Fond funciar. Decizia nr. 1089/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1089/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 628/210/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1089
Ședința publică din 9 decembrie 2014
Președinte T. B.
Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zărand în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șicula și B. Catița împotriva sentinței civile nr. 504/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Chișineu - Criș având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei – avocat B. I. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului deschide dezbaterile.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2014, constată că prin sentința civilă nr. 504/11.09.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Chișineu Criș a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zărand, excepție invocată din oficiu de către instanță și a respins în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zărand, județul A. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Șicula și B. Catița, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție în baza art. 248 NCPCIV, prima instanță s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar în condițiile art. 36, și art. 40 NCPCIV a admis-o și a respins acțiunea reclamantei. Reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului înscris în titlul de proprietate și nu solicită nici un drept de proprietate asupra acestuia iar scopul promovării prezentei acțiuni este acela de a anula parțial un titlu de proprietate emis în favoarea unei persoane fizice pe considerentul că și altei persoane fizice i s-ar fi eliberat pe același teren titlu de proprietate, dar ulterior. Prima instanță a apreciat că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este art. 3 din Legea nr.169/1997 care reglementează situațiile în care se poate cere anularea unui titlu de proprietate și persoanele care au legitimitate în promovarea unor acțiuni cu un astfel de obiect și că în cauză, nu este vorba despre o plângere care să fie supusă regimului juridic al art.51-58 din legea 18/1991. În această situație, s-a reținut că acțiunea poate fi promovată doar de persoanele indicate de art.3 al.2 din Legea 169/1997, respectiv: primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun. S-au reținut prevederile art.5lit.L din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, apreciindu-se că o comisie locală (inclusiv președintele acesteia) are doar abilitatea de a verifica situațiile în care se impune promovarea unei acțiuni în constatarea nulității reconstituirilor sau constituirilor făcute ilegal și de a sesiza primarul care are legitimitate procesuală activă să promoveze acțiune în justiție. Prin prisma acestor dispoziții legale, prima instanță a apreciat că rezultă o distincție clară între C. locală pe de o parte și Primar pe de altă parte, nefiind vorba de una și aceeași persoană și că dispozițiile din legile reparatorii, se coroborează și cu prevederile art.63 al. 1 din Legea nr.215/2001 care la lit. E acordă posibilitatea ca primarul în calitate de autoritate executivă locală, să exercite pe lângă atribuțiile expres prevăzute de legea nr.215/2001, și alte atribuții stabilite de lege, iar posibilitatea promovării acțiunilor în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate, emise cu încălcarea legii, stabilită prin legea 169/1997, este o astfel de atribuție. Totodată s-a reținut că reclamanta nu poate fi încadrată nici în categoria de “orice altă persoană care justifică un interes legitim”, deoarece, aceasta se referă la personae care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituirea dreptului de proprietate și nicidecum la organele cu atribuții în aplicarea legii, responsabile până la urmă de aceste reconstituiri sau constituiri nelegale. Prima instanță a reținut că reclamanta nu a invocat un interes procesual legitim în promovarea prezentei acțiuni. Faptul că a fost sesizată de către Avocatul Poporului, care s-a interesat de anumite situații juridice de la nivelul localității, sau faptul că reclamanta dorește anularea unor titluri de proprietate pe considerentul că tot ea ulterior a dispus emiterea altor titluri de proprietate pe aceeași suprafață de teren, chiar real, nu justifică un interes al reclamantei în cauză, în promovarea prezentei acțiuni. Instanța a avut rezerve asupra faptului că, a avut loc un transfer de terenuri din raza localității Zărand, spre . în care, dacă ar fi fost adevărată o astfel de afirmație, titlurile de proprietate subsecvente nu mai puteau fi emise de către C. locală Zărand, ci de către C. locală Chereluș; ori reclamanta a susținut că tot ea a emis și titlurile de proprietate subsecvente reținând totodată că în caz de suprapunere a două titluri de proprietate pe același teren, în lipsa altor cauze de nulitate, ultimul titlu de proprietate este anulabil, iar nu primul, pentru că ultimul s-a emis pe o suprafață de teren constituită sau reconstituită anterior; ori în cazul de față, s-a apreciat că reclamanta dorește anularea primului titlu de proprietate, nu a celui subsecvent. Față de cele de mai sus, văzând că reclamanta a formulat o cerere de anulare a unui titlu de proprietate ci nu o plângere împotriva unei hotărâri a comisiei locale sau județene, că în cauză sunt incidente prevederile art.3 din Legea 169/1997, observând totodată lipsa unui interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, s-a constatat lipsa calității active procesuala a acesteia în cauză admițându-se excepția invocată, fiind respinsă cererea, ca urmare admiterii excepției. În baza art.453 NCPCIV, nu s-au acordat cheltuieli de judecată niciuneia din părți, văzând că nu s-au cerut.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel reclamanta C. locală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Zarand, solicitând admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceași instanță, întrucât cererea a fost respinsă pe excepție, fără a se intra în cercetarea fondului.
În motivarea cererii de apel arată că a solicitat în contradictoriu cu C. Județeană de Fond Funciar, cu C. locală Șicula și cu persoana fizică înscrisă în titlul de proprietate, să se radieze una din parcelele înscrise în titlul de proprietate întrucât aceasta a făcut obiectul unui schimb de terenuri între . care a plecat) și . a plecat) terenurile respective. Apreciază că din prevederile legilor funciare, respectiv Legea 18/1991, rezultă fără echivoc calitatea procesuală activă sau pasivă după caz, a Comisiei județene sau locale invocând prevederile art. 52 alin. (2) din Legea 18/1991, art. 53 alin.(2) din legea 18/1991, art.55 alin.(l). Consideră că fără temei, prima instanță a pus la îndoială schimbul de teren care s-a efectuat în anul 1997, motivat pe aceea că de ce s-au emis titlurile de proprietate pentru cetățenii din Chereluș de către comisia locală Zarand și că explicația se regăsește în înscrisurile depuse la dosar dar care au fost ignorate nemotivat de prima instanță. Arată că în Hotărîrea Comisiei Județene nr. 106/30.06.1997 s-a validat propunerea comisiei locale Șicula și s-a radiat un număr de 35 de cetățeni din lucrarea comisiei Șicula cu o suprafață de 24,9 hectare cărora li s-a reconstitui dreptul de proprietate pe raza comunei Zărand. Apreciază că prima instanță a ignorat un proces verbal din data de 10.06.1997 întocmit între Comisiile locale de fond funciar Șicula și a comunei Zărand prin care s-a arătat că se predă de către Zărand la Șicula suprafața de 25,95 hectare teren și că locuitorilor satului Chereluș cărora li se vor repartiza aceste terenuri, „eliberarea titlurilor de proprietate cade în sarcina Comisiei locale de fond funciar Zarand" însă cu toate că reclamanta a indicat ca temei de drept prevederi ale legii 18/1991, prima instanță a analizat cererea prin prisma unor prevederi ale Legii nr. 169/1997 încălcând astfel principiul disponibilității, întrucât reclamanta a solicitat judecarea unei anumite situații de fapt pe care a încadrat-o într-o reglementare de drept și anume a Legii 18/1991 iar dacă s-ar fi pus problema unui alt temei de drept, prima instanță trebuia să îl pună în discuția părților ceea ce nu s-a făcut, despre temeiul de drept al Legii/169/1997 aflând pentru prima oară când a fost comunicată hotărârea.
Pârâta C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a depus la dosar întâmpinare arătând că lasă la aprecierea instanței admiterea apelului formulat de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zărand.
În motivare arată că prima instanță în mod greșit a invocat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997 referitoare la nulitatea absolută a actelor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate atâta timp cât obiectul prezentei cauze îl constituie anularea parțială a unui titlu de proprietate, acest aspect fiind sesizat în motivarea sentinței arătându-se că scopul principal al acțiunii este acela de a anula parțial un titlu de proprietate pe considerentul că pe una dintre parcelele înscrise în titlu i s-ar fi eliberat titlu de proprietate și unei alte persoane. În consecință fiind vorba despre radierea din titlul de proprietate nr._/16.09.1994 a parcelei nr. 2612/1/8 cu suprafața de 4557 mp, consideră că este evident că nu se invocă nulitatea absolută a acestui titlu astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. III alin.2 din Legea nr. 169/1997. Față de obiectul cauzei, apreciază că, potrivit art.52 (2) din Legea nr. 18/1991 C. locală are, în limitele competenței sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentată legal prin primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. În aplicarea acestui text legal se putea invoca excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei locale de fond funciar Zărand raportat la faptul că în cererea de chemare în judecată nu se indică faptul că reclamanta ar fi reprezentată de primar și astfel admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei trebuia întemeiată pe dispozițiile art.52 alin.2 din Legea nr. 18/1991.
În drept invocă dispozițiile art.205 Cod procedură civilă, Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 169/1997, H.G. nr.890/2005.
Pârâtele C. L. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Șicula și B. Catița, deși legal citate nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări în cauză.
Analizând apelul, prin prisma motivelor formulate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele motive:
Soluția primei instanțe a avut în vedere lipsa calității procesuale active a reclamantei – apelante. Așadar, judecătoria a analizat doar excepția respectivă, fără a cerceta fondul, conform art. 242 alin. 1 C..
După soluționarea excepției, prima instanță a adăugat un singur comentariu referitor la transferul de teren, ce nu reflectă o concluzie bazată pe probe, ci doar un dubiu în acest sens, opinie ce nu are valoarea unei analize a fondului.
În aceste condiții, instanța de apel este ținută să analizeze mai întâi, în ordinea stabilită de art. 242 alin. 1 C., excepția lipsei calității procesuale active raportat la argumentele apelantei și, doar, în ipoteza înlăturării acestei excepții urmează cercetarea fondului.
Conform art. 36 C., legitimarea procesuală activă este dată de „identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”. Așadar, pentru ca reclamanta – apelantă să aibă calitate procesuală activă este necesar ca această să aibă dreptul de a ataca titlul de proprietate emis de C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Or, în verificarea acestei cerințe prima instanță a aplicat, în mod corect, dispozițiile art. III alin. 2 din Legea nr. 146/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, având în vedere că, deși aceste norme nu fac parte integrantă din Legea nr. 18/1991 fac totuși corp comun cu aceasta în aplicarea legilor fondului funciar. Aceste dispoziții legale sunt singurele ce reglementează acțiunea în nulitatea titlului de proprietate, ele neacordând comisiei locale dreptul de a invoca nulitatea titlului de proprietate, drept acordat doar primarului, prefectului, procurorului și altor persoane care justifică un interes legitim. În ceea ce privește acele „alte persoane” legiuitorul a avut în vedere persoanele fizice și juridice altele decât comisia locală de fond funciar.
Aceasta din urmă nu intră în categoria acestor persoane prin prisma faptului că dreptul de contestare a titlului de proprietate a fost deja recunoscut primarului, ce este președintele comisiei locale, în condițiile în care printre atribuțiile comisiei locale se află și aceea de identificare a terenurilor atribuite ilegal și de sesizare a primarului, care înaintează sub semnătură acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, conform art. 5 lit. l din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG nr. 890/2005.
Chiar dacă, reclamanta – apelantă nu folosește în descrierea obiectului acțiunii sale termenul de nulitate, radierea unei parcele de teren dintr-un titlu de proprietate nu este posibilă decât prin desființarea parțială a actului de proprietate prin mecanismul juridic al sancțiunii nulității. În realitate, operațiunea materială a radierii parcelei din titlul de proprietate este consecința aplicării sancțiunii nulității acestui act în situația constatării emiterii acestuia fără respectarea dispozițiilor legale edictate în acest scop.
Textele de lege invocate de apelantă nu îi acordă acesteia legitimare procesuală activă în desființarea titlului de proprietate, căci reglementează doar plângerea împotriva hotărârii comisiei județene emise în cadrul procedurii reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate, iar nu acțiunea împotriva titlului de proprietate.
Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate presupune următoarele etape principale: emiterea hotărârii comisiei locale de fond funciar, ce este supusă validării de către comisia județeană. D. împotriva hotărârii comisiei județene este deschisă calea plângerii la judecătorie în favoarea persoanei interesare, conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, chiar dacă în practică persoanele respective au înțeles să atace și hotărârea comisiei locale. Tocmai datorită acestei practici jurisprudențiale, legiuitorul a acordat legitimare procesuală și comisiilor locale (art. 52 alin. 2 din același act normativ). În cazul încuviințării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate prin hotărârea comisiei județene, revine comisiilor locale obligația de a delimita terenurile supuse procedurii legii fondului funciar și punerea în posesie, urmată de emiterea titlului de proprietate de către comisia județeană, conform art. 5 și 6, respectiv capitolul 5 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005.
Acțiunea civilă are, în cazul de față, o singură cerere principală, aceasta fiind cea de rectificare a titlului de proprietate. Cealaltă cerere, având ca obiect constatarea transferului de terenuri între C. locală Zărand și C. locală Șicula este o cerere în constatarea unei stări de fapt, inadmisibilă sub aspect petitoriu, căci codul de procedură civilă recunoaște valoare jurisdicțională doar cererii în constarea existenței sau inexistenței unui drept (art. 35).
Astfel, solicitarea constatării stării de fapt privitoare la transferul de terenuri nu întrunește condițiile de admisibilitate a acțiunii în constare, reprezentând, în realitate doar o explicitare a cererii principale (căci reclamanta solicită radierea unei parcele din titlul de proprietate întrucât între cele două comisii de fond funciar a avut loc un transfer de terenuri în anul 1992, transfer ce a avut ca efect, în opinia reclamantei, emiterea unor seturi duble de titluri de proprietate asupra acelorași terenuri).
Un alt argument ce pledează pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei rezidă în dispozițiile art. 51 alin. 2 – 4 din Legea nr. 18/1991 rep. și modificată, conform cărora „În cazul existenței unei suprapuneri totale sau parțiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleași amplasamente, comisia județeană este competentă să dispună anularea totală sau parțială a titlurilor emise ulterior primului titlu” (alin. 2), acțiune urmată de emiterea unui titlu în locul celui anulat sau, după caz, de propunerea acordării de măsuri compensatorii potrivit legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România (alin. 3). Împotriva hotărârii comisiei județene partea interesată poate formula plângere la judecătorie, potrivit art. 51 alin. 4 și art. 53 alin. 2 din același act normativ.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge apelul.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta C. locală Zărand de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în loc. Zărand, jud. A., C._ în contradictoriu cu intimații C. județeană A. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în A., ., jud. A., cod fiscal_, C. locală Șicula de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în loc. Șicula, nr. 200, jud. A., C._ și B. Catița, cu dom. în loc. Zărand, nr. 103, jud. A. împotriva sentinței civile nr. 504/11.09.2014 a Judecătoriei Chișineu Criș pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red. M.A./Tehnored. V.L.
7 ex./5 .
Se comunica:
- apelanta C. locală Zărand de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Zărand – Zărand Jud. A.
- intimata C. județeană A. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. - A. ., jud. A.,
- intimata C. locală Șicula de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Șicula - Șicula, nr. 200, jud. A.
- intimata B. Catița -loc. Zărand, nr. 103, jud. A.
- intimata B. Catița – prin afișare la ușa instanței
Prima instanță – Judecătoria Chișineu Criș – Judecător F. M. D.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 977/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
