Contestaţie la executare. Decizia nr. 206/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 12066/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 206
Ședința publică din 13 februarie 2014
Președinte D. M.
Judecător Ș. V.
Grefier G. S.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelanta-contestatoare Țârle G. M. în contradictoriu cu intimata Direcția de S. Publică a Județului A. împotriva Sentinței civile nr.7161 din 21.11.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă apelanta, asistată de avocat F. D. din Baroul T. și reprezentanta intimatei – avocat C. C. din Baroul A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că apelul a fost declarat și motivat în termen și a fost legal timbrat cu suma de 50 lei taxă judiciară de timbru .
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, constatând litigiul în stare de soluționare, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului și modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în întregime a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, cheltuieli justificate cu chitanța depusă la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2014, constată că, prin Sentința civilă nr.7161 din 21.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ /2913, Judecătoria A. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Țârle G. M. în contradictoriu cu intimata Direcția de S. Publică a Județului A. și a obligat contestatoarea să achite intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în motivare faptul că, prin prezenta contestație la executare s-a solicitat anularea încheierii emise în data de 31.07.2013 de către Biroul executor judecătoresc B. L. M., pe motiv că în încheiere s-a trecut în mod greșit suma de 17.347,65 lei cu titlu de debit, acesta fiind în realitate de 7.347,65 lei.
În motivarea contestației s-au mai invocat și alte aspecte în legătură cu netemeinicia dreptului de creanță al creditoarei și cu privire la o presupusă compensație intervenită între părți. Având în vedere însă că petitul contestației vizează strict anularea încheierii emise în data de 31.07.2013 de executor, încheiere prin care s-a eliberat suma de 373,71 lei ca urmare a popririi instituite de executor pe conturile debitoarei contestatoare, instanța de fond s-a limitat la analiza temeiniciei contestației în ce privește motivul invocat în legătură cu această încheiere.
Prima instanță a mai reținut că, celelalte motive invocate de contestatoare au făcut obiectul unei alte contestații la executare în dosarul civil nr._/55/2013 al Judecătoriei A..
Cu privire la eroarea consemnată în încheierea executorului judecătoresc din data de 31.07.2013 (17.347,65 lei în loc de 7.347,65 lei), instanța de fond a constatat că, pe de o parte, această eroare este neesențială și nu produce niciun efect în ce o privește pe debitoarea-contestatoare întrucât suma eronată este trecută în considerentele încheierii executorului și nu în dispozitivul acesteia, iar pe de altă parte, conform art.655 alin.2 C.pr.civ., erorile materiale strecurate în actele întocmite de executorul judecătoresc se pot îndrepta la cerere, sau din oficiu, de către executorul judecătoresc, nu de către instanță, motiv pentru care prima instanță a respins contestația la executare formulată de contestatoare.
În baza art.453 C.pr.civ. a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea Țârle G. M. solicitând ca în urma admiterii căii de atac să fie modificată hotărârea primei instanțe în sensul admiterii în întregime a contestației la executare.
În motivare, apelanta a arătat că a formulat contestație la executare împotriva încheierii executorului judecătoresc emisă la 31.07.2013 pentru motivele prezentate în cererea adresata instanței de fond, fără ca aceasta să rețină decât eroarea materială.
În realitate contestatoarea a arătat că somația inițiala stabilea un debit de 7.347,65 lei,ori încheierea atacată vorbește despre diferența prejudiciu de 17.347,65 lei; a formulat și depus la instanța de executare, contestație la executare împotriva executării silite înseși și, totodată, a solicitat suspendarea executării pentru motive care pot constitui, de altfel, și motive de anulare a încheierii atacate.
În opinia apelantei, aplicându-se legea timpului emiterii actului, Dispoziția nr 142/26.05.2010, nu constituie titlu executoriu având în vedere că la data de 26.05.2010, Legea nr.188/199 nu prevedea că aceste acte să fíe califícate titluri executorii:
„ Art.85.-(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 lit.a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, Ori legea dispune „Art.372. - Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii,constituie titlu executoriu:"
Având în vedere că prin notificarea nr.2090/2013 DSP A. a somat contestatoarea să plătească debitul de 7347,65 lei aferent dispoziților nr.131/12.04.2010 și nr.142/26.05.2010,este necesar în această situația ca, creditoarea intimată să facă dovada provenienței debitului.
Potrivit Ordinului nr. 1078 din_ privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, ordonator principal de credite este Ministerul Sănătății și nu Direcția de S. Publica. De altfel dispoziția nr.142/26.05.2010 nici măcar nu poarta viza Ministerului Sănătății, astfel încât, în opinia apelantei, DSP A. nu are calitatea de a solicita executarea silită.
Totodată, prin adresa nr.1730/08.05.2013 emisă de către DSP A., aceasta recunoaște că i datorează contestatoarei o creanță de aprox. 42.720 lei, astfel încât în situația în care s-ar putea vorbi de o executare silită valabilă, aceasta ar fi anulată prin intervenirea compensației de drept conform art.1616 si urm. Cod Civil.
Având in vedere faptul că a fost soluționata contestația la executare formulată împotriva însăși a executării silite, în dos.nr._/55/2013 prin care i s-a admis apelantei cererea, ori, executarea silită cuprindea și această încheiere pe care aceasta a atacat-o.
Astfel, prin sentința civila nr.7060/19.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/55/2013 Judecătoria A., constatând că intre cele două părți există creanțe reciproce, a dispus compensarea întregii creanțe solicitate de către creditoare, de 7347,65 lei cu valoarea creanței de 42.720 lei datorata de Ministerul Sănătății, până la concurenta creanței de 7347,65 lei plus cheltuielile de executare.
Apelanta a arătat că în aprecierea sa hotărârea invocată rezolvă principalul, de aceasta hotărâre depinzând și soarta cauzei ce face obiectul dosarului de față, respectiv, contestația la executare împotriva încheierii executorului judecătoresc din 31.07.2013, respectiv, accesoriul;
Dispoziția instanței se referă la compensarea întregii creanțe de 7347,65 lei, ori prin încheierea din 31.07.2013 s-a dispus eliberarea sumei de 373,11 lei din valoarea totală de 7347,65 lei, ceea ce încalcă hotărârea instanței ce soluționează contestația la executare împotriva executării silite însăși.
Instanța de fond a reținut greșit că apelanta ar fi formulat o întoarcere a executării, căci aceasta o poate face oricând ulterior comunicării hotărârii din dosarul nr._/55/2013,
În realitate apelanta și-a susținut motivele invocate în cerere în lumina ultimelor probe: sentința civila nr.7060/19.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/55/2013 al Judecătoriei A., ce constata că între cele două părți există creanțe reciproce și a dispus compensarea întregii creanțe solicitate de către creditoare, de 7347,65 lei cu valoarea creanței de 42.720 lei datorată de Ministerul Sănătății până la concurenta creanței de 7347,65 lei plus cheltuielile de executare.
În drept, apelanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 717 NCPC coroborat cu dispozițiile art.466 si urm. NCPC.
Prin întâmpinare, intimata Direcția de S. Publică a Județului A. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelanta-contestatoare împotriva Sentinței civile nr.7161/21.11.2013 pronunțata de Judecătoria A., Secția Civilă în dosarul nr.12._, în temeiul art.480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, cu cheltuieli de judecată .
Astfel, prin încheierea din 31.07.2013 pronunțată în dosarul execuțional nr 239/2013 al B. B., a fost eliberată suma de 373,71 lei reprezentând creanța parțială, către intimata-creditoare Direcția de S. Publica a Județului A.. Această sumă a fost reținută apelantei-contestatoare ca urmare a popririi înființate asupra veniturilor sale.
Totodată, pentru diferența de creanță în sumă de 8772,10 lei executorul judecătoresc a dispus continuarea executării silite obiect al dosarului execuțional menționat anterior
Susținerea apelantei-contestatoare referitoare la suma de 17.347.65 lei, menționată în considerentele încheierii cu titlu de prejudiciu vizează în fapt o eroare materială strecurată în încheierea contestată. Acest fapt rezultă cu claritate din dispozitivul încheierii din care rezultă că executarea silită va fi continuată față de contestatoare până la recuperarea sumei de 8772,10 lei cu titlu de diferență creanța și cheltuieli de executare.
Instanța de fond a reținut corect acest aspect atunci când a arătat că suntem în prezența unei erori materiale săvârșite de către executorul judecătoresc care poate fi îndreptată la cerere, în condițiile art.665 alin.2 NCPC.
Susținerile din memoriul de apel care privesc legalitatea emiterii și conținutul Dispoziției nr.142/26 05.2010 nu pot fi analizate în cadrul prezentei contestații la executare întrucât obiectul acesteia a fost stabilit de către apelanta - contestatoare prin petitul formulat prin care a solicitat doar anularea încheierii din 31.07.2013 a executorului judecătoresc pronunțată în dosarul execuțional nr.239/2013 al B. L..
Apărările invocate în apel referitoare la legalitatea emiterii Dispoziției nr.142/2010 contravin dispozițiilor art.478 alin.3 NCPC potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
De altfel, prin Sentința civila nr.7080/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr_/55/2013 a fost admisă în parte contestația la executare promovată de către apelanta-contestatoare, s-a dispus compensarea creanței intimatei Direcția de S. Publica a Județului A. față de contestatoare, în cuantum de 9.145,81 lei ( 7.347,65 lei debit + 1798,16 lei cheltuieli de executare ), cu creanța deținută de contestatoare față de Ministerul Sănătății, în cuantum de 42.720 lei, până la concurența sumei de 9.145,81 lei. Judecătoria A. a dispus încetarea executării silite obiect al dosarului execuțional nr.239/2013 al B. L. B. și a compensat cheltuielile de judecată. Această hotărâre a fost apelată de către apelanta din prezenta cauză.
În opinia intimatei nu pot fi analizate apărările contestatoarei referitoare la natura juridică a Dispoziției nr.142/26.10.2010 emisă de directorul executiv al Direcției de S. Publica A. și la dovada provenienței debitului și întinderea creanței pe care intimata Direcția de S. Publica A. o deține împotriva contestatoarei-debitoare.
Executarea silita obiect al dosarului execuțional nr.239/2013 al B. Bosneac a fost încuviințată prin încheierea nr.4485/11.07 2013 pronunțata de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2013.
Apelanta-contestatoare susține ca Dispoziția nr.142/26.10.2010 a directorului executiv al Direcției de S. Publica A. nu îmbracă caracterul unui titlu executoriu în temeiul căruia intimata ar fi putut declanșa executarea silită obiect al dosarului execuțional nr.239/2013 al B. L. Bosneac.
Conform dispozițiilor art.85 din Legea nr.188/1999 republicata privind Statutul funcționarilor publici, în forma în vigoare la momentul promovării cererii de executare silită, obiect al dosarului execuțional nr.239/2010 al B. Bosneac, Dispoziția nr.142/26.10.2010 avea natura juridică a unui titlu executoriu.
Dispoziția nr.142/26.10 2010 a directorului executiv al Direcției de S. Publica a Județului A., titlul executoriu în temeiul căruia a fost declanșată executarea silită obiect al dosarului execuțional nr.239/2013 al B. L. Bosneac a fost consolidată anterior declanșării executării silite prin Decizia civila nr.2281/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ prin care a fost respins recursul promovat de către contestatoarea din prezenta cauză împotriva Sentinței civile nr.2259/2011 a Tribunalului A.,Secția C. Administrativ și Fiscal.
În mod evident apelanta-contestatoare omite cu bună știință să analizeze efectele pe care Decizia civila nr.2281/25.09 2012 pronunțată în dosarul nr._ le are asupra dispoziției contestate, faptul că aceasta a fost consolidată printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabilă, a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele juridice
Contrar susținerilor apelantei-contestatoare potrivit dispozițiilor art.6 alin.3 din Legea nr.284/2010, legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, gestiunea sistemului de salarizare a personalului din unitățile sanitare publice, din rețeaua Ministerului Sănătății și a autorităților administrației publice locale se asigură de ordonatorii principali de credite și de Ministerul Sănătății.
În măsura in care instanța de apel va păstra soluția pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr.11._ referitoare la încetarea executării silite obiect al dosarul execuțional nr.239/2013 al B. L. Bosneac și apelanta-contestatoare contestă eliberarea sumei de 373,11 lei către intimată, aceasta are la dispoziție instituția întoarcerii executării silite prin care va putea recupera suma eliberată de către executorul judecătoresc.
În concluzie a apreciat intimata că în mod corect, instanța de fond s-a limitat la a analiza contestația la executare promovată de către apelanta-contestatoare la motivul invocat prin petitul acesteia și a arătat expres că toate celelalte apărări invocate de către aceasta au făcut obiectul contestației la executare promovată în dosarul nr.11._ al Judecătoriei A..
Instanța de apel examinând sentința atacată, în limitele cererii de apel, in temeiul dispozițiilor art.479-480 Noul C. pr. civilă, cat si din oficiu pentru motivele de ordine publică, constată ca apelul declarat este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la motivul de apel ce vizează faptul că, Dispoziția nr.142/26.05.2010, nu ar constitui titlu executoriu având în vedere că la data de 26.05.2010, Legea nr.188/199 nu prevedea că aceste acte să fíe califícate titluri executorii, Tribunalul A. reține că, într-adevăr, apărările invocate în apel referitoare la legalitatea emiterii acestei Dispoziții, contravin art.478 alin.3 NCPC potrivit cărora în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.
Apoi, se mai reține că, împotriva acestei dispoziții, contestatoarea a formulat acțiune în contencios administrativ, ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului A., acțiunea respinsă prin sentința civilă nr.2259/21.09.201 a Tribunalului A. si rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului prin Decizia nr. 2281/25.09.2012 a Curții de Apel Timișoara.
Orice aspecte în legătură cu netemeinicia dreptului de creanță al creditoarei este inadmisibilă, deoarece conform art.712 Cod de procedură civilă se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu, o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Prin Sentința civila nr.7060/din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr_/55/2013, s-a dmis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea Țârle G. M., în contradictoriu cu aceeasi intimata Direcția de S. Publică a Județului A. si s-a dispus compensarea creanței intimatei față de contestatoare, în cuantum de 9.145,81 lei (7.347,65 lei debit + 1.798,16 lei cheltuieli de executare), cu compensarea creanței contestatoarei față de Ministerul Sănătății, în cuantum de 42.720 lei, până la concurența sumei de 9.145,81 lei precum si încetarea executării silite în dosarul execuțional nr.239/2013 al B. B. L. M., însă această sentință nu este definitivă.
Cu privire la eroarea consemnată în încheierea executorului judecătoresc din data de 31.07.2013 (17.347,65 lei în loc de 7.347,65 lei), în mod temeinic și legal, instanța de fond a constatat că, pe de o parte, această eroare este neesențială și nu produce niciun efect în ce o privește pe contestatoare întrucât suma eronată este trecută în considerentele încheierii executorului și nu în dispozitivul acesteia, iar pe de altă parte, conform art.655 alin.2 C.pr.civ., erorile materiale strecurate în actele întocmite de executorul judecătoresc se pot îndrepta la cerere, sau din oficiu, de către executorul judecătoresc .
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.480 al.1 c. pr. civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta ȚÂRLE G. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI A. împotriva Sentinței civile nr.7161 din data de 21.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În privința cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, Tribunalul A. retine:
Potrivit jurisprudentei C.E.D.O.(Cvijetic impotriva Croatiei, nr.71.549/01,26 februarie 2004, paragraful 63, si Jasiuniene impotriva Lituaniei, nr.41.510/98, 6 martie 2003, paragraful 55) se poate solicita rambursarea cheltuielilor de judecată, doar dacă sunt reale, necesare și sunt rezonabile în cuantum.
Ori, având în vedere faptul că a fost acordat în apel doar un singur termen de judecată, în baza art.451 alin.2 Noul Cod de procedură civilă, ce permite instanței, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ținând seama și de circumstanțele cauzei, va obliga apelanta să plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată partiale în apel, din suma totală cerută de 1000 lei, conform facturii fiscale nr.005 /29.01.2014, de la fila 33 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta/contestatoare ȚÂRLE G. M., CNP_, cu domiciliul in A., ., ..13 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI A., cu sediul ales în A., ..1-3, . civile nr.7161 din data de 21.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată partiale în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier
D. M. Ș. V. G. S.
Red.DM.
Tred: G.S/
4 ex./2com./ 13 .03.2014
Se comunică:
Apelanta ȚÂRLE G. M., cu domiciliul in A., ., ..13 intimata DIRECȚIA DE S. PUBLICĂ A JUDEȚULUI A., cu sediul ales în A., ..1-3, .> Prima instanță – Judecătoria A. - judecător A. M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 295/2014. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-06-2014, Tribunalul ARAD → |
|---|
