Reziliere contract. Decizia nr. 739/2013. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 739/2013 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 946/55/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.739
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte S. N.
Judecător N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier G. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul reclamant L. D. V. în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.A.- împotriva sentinței civile nr.2610 din 01.04.2013, pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal se prezintă recurentul, asistat de avocat D. A. din Baroul A., lipsind intimata .
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen și a fost legal timbrat cu 1563,00 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Se constată că prin serviciul registratură, la data de 22.05.2013,intimata a depus la dosar întâmpinare și acte în susținerea acesteia .
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul recurentului și nefiind formulate cereri, constatând cauza în stare de judecată instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxe de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, înregistrat la Tribunalul A. la data de 24.04.2013, constată că prin sentința civilă nr.2610 din 01.04.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul L. D. V. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., Agenția B. M., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, contractul de credit de consum a fost încheiat la data de 22.08.2008, dată la care erau aplicabile dispozițiile art.1020-1021 din Codul civil de la 1864, privind rezilierea judiciară. Potrivit acestor dispoziții legale, pentru a se putea pronunța rezilierea contractului este necesară, printre altele, îndeplinirea cerinței esențiale a culpei debitorului în neexecutarea contractului. Ori, în speță, reclamantul nu a dovedit vreo culpă a pârâtei în neexecutarea contractului de credit de consum. Dimpotrivă, pârâta și-a îndeplinit obligația de a pune la dispoziția reclamantului și a fratelui acestuia creditul solicitat, astfel că nu se pune problema rezilierii contractului. Instanța de fond a mai reținut că, respectivul contract nu încetează nici prin moartea împrumutatului principal, adică prin moartea fratelui reclamantului, acesta dăinuind până la achitarea debitului de către oricare dintre părți, inclusiv de către reclamant în calitate de codebitor.
În al doilea rând, contrar celor susținute de reclamant, executarea debitului, izvorât din contract, nu trebuie să primeze asupra patrimoniului debitorului principal (fratele reclamantului), întrucât reclamantul are calitatea de codebitor, iar potrivit art.8.3 din contractul de credit, banca (pârâta) poate declara creditul exigibil anticipat, atât față de debitor, cât și față de garanți. Mai mult, potrivit art.6.2 din contract, garanții renunță la beneficiul de diviziune și de discuție, conferind astfel posibilitatea creditorului de a urmări pe oricare dintre părțile obligate, debitor sau garanți, deci inclusiv pe reclamant.
Prima instanță nu a primit argumentul reclamantului, cum că banca pârâtă s-ar fi îndestulat din indemnizația primită cu titlu de asigurare, ca urmare a decesului fratelui său debitor principal arătând că, pârâta a beneficiat de asigurarea de viață a fratelui reclamantului însă, cu toate acestea, suma de 5000 CHF, reprezentând despăgubiri în temeiul poliței de asigurare, nu putea acoperi suma restantă, datorată în temeiul contractului de credit, respectiv suma de 23.039,38 CHF, reprezentând capital și dobânzile aferente. Acest fapt rezultă din răspunsul băncii la notificarea expediată de reclamant, existentă la fila 8 dosar. Prin urmare, pentru diferența de bani neacoperită prin asigurarea de viață a fratelui reclamantului, banca pârâtă putea trece la executarea reclamantului în calitate de codebitor al fratelui său.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. D. V. solicitând ca în urma admiterii căii de atac să fie modificată hotărârea primei instanțe în sensul admiterii acțiunii introductive, în principal,rezilierea Contractului de credit de consum nr. 022CSF_/22.08.2008, cu obligarea intimatei la restituirea prestațiilor obținute prin poprirea ilegală a salariului său, iar în subsidiar, obligarea intimatei pârâte să se îndestuleze din patrimoniul rămas în urma defunctului L. P. M. până la concurența sumelor împrumutate, aferente contractului de credit, dacă această sumă nu a fost acoperită din valorificarea poliței de asigurare.
Prin motivele de recurs, reclamantul arată că instanța de fond în mod eronat și cu totul abuziv a reținut susținerile pârâtei privind cuantumul sumei primite din asigurare fără dovezi suplimentare bazându-se doar pe răspunsul formal al acesteia în urma notificării de către reclamant.
De asemenea, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și motive străine de natura cauzei, instanța de fond apreciind că „pentru a se putea pronunța rezilierea contractului, este necesar printre altele îndeplinirea cerinței esențiale a culpei debitorului în neexecutarea contractului"", ori reclamantul/debitor al unei obligații nu își putea invoca propria culpă în rezilierea contractului de împrumut.
Culpa aparține, în opinia recurentului, intimatei-pârâte materializată prin neaducerea la cunoștință a datelor contractului de asigurare, prin valorificarea poliței fără a încunoștința despre stingerea sau diminuarea ratelor aferente creditului, obligații asumate de creditor prin contract.
Cu toate că în contract este stipulată, la art. 12.5, o clauză de îndestulare a băncii prin valorificarea asigurării de viață, al cărei beneficiar a fost la decesul titularului contractului, nu au fost oferite informații cu privire la stingerea sau eventuala diminuare a creditului, banca continuând să opereze aceleași rate.
Mai mult decât atât, deși în contract este prevăzută modalitatea de garantare a creditului și ordinea de valorificare a acestora, banca nu a procedat la valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul defunctului înainte de a solicita îndestularea din veniturile codebitorului, încălcând astfel prevederile contractuale.
Totodată este abuzivă și inserarea în contractul de credit a clauzei privitoare la renunțarea la beneficiul de diviziune și discuțiune, acest contract având un profund caracter de contract de adeziune care încalcă flagrant principiile elementare ale libertății contractuale și al bunei-credințe.
Prin întâmpinare, intimata pârâta S.C. B. S.A a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Intimata a arătat că în ceea ce privește asigurarea de viață, debitorul L. P. M. a beneficiat de această poliță conform art.IX, pct.9.4 din contractul de credit, suma maxim asigurată fiind de 5000 CHF.Această asigurare a fost acordată gratuit de către bancă, iar titularul contractului de credit a luat la cunoștință și a fost de acord cu aceasta .
La data acordării creditului la contractul de credit au fost atașate și informații generale privind asigurarea de viață, în care se menționează suma maxim asigurata de 5000 CHF, sumă distribuită la credit.
Intimata a arătat că potrivit art. 7.2 din contract, împrumutatul și codebitorul se obligă sa restituie creditul primit.
Privitor la clauzele pe care contestatorul le consideră abuzive, intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 12.7, împrumutatul contestator, recunoaște că i s-a pus la dispoziție un timp în care a studiat și reflectat asupra clauzelor contractului, pe care 1-a negociat, agreat și ulterior l-a semnat.
De asemenea, pârâta a prezentat situația plăților creditului și modul în care aplicat procedurile de recuperare după încetarea plăților anume prin declanșare exigibilă anticipată a creditului la 03 01 2010, în urma înregistrării unei întârzieri la plată de 216 zile.
Examinând cauza în sensul prevăzut de art.304 ind.1 cod pr.civilă, raportat la motivele pentru care reclamantul a declarat recurs se constată că acesta nu este fondat, sentința atacată fiind pronunțată în considerarea situației de fapt care rezultă din înscrisurile depuse la dosar și a aplicării dispozițiilor legale ce își găsesc incidență pentru soluționarea litigiului dintre părți regăsite în considerente.
Astfel, reclamantul exercită acțiunea în contradictoriu cu pârâta pentru un capăt de cerere principal, rezilierea contractului cu restituirea prestațiilor obținute de bancă prin reținerile din salariu, și unul subsidiar, obligarea pârâtei la îndestulare pentru creditul restant, neacoperit din valorificarea poliței de asigurare, exclusiv din patrimoniul rămas în urma defunctului său frate, situație în care analiza efectuată de prima instanță este corectă, în limitele învestirii prin cererea reclamantului, raportat la cauzele de reziliere și la urmărirea patrimoniului defunctului.
În ce privește clauzele contractului, semnat și de reclamant în calitate de codebitor, tribunalul consideră că cea care ar impune atenție raportat la problema ridicată de reclamant-a caracterului ei abuziv- este cea privind scadența anticipată clauză care, raportat la dispozițiile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, conform prevederilor art.4 și Anexei nr.1 nu are acest caracter.
După cum rezultă din actele depuse la dosar și din poziția exprimată de părți, înainte de a fi semnat, contractul de credit a fost analizat de debitor și codebitor, iar obligațiile asumate au fost executate, mai puțin cea din care derivă și prezenta cauză, de restituire a ratelor pentru care s-a înregistrat întârziere din timpul vieții debitorului principal moment la care s-a și activat clauza scadenței anticipate.
În ce privește suma de care banca a beneficiat în urma decesului debitorului principal, tribunalul constată caracterul neechivoc al acesteia, conform contractului încheiat ce nu poate primi o altă interpretare decât cea care rezultă din comunicarea trimisă de bancă reclamantului în urma notificării acesteia prin avocat, sub aspectul cuantumului de 5000 CHF.
În ce privește solicitarea reclamantului, ca actele de executare să vizeze cu prioritate patrimoniul defunctului său frate, tribunalul consideră că băncii nu îi poate fi impusă această conduită în condițiile în care contractul de împrumut este asumat și de codebitor obligațiile acestuia fiind cele ale debitorului principal, acesta neavând dreptul de a invoca beneficiul de discuțiune deoarece nu are calitate de garant .
Față de cele arătate, în temeiul art.312 alin.1 cod pr.civilă tribunalul va respinge recursul declarat de reclamantul L. D. V. împotriva sentinței civile nr.2610/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul L. D. V. împotriva sentinței civile nr.2610/01.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. N. N. C. S. C. Ș.
Grefier
G. S.
Red.SN/GS – 20.05.2013
Ex. 2 - nu se comunică
Prima instanță - Judecătoria A., judecător C. A.
| ← Expropriere. Sentința nr. 3/2013. Tribunalul ARAD | Expropriere. Sentința nr. 2100/2013. Tribunalul ARAD → |
|---|
