicele de inflație pentru perioada 01.01._12 SUMA TOTALĂ (20.659 lei) datorată recurentului, să calculeze și să-i plătească diferența de sumă astfel rezultată; să calculeze și plătească penalitățile pentru fiecare zi de întârziere la plata sumei datorate de 20.659 lei, penalități în cuantum de 0,1 % pe zi din suma totală datorată de 20.659 lei, pentru perioada 23.04._12. Recurenta S.C. C. A. SA, de asemenea a formulat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, pe fond, ca efect al admiterii excepției necompetentei materiale a Judecătoriei A., trimiterea cauzei spre justă soluționare instanței competente în soluționarea litigiilor de muncă, Tribunalul A., iar în caz de respingere a acestei excepții, respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, în principal și ca nefondată în subsidiar.
În motivarea poziției sale recurenta C. A. SA a arătat că, în primul rând, prin ordonanța atacată, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și al disponibilității. Astfel, instanța de fond a emis o "Ordonanța" în prezenta cauză, acest tip de hotărâre fiind specific procedurii reglementate de OUG 119/2007, constatând, în considerentele hotărârii, că "în prezenta cerere obiectul vizează executarea plății unor pretenții bănești deja stabilite de părți, creanțe certe, lichide și exigibile" (pag 6 din hotărârea atacata, paragraful 2). Cu toate acestea, instanța de fond motivează admiterea acțiunii pe art. 1166 C.civ., care definește contractul, iar nu pe dispozițiile OUG 119/2007.Mai mult decât atât, stabilește taxa de timbru la valoare, în cuantum de 426,80 lei, cu toate ca, în procedura reglementata de OUG 119/2007 taxa de timbru este fixă, în cuantum de 39 lei. Nicicând în cursul dezbaterilor instanța de judecată nu a pus în discuția părților, în condițiile art. 129 C.civ., calificarea naturii juridice a litigiului, găsind de cuviință a soluționa prezenta cauză conform OUG 119/2007, fără să i se fi cerut acest lucru, prin niciun înscris emanând de la reclamant și motivând admiterea acțiunii pe dispozițiile dreptului comun. Instanța de fond a soluționat prezenta acțiune fără a solicita reclamantului, în
condițiile art. 112 pct. 4 C.pr.civ., să indice temeiul de drept al acțiunii sale. De altfel,
instanța constată, în cuprinsul hotărârii, că "Cererea nu este motivată în drept"(pag 2
paragraful 2).Astfel, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin. 2, instanța trebuind să suspende cauza în condițiile art. 114 pct. 3 si 4 C.pr.civ.Instanța de fond a dat ceea ce nu s-a cerut, adică a obligat intimata la plata unei amenzi civile conform art. 5803 C.pr.civ., cu toate că nu i s-a solicitat acest lucru de către reclamant. În schimb, i s-a solicitat de către reclamant obligarea intimatei la plata de penalități de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere a plății pentru întreaga sumă de 20.659 lei pentru perioada 23.04._12, precum și penalități pentru fiecare zi de întârziere la plata sumei datorate la care se consideră îndreptățit, cuantumul acestora din urma fiind lăsat la aprecierea instanței de judecată. Instanța nu s-a pronunțat asupra acestor capete de cerere ale reclamantului. Mai mult decât atât, instanța de fond a încălcat iar dispozițiile art. 112 pct. 3 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 114 pct. 3 si 4 C.pr.civ., întrucât cele două solicitări ale reclamantului constituie petite distincte ale acțiunii reclamantului și trebuia ca instanța să le trateze ca atare.
Astfel, primul petit referitor la penalități, cuprins în răspunsul la întâmpinare din data de 19.02.2013, era susceptibil de evaluare în bani, fiind un cuantum de 0,1% din suma de 20.659 lei pentru o perioadă de timp determinată, respectiv intervalul de timp 23.04._12 si era supus timbrării.
Cel de-al doilea petit referitor la penalități avea ca obiect penalități pentru suma datorată, pentru perioada 23.04._12, al căror cuantum este lăsat la aprecierea instanței de judecată. Or, instanța de judecată nu se poate substitui unei părți din proces în determinarea sau cuantificarea pretențiilor acesteia, pentru că, în caz contrar, instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești.
Nu se știe daca există identitate între cele două petite, pentru că instanța nu a solicitat reclamantului să clarifice acest aspect și nici nu i-a solicitat să-și precizeze cuantumul pretențiilor sale cu privire la cel de-al doilea petit referitor la penalități, cuprins în precizarea de acțiune din 10.01.2013. Instanța a soluționat litigiul întemeindu-și hotărârea pe dispozițiile art. 1166
C.civ., în noua reglementare, cu toate că raportul juridic dintre părți este determinat
de dispozițiile Sentinței civile 1646/2010, pronunțată anterior intrării în vigoare a
noului cod civil. Nicicând între părți nu a fost încheiat un contract, în sensul art. 1166
C.civ., ulterior lunii octombrie 2011, care să justifice instanța a soluționa cauza după
dispozițiile noului Cod Civil.Instanța de fond în mod greșit a respins excepțiile invocate de intimată . În realitate, temeiul de drept al pretențiilor reclamantului se află în Sentința 1464/14.09.2010, pronunțata de Tribunalul A. in Dosar_ . După soluționarea recursului declarat de intimată împotriva sentinței antemenționate, în 07.12.2010, conform Deciziei civile 2731/07.12._11, la 14.04.2011, R. P. a formulat cerere de punere în executare a Sentinței civile nr. 1464/14.09.2010, înregistrată la . sub nr. 2883/14.04.2011. La data de 09.05.2011, . a comunicat d-lui R., prin adresa cu nr. de înregistrare 3489/09.05.2011, să precizeze cuantumul pretențiilor sale și să indice contul bancar în care urmează a se face plata. La această adresa dl R. nu a dat nici un răspuns, astfel încât am fost în imposibilitate de a executa obligația de plată, atât în privința cuantumului cât și în privința contului unde urma să facă plata. Nu a mai existat nicio corespondență între R. P. și . până la 28.12.2011, când a primit Somația emisa de B. Bosneac L. M. în Dosar execuțional 340/2011. A comunicat doamnei executor, prin adresa din 03.01.2012, înregistrată la . sub nr. 24, că ne aflam în imposibilitatea executării voluntare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, deoarece titlul executoriu nu cuprinde o sumă exactă pe care ar urma s-o achite, pe de-o parte, iar pe de altă parte, dispozitivul hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu este neclar și, prin urmare nu poate fi pus în executare.
La data de 09.01.2012, directorul general al . a dispus, prin Decizia nr. 2, înființarea unei comisii de analiză a situației, din care a făcut parte directorul economic, un reprezentant al biroului juridic, șeful Biroului de Resurse Umane și avocatul societății. Urmare a Procesului verbal din 12.01.2012, s-a efectuat un raport de expertiză extrajudiciară de a determina cuantumul drepturilor salariale ce urmează a se achita, raport de expertiză efectuat în baza Sentinței civile 1464/14.09.2010, conform căruia nu-i datoram nimic d-lui R. P..
Concomitent cu adresa către executor, intimata a formulat contestație la executare, Dosar nr._, invocând în fața instanței de judecată aceleași argumente legale pe care le-a prezentat d-lui R. personal și executorului judecătoresc, iar instanța a admis contestația la executare, constatând că titlul executoriu necesită a fi lămurit, neputând fi pus în executare în modul în care a fost redactat (Sentința civila 5736/13.06.2012). Urmare a acestei hotărâri judecătorești, s-au anulat formele de executare din Dosarul execuțional nr. 340/2011. La 25.07.2012, R. P. a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii, iar cererea sa a fost admisă în parte, instanța dispunând: „admite în parte cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1464 din 14.09.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ formulată de reclamantul R. P. în contradictoriu cu pârâta .. Dispune lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței menționate, în sensul interpretării noțiunii de salariu din alineatul al 3-lea ca salariu de bază. Dispune lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței menționate, în sensul interpretării noțiunii de salariu din alineatul al 4-lea ca salariu net, respectiv salariul prev. de art. 160 din Codul muncii, cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, după reținerea impozitelor și contribuțiilor." Așa fiind, după lămurirea acestor aspecte, intimata a achitat d-lui R. P. suma rezultată din calculul efectuat de BRU, la data de 17.09.2012. Sentința civila 1464/14.09.2010 nu a putut fi pusă în executare de la data rămânerii sale definitive, adică din 14.09.2010, deoarece dispozitivul hotărârii necesită lămuriri pentru a putea fi pus în executare. Dovada în acest sens rezultă din încheierea pronunțată de Tribunalul A. în 25.07.2012 în Dosar_, când însuși R. P. a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii și din Sentința civila nr.5736/13.06.2012 a Judecătoriei A., pronunțata în Dosar nr._ în soluționarea contestației la executare. După lămurirea dispozitivului hotărârii, a procedat de îndată la plata drepturilor salariale calculate de BRU a .. Reclamantul din prezentul dosar, având titlul executoriu lămurit, nu trebuia să facă altceva decât să se adreseze executorului judecătoresc, deschizând un alt dosar execuțional în baza Sentinței nr.1464/2010 a Tribunalului A., al cărei dispozitiv a fost lămurit prin încheierea din 25.07.2012 și să procedeze la efectuarea unei expertize în cadrul procedurii executării silite, pentru a-și determina cuantumul creanței sale, dacă aprecia că cel stabilit de intimată nu a fost corect. Așa fiind, intimata C. A. SA reiterează excepțiile invocate în fața primei instanțe și, în plus, invocă puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr.5736/13.06.2012, pronunțată de Judecătoria A. în Dosar nr._, prin care la 13.06.2012, o instanță de judecată stabilește irevocabil că pretențiile reclamantului nu sunt lichide, cuantumul lor neputând fi determinat până la lămurirea titlului executoriu, adică a Sentinței nr. 1464/2010 a Tribunalului A.. Este neîndoielnic că părțile din prezentul litigiu nu au achiesat niciodată asupra sumei datorate, dovada în acest sens fiind faptul ca BRU din cadrul . a determinat un cuantum al drepturilor salariale cu care reclamantul nu este de acord, acesta fiind de 15.380 lei, la care s-au adăugat contribuțiile la stat aferente acestor drepturi salariale, în cuantum de 5.379 lei, pe care reclamantul le solicită prin prezenta acțiune, rezultând totalul de 20.659 lei. Așadar, este evident că izvorul juridic al obligației noastre la plată, solicitată prin prezenta acțiune, îl reprezintă drepturile salariale ale reclamantului, iar nu simple pretenții și, este de asemenea evident, ca între părți nu s-a mai stabilit un alt raport juridic subsecvent, care să-și aibă originea în altceva decât drepturile salariale ale reclamantului. Așa fiind, este evident că obiectul prezentului dosar îl reprezintă drepturile salariale ale reclamantului, fiind un litigiu de dreptul muncii și, deci, Judecătoria A. nu este competentă material să-l judece.
Instanța de fond a reținut greșit împrejurarea că intimata C. A. SA a invocat excepția autorității de lucru judecat. De fapt, astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar, a invocat puterea de lucru judecat a Sentinței civile 1464/14.09.2010 a Tribunalului A. față de litigiul care face obiectul prezentului dosar, susținând că efectele acestei hotărâri guvernează raporturile juridice dintre părțile prezentului litigiu, iar ca efect al acestei puteri, s-a statuat odată cu privire la drepturile litigioase deduse judecății prin litigiul de față. Prin prezenta cauză reclamantul intenționează validarea, în mod indirect, de către o instanță de judecată a cuantumului pretențiilor sale reprezentând drepturi salariale, ceea ce, încalcă puterea de lucru judecat a Sentinței nr.1464/14.09.2010, care statuează tocmai obligarea intimatei la plata acestor drepturi salariale. Împrejurarea că reclamantul din prezenta cauză, de asemenea reclamant și în Dosarul nr._, nu a înțeles la momentul judecării Dosarului nr._, să solicite în probațiune, în mod expres, calcularea, de către intimată sau de către un expert a cuantumului exact a drepturilor salariale la care se consideră îndreptățit, nu este o împrejurare imputabilă intimatei și nici nu-i poate da reclamantului posibilitatea ca, introducând o noua cerere la instanțele de judecată, să provoace, în fapt, o nouă judecată asupra aceleași chestiuni litigioase, respectiv drepturile sale salariale față de .. De asemenea, o aceeași cerere de calculare a drepturilor salariale litigioase putea fi formulată de reclamant în cadrul Dosarului execuțional al B. BOSNEAC L. M., care a avut ca obiect tocmai executarea silită a drepturilor salariale acordate prin Sentința civila 1464/14.09.2010 a Tribunalului A.. În ambele cazuri, costurile unei lucrări de specialitate erau suportate de ..
Argumentele mai sus expuse îndreptățesc intimata să formuleze o a treia excepție, în sensul că solicită instanței de judecată să constate că litigiul care face obiectul prezentului dosar nu este de competența instanțelor de judecată, intrând în atribuțiile executorului judecătoresc. Astfel, reclamantul, deși are un titlu executoriu lămurit sub toate aspectele, în loc să-l pună în executare silită, adresându-se în acest sens unui executor judecătoresc, introduce o cerere instanței de judecată, solicitând acesteia sa se substituie executorului judecătoresc în a actualiza suma la care reclamantul se consideră îndreptățit cu indicele de inflație, deși, conform art. 3712 C.pr.civ., aceasta este în căderea executorului judecătoresc la fel ca și calculul dobânzii legale aferente pretențiilor datorate.
Susținerile intimatei C. A. SA pe fondul cauzei sunt aceleași, anume că suma de 20.659 lei reprezintă drepturile salariale brute ale reclamantului, din care s-au calculat taxele și impozitele aferente, rezultând un net al drepturilor salariale de 15.380 lei, pe care 1-a și achitat reclamantului. Reclamantul nu a adus nicio dovadă suplimentară din care să rezulte netemeinicia calculelor făcute de noi, iar instanța de judecată, în mod nejustificat a admis cererea reclamantului, fără ca acesta să-și probeze temeinicia susținerilor sale cu altceva decât cu vorbe.
Recurentul R. P. a depus prin serviciul registratură al instanței precizare la data de 07.05.2013 prin care arată că, întrucât a aflat ulterior că solicitarea sa prin avocat către pârâta . de punere în aplicare a dispozitivului Sentinței Civile nr. 1446 din 14 sept.2010 a Tribunalului A., deși a fost redactată, după cum se observă din copia înscrisului prezentă în dosar, în data de 08.04.2011, ea a fost înregistrată la . sub nr. 2883 în data de 14.04.2011, deci pe cale de consecință solicitările sale din cererea de Recurs, vor avea următoarea formulă: obligarea pârâtei . să actualizeze cu indicele de inflație pentru perioada 29.04._12, suma totală (20.659 lei) datorată recurentului R. P., să se calculeze și să plătească aceluiași recurent diferența de sumă astfel rezultată; să se calculele și să se plătească recurentului penalități pentru fiecare zi de întârziere la plata sumei datorate de 20.659 lei, penalități în cuantum de 0,1 % pe zi din suma totală datorată de 20.659 lei pentru perioada 29.04._12. Explicații despre geneza perioadei de timp: - 29.04.2011: la 15 zile după solicitarea prin avocat adresată pârâtei ., înregistrată la sediul pârâtei sub nr. 2883 în data de 14.04.2011, când în conformitate cu art.26l.din Legea 53 / 2003 privind Codul Muncii, pârâta a intrat pe tărâm infracțional, faptă pedepsită de lege ca atare; 17.09.2012: ziua plății către recurent prin transfer bancar, a sumei parțiale de bani de 15.380 lei.
Tot prin serviciul registratură al instanței, la data de 07.05.2013, recurentul R. P. a depus întâmpinare la recursul depus de recurenta C. A. SA, prin care solicită respingerea recursului ca ntemeinic și nelegal . În motivarea poziției sale expuse prin întâmpinare,recurentul – reclamant arată că, litigiul de muncă a fost soluționat prin Sentința Civilă nr. 1446 din 14 sept. 2010 a Tribunalului A., instanța de judecată a acordat un drept salarial de care recurentul a fost frustrat, respectiv clasa de salarizare 23 B din grila de salarizare a ., pentru perioada 01.09._08. Litigiul care face obiectul prezentului dosar nu este în competența executorului judecătoresc întrucât recurentul nu are asupra sa un titlu executoriu care să poate fi supus procedurii de executare silită și care să conțină explicit sumele bănești solicitate acum de recurent (actualizare cu indicele de inflație, penalități de întârziere, ș.a.) care nu aveau cum să apară în dispozitivul Sentinței Civile nr. 1446 din 14 sept. 2010 a Tribunalului A., ci au apărut ca o consecință a neplății la timp și în integralitate a sumelor bănești datorate de pârâta . recurent și asupra cărora ambele părți au achiesat de comun acord. Pe deasupra, recurentul are asupra sa și un precedent de natură juridică prin anularea de către instanța de judecată a procedurilor de executare silită declanșate la solicitarea subsemnatului, pe motivul art. 379 C.P.CIV.:"nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă". Cererea de recurs împotriva Ordonanței nr.1557/25.02.2013, conține informații
neconforme cu realitatea și exprimării confuze. De exemplu la pag.3, paragraf 8 „Am comunicat d-nei executor, prin adresa din 03.01.2012, înregistrată la . sub nr. 24, că ne aflăm în imposibilitatea executării voluntare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, deoarece titlul executoriu nu cuprinde o sumă exactă pe care ar urma să o achite, pe de o parte, iar pe de altă
parte, dispozitivul hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu este neclar și, prin urmare nu poate fi pus în executare". însă iată ce menționează în realitate adresa nr. 24 din 03.01.2012 a ., la pag.1, paragraf 3: „Calculul nostru realizat de Biroul resurse umane este de 20.659 lei, sumă pe care solicitm a o comunica clientului d-voastră pentru validare" și la pag.1, paragraf 5: „în situația în care este de acord cu această sumă, reiterăm solicitarea de a ne
comunica contul bancar unde urmează ".Transmițând acordul scris prin fax din B.E.J. B. L. M. la sediul . în data de 05.01.2012, deci cu maximă celeritate, rezultă indubitabil că suma de 20.659 lei este singura sumă asupra căreia părțile au achiesat de comun acord.
Deasemenea, în cererea de recurs la pag.2, paragraf 9 și 10 se face confuzie între cele două cereri ale recurentului R. P. făcute în completare la acțiunea introductivă înregistrată în 10 ian.2013. Nu se observă că primul petit conține actualizarea cu indicele de inflație pentru perioada 01.01._12 a sumei totale de 20.659 lei, iar cel de-al doilea solicită calcularea și plata de penalități de întârziere pentru perioada 23.04._12, cu precizarea suplimentară privind geneza perioadei de timp, precum și al cuantumului exact al penalităților, făcută în răspunsul la întâmpinarea ., înregistrat de recurentul R. P. în data de 19.02.2013.
Comportamentul pârâtei . după obținerea de către recurentul R. P. a Deciziei Civile nr. 2731 din 07.dec.2010 a Curții de Apel Timișoara, definitivă și irevocabilă, a fost guvernat permanent de o simulare a neputinței și neștiinței interpretării Sentinței Civile nr. 1464 din 14 sept. a Tribunalului A., în ciuda faptului că dispozitivul sentințelor mai sus
menționate, conține elemente matematice riguros de exacte: se modifică Decizia „X" (Decizia nr. 125 / 23.04.2009),apare clasa de salarizare „Y"(clasa 23 B), pe durata de timp de la „a" la „b" (01.09._08). Pe deasupra pentru Decizia 125 / 23.04.2009 (căreia instanța îi modifică doar data de punere în aplicare: 01.09.2004, în loc de 01.01.2009 cum a apărut în Actul adițional la contractul individual de muncă nr. 2446 - exista deja metodologie de calcul din partea serviciului financiar contabil al societății, când pentru o durată de timp de 5(cinci) luni (ianuarie-mai 2009) i-a fost calculată și plătită recurentului R. P. în luna iunie a anului 2009, suma de 2.096 lei. Acest comportament, dealtfel cu interferențe în sfera Codului Penal, a generat și Sentința Penală nr. 1923 din 30 iulie 2012 și a dat naștere și prezentei acțiuni juridice. Recurentul R. P. solicită instanței să pună în vedere să se de a explicații despre comportamentul pârâtei, care după ce transmite recurentului prin B.E.J. B. L. M.,adresa nr. 24 din 03.01.2012-la peste un an distanță de la Decizia Civilă nr.2731 din 07.dec.2010 a Curții de Apel Timișoara - în care solicită recurentului acordul spre validare a sumei de 20.659 lei, precum și contul bancar unde aceasta să-i fie transferată, la doar câteva zile distanță în 12.01.2012 solicită generarea unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară care apare în 16.01.2012 și care în urma interpretării dispozitivului Sentinței Civile nr.1446 din 14 sept.2010 a Tribunalului A. de către un doctor în contabilitate, consfințește: . nu datorează nimic d-lui R. P., dimpotrivă d-l R. P. datorează . suma de 15.902 lei Se solicită să se constate că prezenta acțiune juridică inițiată de recurentul R. P. este întemeiată, bazată pe fapte ce au corespondență în realitatea concretă, probate cu înscrisuri oficiale, și pentru aceasta să manifeste înțelegere față de situația în care se află, de a nu putea indica temeiul de drept al acțiunii sale.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 și 304 ind.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că următoarele:
Astfel, recurentul . invocă faptul că prima instanță a încălcat principiului contradictorialității și cel al disponibilității pronunțând o ordonanță întemeiată pe OUG nr. 119/2007, fără a pune în discuția părților calificarea naturii juridice a litigiului, de asemenea că în mod greșit a judecat cauza, fără ca cererea reclamantului să fie motivată în drept.
Nu pot fi primite aceste susțineri întrucât, în mod evident este vorba de o greșeală materială ce poate fi înlăturată în condițiile art. 281 Cod procedură civilă. Într-adevăr, în antetul hotărârii apare denumirea „Ordonanță” în loc de „Sentință”, însă, se observă că litigiul a fost judecat pe procedura de drept comun, iar hotărârea a fost motivată pe dispozițiile dreptului comun, fără vreo referire la procedura specială a somației de plată. Se observă de asemenea că reclamantul, în precizarea de acțiune, indică drept temei legal al pretențiilor sale disp. art. 29618 al. 51 din Legea nr. 571/2003.
Se mai invocă faptul că prezentul litigiu are ca obiect drepturile salariale ale reclamantului, fiind deci un litigiu de muncă ce exclude competența materială a judecătoriei, mai mult, este exclusă competența instanțelor de judecată, executorul judecătoresc având atribuția de a actualiza sumele cu indicele de inflație.
Nu pot fi primite nici aceste susțineri, întrucât, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prezenta cauză are ca obiect pretenții bănești asupra cărui cuantum părțile au căzut de acord în urma unui litigiu de muncă soluționat irevocabil.
Contrar afirmațiilor recurentului ., nu se încalcă puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1464/14.09.2010 pronunțată de Tribunalul A. și nici a Sentinței civile nr. 5736/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria A., prin prima hotărâre fiind stabilită obligația de a achita diferențele salariale, iar prin cea de-a doua statuându-se faptul că nu este precizată suma din titlul executor.
. mai invocă faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere vizând actualizarea sumei totale de 20.659 lei și acordarea penalităților de întârziere calculate la această sumă.
Se observă faptul că acesta este și motivul de recurs invocat de reclamantul R. P..
Instanța constată că prin acțiunea introductivă și precizările ulterioare, reclamantul a solicitat să i se acopere prejudiciul produs prin întârzierea punerii în executare a sentinței civile ce constituie titlul executor.
Se observă că la data de 03.01.2012 . trimis către B. B. L. M. o adresă prin care solicită să i se comunice reclamantului faptul că suma pe care înțelege că o datorează – suma calculată de propriul Birou de resurse umane – este de 20.659 lei și cere validarea acesteia de către reclamant.
La data de 05.01.2012, reclamantul comunică B. B. L. M. faptul că este de acord cu suma de 20.659 lei calculată de Biroul resurse umane al debitoarei . în condițiile în care aceasta reprezintă suma netă rezultată din calculul diferenței dintre salariul cuvenit pentru clasa 23B și salariul efectiv încasat pentru perioada 01.09._08, precizând că în conformitate cu titlul executoriu debitoarea mai are de achitat cheltuieli de judecată la care se adaugă cheltuielile de executare aferente.
Prin urmare, în condițiile în care, în urma acestei înțelegeri a părților – înțelegere perfect valabilă conform art. 969 Cod civil și a principiului disponibilității ce guvernează și etapa executării silite a hotărârii judecătorești – debitoarea . a virat în contul reclamantului doar suma de 15.380 lei, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata diferenței de 5379 lei, actualizată cu indicele de inflație.
Chiar dacă nu deosebit de explicit, prima instanță a reținut în considerente că aceasta este suma ce acoperă prejudiciul produs reclamantului prin întârzierea punerii în executare a titlului executoriu.
În mod corect s-a dispus actualizarea doar a diferenței neachitate de 5379 lei și nu au fost acordate penalități de întârziere în condițiile în care, la data de 05.01.2012, părțile au convenit cuantumul întregii sume datorate – respectiv 20.659 lei.
Sub nici un motiv nu pot fi primite motivările ., în sensul că suma de 20.659 lei reprezintă drepturile salariale brute ale reclamantului, din care s-au calculat taxele și impozitele aferente, rezultând un net al drepturilor salariale de 15.380 lei pe care l-a și achitat.
Și aceasta deoarece, pe de o parte, în cauză nu s-a efectuat o expertiză contabilă, iar pe de altă parte, ce e cel mai important, în adresa către executorul judecătoresc nu s-a menționat că ar fi vorba de salarii brute, iar răspunsul reclamantului a fost că își exprimă acordul pentru suma netă de 20.659 lei.
Susținerea recurentului . în sensul că în speță nu sunt incidente dispozițiile noului Cod civil, este corectă, dispozițiile art. 3 și 5 din Legea nr. 71/2011 statuând acest aspect, însă faptul că prima instanță și-a motivat hotărârea pe disp. art. 1166 din noul Cod civil – ce reiau cu fidelitate disp. art. 942 din Codul civil 1964, nu este un motiv întemeiat pentru modificarea sentinței recurate.
În fine, se apreciază a fi întemeiat motivul invocat de . referitor la amenda civilă.
Într-adevăr prima instanță a obligat pârâta la plata sumei sub sancțiunea unei amenzi civile, deși nu a fost investită cu acest cap de cerere.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, va fi admis recursul exercitat de C. A. SA, și modificată în parte sentința atacată în sensul că se înlătură dispoziția referitoare la sancțiunea amenzii civile și va fi respins recursul declarat de recurentul R. P..
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile de judecată nu vor fi acordare reclamantului întrucât recursul acestuia urmează a fi respins și nici pârâtei întrucât capătul de cerere admis nu a necesitat plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul R. P. în contradictoriu cu intimata . împotriva sentinței civile nr. 1557/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. .
Admite recursul exercitat de C. A. SA împotriva aceleiași sentințe și în consecință, o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția referitoare la sancțiunea amenzii civile .
Menține în rest dispozițiile stentinței.
Fără cheltuieli de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2013.
Președinte Judecător Judecător
T. B. D. M. M. A.
Grefier
V. M.
Red..T.B./Tehnored. V.L.
2 ex./19.06.2013
Nu se comunică părților
Prima instanța Judecătoria A. - judecător C. F. M.
| ← Succesiune. Hotărâre din 02-07-2013, Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
