Rezoluţiune contract. Decizia nr. 875/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 875/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 9704/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 875
Ședința publică din data de 02 octombrie 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta C. A., în contradictoriu cu pârâții C. P. și C. M., împotriva sentinței civile nr. 1454/31.03.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
S-a făcut referatul cauzei, după care, văzând că părțile au pus concluziile în ședința publică din 25 septembrie 2014, fiind amânată pronunțarea la data de 02 octombrie 2014, tribunalul procedează la judecarea pricinii.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la data de 19.06.2014 la Tribunalul A. în dosarul nr._, constată că prin sentința civilă nr. 1454 din 31.03.2014 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria A. a respins acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâții C. P. și C. M..
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 2.250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 25.03.2010 s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.336 de BNP G. L. prin care reclamanta a transmis pârâților nuda proprietate asupra imobilul înscris în CF nr._ C1-U1 A., rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
În schimbul imobilului transmis în nudă proprietate, prin contractul mai sus menționat pârâții și-au asumat obligația să o întrețină și să o îngrijească pe reclamantă cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții acesteia, iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului locului.
Prima instanță a reținut că deși reclamanta a invocat neexecutarea obligațiilor de către pârâți nu a adus dovezi în sprijinul acestei afirmații, deși sarcina probei îi revenea în virtutea dispozițiilor art.249 Noul cod de procedură civilă potrivit cărora cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească.
Prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantei, reclamanta este cea care dorește rezoluțiunea contractului, iar principala nemulțumire a acesteia este legată de faptul că pârâta locuiește în Spania și are suspiciunea că ar putea să divorțeze de pârât.
Astfel, martora Mihaieș Nița a declarat că unul din motivele pentru care reclamanta dorește desființarea contractului este acela de a-l proteja pe fiul acesteia, pe pârât, întrucât nu are încredere că pârâta nu ar divorța de pârât, iar acesta ar putea să piardă casa. De asemenea, martora a declarat că, chiar și în ipoteza desființării contractului reclamanta intenționează să locuiască cu pârâții și nepoții acesteia.
De asemenea, atât martora Mihaieș Nița cât și martora Sztoica Terez au declarat că reclamanta este nemulțumită de faptul că pârâta lucrează în Spania, însă ambele martore au arătat că pârâta trimite lunar bani pentru cheltuielile gospodăriei.
Prima instanță a mai reținut, în ceea ce privește motivul invocat de reclamantă referitor la faptul că pârâta lucrează în Spania și astfel nu se ocupă de gospodărie, că și la data încheierii contractului de întreținere pârâta lucra în Spania așa încât era evident că aceasta nu se putea ocupa de menaj. De altfel, prin contract, pârâta nu și-a luat obligația de a reveni în țară, ci ambii pârâți s-au obligat să o întrețină și să o îngrijească pe reclamantă cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții acesteia, iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiului locului.
Deoarece obiectul acțiunii, în funcție de finalitatea urmărită îl reprezintă rezoluțiunea contractului de întreținere menționat, instanța a analizat condițiile rezoluțiunii, conform art. 1020 - 1021 cod civil (în vigoare la data încheierii contractului), respectiv dacă există o neexecutare totală sau parțială, dar suficient de importantă a contractului și dacă această eventuală neexecutare se datorează culpei pârâților debitori ai obligației de întreținere.
Este important de stabilit modul în care se determină limitele obligației de ajutor și supraveghere ce intră în conținutul obligației de întreținere. Permanența nu poate fi privită temporal și nici spațial în mod absolut, în sensul de a locui cu întreținutul, de a sta tot timpul lângă el, ci relativ, intermitențele normale fiind de natura și esența obligației de întreținere.
În cauza de față prima instanță a reținut că nu se impune un ajutor permanent la menaj și la pregătirea hranei, având în vedere că aceasta se poate îngriji singură.
În ceea ce privește obligația pârâților de a asigura reclamantei ajutorul cuvenit, prima instanță a reținut că reclamanta nu duce lipsă de cele necesare traiului, pârâții asigurându-i cele necesare cu atât mai mult cu cât reclamanta nu realizează venituri substanțiale.
Chiar reclamanta a recunoscut că pârâta trimite lunar bani fiului său, iar acesta achită cheltuielile de întreținere, gaz, curent și îi remite sume de bani pentru alimente, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză.
Martorii C. A. C. și G. I., audiați la propunerea pârâților, au arătat că aceștia se îngrijesc de reclamantă, asigurându-i atât hrana cât și lemne pentru foc, ocupându-se de toate cheltuielile casei. Totodată martorii au arătat că pârâtul s-a ocupat de starea de sănătate a reclamantei, cumpărând medicamente ori de câte ori reclamanta are vreo afecțiune.
Prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză nu se poate concluziona că în mod culpabil pârâții nu și-au adus la îndeplinire obligația de întreținere asumată prin contractul încheiat între părți în anul 2010, iar faptul că în prezent, reclamanta dorește desființarea contractului, nu constituie un argument suficient pentru a dispune rezoluțiunea contractului, în lipsa unei atitudini dovedite ca fiind culpabilă a debitorilor întreținerii.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, prima instanță, văzând că nu sunt îndeplinite prev. art. 1020 și 1021 Cod civil din 1864 a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.336/25.03.2010 de BNP G. L. formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții C. P. și C. M..
În temeiul art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă, prima instanță a obligat reclamanta la plata sumei de 2.250 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C. A. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii introductive de instanța dispunând rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 336 din 25.03.2010 de Biroul Notarial Public G. L. și revenirea la situația anterioară de carte funciară dispunând Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliara A. să efectueze cuvenitele operațiuni de revenire la situația anterioară în C.F. nr._-C1-U1 A., cu nr. top. 6683/7/70/11/II (provenit din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ A.) potrivit hotărârii judecătorești și obligarea pârâților-intimați să-i plătească cheltuielile de judecata avute la instanța de fond și la instanța de apel.
Apelanta arată că instanța de fond în mod greșit a reținut în motivare că „deși reclamanta a invocat neexecutarea obligațiilor de către pârâți, nu a dus dovezi în sprijinul acestei afirmații, deși sarcina probei îi revenea în virtutea dispozițiilor art. 249 Noul Cod de procedură civilă. Depozițiile martorilor și chiar și pârâtul prin răspunsul la interogatoriu dovedesc ca pârâții intimați nu-și îndeplinesc obligațiile de îngrijire și întreținere pe care și le-au asumat prin contract și că în perioada martie_12 din banii trimiși de pârâtă trebuiau să se întrețină 4 persoane: apelanta, pârâtul, fiul pârâților și fiica pârâților în vârstă de 12 ani.
Instanța de fond a respins în mod eronat motivul din cererea sa de rezoluțiune a contractului de întreținere că: „pârâta C. M. în loc să mă îngrijească și să mă întrețină a rămas în Spania”.
Este eronată și susținerea instanței că: „prin contract pârâta nu și-a luat obligația de a reveni în țară”. Obligația de a fi întreținută și îngrijită „în casa mea a întreținutei” a fost acceptată și asumată de ambii pârâți.
În opinia apelantei, prima instanță a omis faptul că, după încheierea contractului de întreținere i-a solicitat pârâtei C. M. să revină în țară, lucru dovedit prin depozițiile martorilor și că prima instanță a reținut în mod eronat în motivare conținutul obligației de îngrijire și întreținere. În cauza de față instanța a reținut că nu se impune un ajutor permanent la menaj și la pregătirea hranei având în vedere că aceasta se poate îngriji singură.
Apelanta arată că anterior încheierii contractului de întreținere trăia din venitul din pensie, iar după încheierea contractului de întreținere este nevoită să dea toată pensia pentru cheltuielile de întreținere (lucru recunoscut de pârâtul C. P. la interogatoriu), iar cumpărăturile pentru alimente, prepararea hranei, spălatul și călcatul hainelor și a lenjeriei de pat, curățenia, le-a făcut și înainte de încheierea contractului de întreținere și este nevoită să le facă și după încheierea acestui act.
Nu se poate reține că toți banii care au fost trimiși de pârâta au fost folosiți pentru cheltuielile de îngrijire și întreținerea sa. Banii au fost primiți de fiul pârâților astfel ca ea nu avea niciun drept de control asupra acestora și că nu avea cum să știe nici măcar câți bani au fost primiți de acesta.
În drept invocă art. 466, 470, 476, 477, 478, 479, 480 (2) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cu modificările ulterioare, art. XIV și XV Secțiunea a 2-a, Cap. II din Legea nr. 2/2013.
Intimații C. P. și C. M. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării arată că prima instanță a reținut faptul că reclamanta din probele administrate în cauză nu a dovedit neexecutarea obligațiilor din partea pârâților, principala nemulțumire a acesteia fiind legată de faptul că pârâta C. M., este plecată în Spania cu locul de muncă și are suspiciunea că ar putea să divorțeze de pârât.
Consideră intimații că așa cum au arătat și demonstrat prin probele administrate în cauză în prima instanță, își duc la îndeplinire obligațiile contractuale de întreținere, aceste probe constând în audiere de martori, precum și dovezi din care rezultă sumele de bani trimise lunar de către pârâtă în România, sume de bani care sunt folosite pentru întreținerea apelantei.
Se arată că apelanta nu contribuie cu sume de bani la întreținerea sa, iar veniturile obținute din pensie le folosește exclusiv după bunul sau plac, acest aspect putând fi observat din faptul că apelanta a achitat în prima instanța cheltuieli de judecată în cuantum de 7.258 lei, o sumă deloc de neglijat având în vedere cuantumul pensiei acesteia care este situat sub 1.000 lei lunar.
Tot din probatoriul administrat a rezultat împrejurarea că apelanta refuză întreținerea sub forma pregătirii hranei calde sau a curățeniei în camera sa, ușa fiind deseori închisă cu cheia, iar ceilalți membri ai familiei nu puteau intra fără acordul ei.
Se arată că martorii au declarat faptul că apelanta este îngrijită de către pârâți, cunoscând faptul că pârâta C. M., muncește în Spania, unde realizează venituri substanțiale față de veniturile din România, (800-1000 Euro), aceasta prestând o munca zilnică de 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta, și din aceste venituri trimite lunar la martorul C. P. junior, sume de bani pentru întreținerea apelantei, precum și a familiei.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că sumele de bani pentru întreținerea apelantei și a familiei au fost trimise o perioadă de timp, chiar apelantei, iar motivul pentru care nu s-au mai trimis banii acesteia, a fost tocmai din cauză că aceasta nu gestiona eficient sumele de bani, întreaga familie având de suferit.
Intimații arată că apelanta este nemulțumită de fapt de relația dintre pârâții C. M. și C. P. senior, care este și fiul sau și că are o temere că aceștia se vor despărțit, temere care nu are nici un suport real.
Pârâtul a declarat instanței de judecată ca are o relație bună cu pârâta și nu intenționează să divorțeze, apelanta mama sa, fiind cea care îl îndeamnă să desfacă căsătoria.
Intimații, după încheierea contractului de întreținere, au recondiționat imobilul, obiect al contractului de întreținere, oferind apelantei reclamante condiții deosebite de trai.
În drept intimații invocă art. 205-207 Cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și ținând seama de dispozițiile art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză este nefondat, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, atât sub aspectul stării de fapt reținute, cât și al dispozițiilor legale aplicabile.
Astfel, în mod corect prima instanță a analizat condițiile rezoluțiunii contractului de întreținere din perspectiva dispozițiilor art. 1020-1021 Cod civil anterior, stabilind că pârâții nu se fac culpabili de o executare necorespunzătoare a întreținerii datorate reclamantei, care însă să fie suficient de importantă încât să conducă la rezoluțiunea contractului. Așadar, din analiza probațiunii testimoniale administrate în cauză, rezultă cu claritate faptul că reclamanta este întreținută corespunzător de către pârâți, martorii G., C. și C. P. apreciind că acesteia nu-i lipsește nimic, pârâții preocupându-se de achitarea cheltuielilor curente de întreținere, precum și de rezolvarea problemelor medicale ale reclamantei, cumpărându-i medicamentele necesare însănătoșirii.
Este de menționat că, practic, întreținerea unei persoane presupune activități precum: procurarea de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, îngrijiri medicale, activități gospodărești curente, plata diverselor serviciu furnizate, și în final cheltuieli de înmormântare; în esență, se poate reține că debitorul obligației de întreținere datorează prestații raportate la condiția socială anterioară a creditorului, prestarea întreținerii fiind indivizibilă, în sensul că în cazul existenței mai multor debitori, prestarea întreținerii doar de către unul din ei este suficientă și liberatorie pentru ceilalți debitori.
Or, din probele cauzei nu rezultă că după încheierea contractului de întreținere nivelul de trai al reclamantei ar fi scăzut, ci dimpotrivă, se pare că au crescut în mod nejustificat pretențiile reclamantei, care dorește un ajutor permanent din partea pârâtei – nora sa (aceasta fiind plecată în Spania), deși reclamanta este o femeie ce se îngrijește singură, beneficiind însă de ajutorul și întreținerea pârâtului și a fiului său major – nepotul reclamantei.
În cauza de față apare drept semnificativă relația de rudenie dintre părți, respectiv reclamanta este mama pârâtului, iar anterior încheierii contractului de întreținere situația materială a părților era similară cu cea existentă în prezent, în sensul că aceștia locuiau și se gospodăreau împreună în imobilul reclamantei, aceasta din urmă fiind cea care gătea și se ocupa de îngrijirea nepoților săi – adică copii pârâților. Așadar, situația nu s-a schimbat semnificativ în prezent, doar că reclamanta este nemulțumită de aspectul că pârâta se află la muncă în Spania, fiind îngrijorată și de aspectul că aceasta ar putea să-l părăsească pe pârât (declarația martorei M. Nița – fila 133). Cu privire la aceste chestiuni, instanța remarcă faptul că și la data încheierii contractului de întreținere (25.03.2010) pârâta se afla în Spania deja de câțiva ani, iar reclamanta și-a asumat acest fapt, neputându-și imagina că aceasta se va întoarce în țară după încheierea contractului, în condițiile în care reclamanta nu are nevoie de ajutor permanent pentru îndeplinirea treburilor gospodărești, iar pe de altă parte, pârâtul se preocupă de îngrijirea reclamantei când aceasta are nevoie, achitând și cheltuielile curente pe care le presupune menajul comun.
Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că nu se poate reține neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârâți, ci doar existența unei stări de tensiune între părți, determinată de nemulțumirile reclamantei vizând faptul că pârâta se află în Spania, iar nu în România alături de familia sa, la care se adaugă lipsa unor mijloace financiare îndestulătoare din punctul de vedere al reclamantei; așadar, nu se poate constata că pârâții ar fi avut un comportament reprobabil față de reclamantă, aspect ce rezultă și din faptul că aceasta a comunicat martorilor M. Nița și Sztoica Terez că nu are intenția de a evacua pe fiul său și familia acestuia din casă, dorind să locuiască împreună în continuare, dar prin prezentul demers judiciar încearcă să-l protejeze pe fiul său în eventualitatea unui divorț de pârâtă.
Față de cele expuse anterior, tribunalul va constata că nu sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii contractului de întreținere din culpa debitorilor, astfel că, în baza art. 480 al. 1 Cod Procedură Civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr. 1454/31.03.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Întrucât reclamanta este partea care a pierdut procesul, tribunalul, în baza art. 453 Cod procedură civilă o va obliga pe aceasta la plata către pârâți a sumei totale de 2200 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. A. împotriva sentinței civile nr. 1454/31.03.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Obligă apelanta la plata către pârâții C. P. și C. M. a sumei totale de 2200 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. N.C.
Tred.F.M./M.I.
5 ex/28.10.2014
3 . comunică cu:
Apelanta C. A. - A., ., .
Intimații C. P. - A., ., nr. 5-7, ., .
C. M. - A., ., nr. 5-7, ., .
Prima instanță: Judecătoria A., judecător R. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Hotărâre din 02-10-2014, Tribunalul ARAD → |
|---|
