Pretenţii. Decizia nr. 977/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 977/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 2913/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.977/A
Ședința publică din 27 octombrie 2014
Președinte R. M.
Judecător C. C. A.
Grefier F. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., în contradictoriu cu intimatul ., împotriva Sentinței civile nr.2438 din 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru conform art. 30 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că nu s-au formulat alte cereri și că nu mai există probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 04.08.2014, constată că prin sentința civilă nr.2438 din 23.05.2014 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a admis cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., având ca obiect pretenții, și în consecință: a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 12.175,74 lei, reprezentând pretenții constând în cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/55/2010 al Judecătoriei A. și a obligat pârâții, să plătească reclamantei suma de 713,80 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/21.10.2010 întocmit de CJPC, prin care i s-a aplicat reclamantei petente o amendă în valoare de 20.000 lei, plângere soluționată prin sentința civilă nr. 508/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria A., definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 809 R din data de 27.09.2011 a Tribunalului A., ambele pronunțate în dosarul nr._/55/2010. Prin aceste hotărâri s-a admis plângerea formulată de reclamanta petentă și s-a anulat procesul verbal de contravenție contestat.
Plângerea contravențională a reclamantei a fost redactată, iar reclamanta a fost reprezentată în acest dosar, în ambele grade de jurisdicție din cadrul Judecătoriei și Tribunalului A., de către avocați din cadrul Societății Civile de Avocați N. N. D. Kingston Petersen din București, care au asigurat apărarea reclamantei, au formulat cereri și note de ședință, au propus probatorii, reclamanta având chiar sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul acestei societăți de avocatură, după cum reiese din practicaua și considerentele hotărârilor judecătorești indicate.
În acest sens, reclamanta a încheiat cu Societatea Civilă de Avocați N. N. D. Kingston Petersen contractul de asistență juridică nr._ din data de 4 noiembrie 2010, având ca obiect asistență juridică și reprezentare în fața Judecătoriei A., atacarea procesului verbal nr._/21.10.2010 emis de CJPC A., redactarea, semnarea, înregistrarea și susținerea plângerii contravenționale, precum și a oricăror alte cereri incidente și/sau conexe acestei cauze.
Potrivit prevederilor art. 2 din același contract de asistență juridică, onorariul pentru activitățile juridice prestate de către societatea de avocatură este detaliat raportat la timpul alocat, precum și la distanța față de București a localității unde se poartă procesul.
Art. 3 al contractului de asistență juridică reglementează cheltuielile avansate de societatea de avocatură.
Ca urmare a acestor prevederi contractuale, raportat la activitățile juridice prestate și cheltuielile avansate, Societatea Civilă de Avocați N. N. D. Kingston Petersen a emis facturile . nr._ din 01.06.2011, nr._ din 24.12.2010 și nr._ din 07.06.2011, însoțite de facturi proforma în cuprinsul cărora se detaliază semnificația sumelor pretinse, respectiv: studiu documente, redactare plângere, analiză preliminară a dosarului în vederea stabilirii strategiei pentru termenul de judecată din 29 noiembrie, studierea dosarului în vederea susținerii cauzei, prezentarea la termenul de judecată, depunerea de note de ședință privind incidența Legii nr. 288/2010 și cererea de obligare a CJPC A. de producere a întregului probator, costuri deplasare, în valoare totală de 12.175,74 lei, achitate de către reclamantă în data de 01.07.2011, 04.01.2011 și 14.07.2011.
Potrivit considerentelor reținute în cuprinsul sentinței civile nr. 508/19.01.2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2010, pârâta Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., în calitate de intimat, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță și nu a răspuns interogatoriului propus de către instanță raportat la faptul că fapta sancționată prin procesul verbal amintit nu mai exista ca și contravenție prevăzută de lege, prin modificarea Legii nr. 288/2010 de către OUG nr. 50/2010, la momentul soluționării plângerii contravenționale a petentei.
Mai mult decât atât, chiar în aceste condiții reținute, pârâta a formulat recurs împotriva sentinței Judecătoriei A., recurs respins de către instanța superioară, respectiv Tribunalul A., pentru același motiv, al dezincriminării faptei, fiind astfel evidentă culpa procesuală a pârâtei, care nu a ținut seama de modificarea legii, de dezincriminarea faptei, aceasta având la îndemână atitudinea procesuală de a fi achiesat la poziția procesuală a reclamantei petente ori, cel puțin, de nu fi declarat calea de atac împotriva primei hotărâri judecătorești, cea a Judecătoriei A..
Având în vedere starea de fapt sus expusă, potrivit prevederilor art. 451 alin. 1 raportat la art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță a constatat cererea reclamantei ca întemeiată, a obligat pârâtele să plătească acesteia suma de 12.175,74 lei, reprezentând pretenții, constând în cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/55/2010 al Judecătoriei A., constând în onorariile avocațiale, cheltuielile de transport și alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, după cum reiese din facturile sus indicate, având în vedere că acestea sunt proporționale în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, cu activitatea desfășurată de avocat, potrivit orelor consacrate activităților juridice desfășurate, după cum reiese din facturi și facturile proforma emise, ținând seama de circumstanțele cauzei.
Potrivit prevederilor art. 451 alin. 1 raportat la art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța le-a obligat pe pârâte să plătească reclamantei suma de 713,80 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru plătită în prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest (T.) Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către . și exonerarea instituției de la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea apelului arată că solicită exonerarea instituției de la plata cheltuielilor de judecată deoarece, cu toate că „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, trebuie avut în vedere faptul că dezincriminarea faptei a intervenit prin . Legii 288/2010 care a modificat OUG 50/2010 și nu ca urmare a unor motive de nelegalitate și netemeinicie. În momentul întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, agenții constatatori au aplicat prevederile legale aflate în vigoare la vremea respectivă. Apelanta mai arată că nu se poate reține culpa procesuală a instituției în dosarul nr._/55/2014 deoarece dezincriminarea faptei nu putea fi prevăzută de agenții constatatori din cadrul CJPC A. și fără putință de tăgadă nu conturează o culpă a acestora.
Ordonanța de Urgență nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a intrat în vigoare la data de 21 iunie 2010, iar din forma inițială a acestui act normativ rezultă faptul că toți creditorii aveau obligația, ca în termen de 90 de zile de la data intrări în vigoare a ordonanței de urgență să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile ordonanței de urgentă.
Legea 288/2010 a intrat în vigoare la data de 03.01.2011, după verificările efectuate de către comisarii CJPC A. și întocmirea procesului-verbal, mai mult procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie prevăzute de art. 15-20 din O.G. nr. 2/2001.
În drept invocă art. 470 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civilă, OG nr. 2/2001.
Intimata S.C V. România S.A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În ceea ce privește susținerile apelantelor - pârâte referitoare la faptul că „trebuie avut în vedere faptul că dezincriminarea faptei a intervenit prin . Legii nr. 288/2010 care a modificat OUG 50”, ceea ce ar înlătura culpa agenților constatatori ai CJPC A., învederează următoarele:
-dacă pe durata procesului contravențional de conflict intră în vigoare o lege care înlătură fapta din sfera ilicitului contravențional - cum este cazul în dosarul nr._/55/2010, legea de dezincriminare nu afectează doar sancțiunile contravenționale, ci chiar raportul contravențional de conflict care trebuie să se stingă. Altfel spus, fapta nu mai reprezintă contravenție, ea nemaifiind prevăzută de noul act normativ.
În consecință, efectul unei legi de dezincriminare este acela potrivit căruia raporturile derulate în trecut, în temeiul unor dispoziții în vigoare la acel moment, vor fi desființate de legea nouă.
Altfel spus, nu se poate discuta despre încheierea legală a unui proces-verbal de contravenție, în lipsa existentei caracterului contravențional al faptei, caracter care să rezulte din calificarea dată de un act normativ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de nașterea unui proces având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție care, prin prisma celor de mai sus este lovit de nulitate, atât art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, cât și art. 453 Noul Cod de Procedură Civilă stipulează că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții adverse, să îi plătească acesteia din urmă cheltuielile de judecată.
Textele de lege invocate instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă pârâtul din raportul juridic ce face obiectul judecății nu ar fi întreprins o acțiune generatoare de conflict, reclamantul nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
Așadar, partea care a pierdut procesul, suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat, deoarece prin atitudinea sa în proces, a determinat aceste cheltuieli.
În altă ordine de idei, culpa procesuală este aceea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții cu titlu de cheltuieli de judecată și presupune, în principal, înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri ce se dovedește a fi întemeiată, iar art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, dispune expres că obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care cade în pretenții se întemeiază pe ideea de culpă a acesteia, care prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnica să înainteze o acțiune în realizarea dreptului.
Mai mult, CEDO în jurisprudența sa, a dispus, în mod constant, că partea care a câștigat procesul, va putea obține rambursarea cheltuielilor în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul sau rezonabil, adică sunt exprimate în sume de bani confirmate de acte justificative. Acordarea cheltuielilor de judecată, are la baza existența culpei procesuale, care subzistă chiar și în situațiile în care partea care a pierdut procesul a fost de bună credință.
Față de aceste aspecte intimata apreciază că a dovedit caracterul real, rezonabil și necesar al cheltuielilor de judecată solicitate, chiar dacă agenții ANPC ar fi fost de bună-credință la încheierea procesului-verbal de contravenție, întrucât au aplicat actul normativ reprezentat de OUG nr. 50/2010, înainte de clarificarea înțelesului, conținutului acestuia, cu prejudicierea gravă a V..
În același timp, însă, culpa agenților constatatori și implicit a apelantelor-pârâte constă în faptul că aveau obligația să cunoască dreptul Uniunii Europene și faptul că punerea în aplicare a OUG nr.50/2010 în forma inițială transpunea incorect și eronat prevederile Directivei 2008/48/CE.
Cu atât mai mult trebuie reținută răspunderea ANPC, în condițiile în care această instituție funcționează în baza Hotărârii Guvernului nr. 882/18.08.2010 (valabilă la data emiterii procesului verbal de sancționare al contravenției nr._/21.10.2010) având atribuții de reglementare domeniul legislației privind protecția consumatorului.
Același act normativ cuprinde obiectivele instituției publice, fiind subliniat faptul că autoritatea coordonează și realizează strategia și politica Guvernului în domeniul protecției consumatorului, având în acest scop atribuția de a participa la elaborarea strategiei în domeniul protecției consumatorului, asigurând corelarea acesteia cu cea existentă în Uniunea Europeană.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apelantul fiind partea căzută în pretenții, prin admiterea plângerii împotriva procesului verbal de contravenție, așa încât, în temeiul art. 451 alin. 1 raportat la art. 452 și art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._/55/2010 al Judecătoriei A., dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.
Este neîntemeiată susținerea apelantului referitoare la faptul că nu se poate reține culpa sa procesuală, pe motiv că Legea nr. 288/2010 prin care a fost dezincriminată contravenția pentru care a fost sancționată intimata reclamantă a intrat în vigoare doar la data de 03.01.2011, adică ulterior întocmirii procesului verbal de contravenție contestat în dosar nr._/55/2010. Așa cum în mod just a reținut prima instanță, pârâtul a formulat recurs împotriva sentinței Judecătoriei A., respins de Tribunalul A.. Ori, recursul – împotriva sentinței Judecătoriei A. – pronunțată la data de 19.01.2011 ( redactată la data de 21.02.2011 ) a fost formulat ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010. Prin urmare, în mod corect a fost reținută culpa procesuală a pârâtului.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Întrucât intimatul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate în apel, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest,cu sediul în Timișoara, .. 3, județul T. - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 50, județul A., în contradictoriu cu intimatul ., cu sediul în București, ., . 10, sector 2 împotriva Sentinței civile nr.2438 din 23.05.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.10.2014.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.RM/Thred.FM/25.11.2014
5 ex./ 3 .>
Se comunică:
apelantului C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Vest - cu sediul în Timișoara, .. 3, județul T.
apelantului Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. - cu sediul în A., B.dul Revoluției, nr. 50, județul A.
intimatei . - cu sediul în București, ., . 10, sector 2
Prima instanță: Judecătoria A., judecător D. L. C.
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1089/2014. Tribunalul ARAD | Obligaţie de a face. Decizia nr. 728/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
