Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 636/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 636/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 1271/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADoperator 3207/2504
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 276 A
Ședința publică din 05 martie 2014
Președinte S. N.
Judecător H. O.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții P. M. și P. C., împotriva sentinței civile nr.636/11 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu pârâta . România SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelanților – reclamanți, avocat M. S. B. din Baroul A., lipsă fiind apelanții și reprezentantul intimatei – pârâte . România SA .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței au fost depuse la dosar, la data de 04.03.2014, dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei, iar la data de 05.03.2014 întâmpinare din partea intimatei . România SA.
Nefiind formulate cereri ori necesare alte probe instanța, apreciind apelul în stare de soluționare, acordă cuvântul în susținerea lui.
Reprezentanta apelanților solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respectiv modificarea în totalitate a sentinței apelate și admiterea cererii de ordonanță președințială, respectiv obligarea intimatei – pârâte la emiterea acordului de acces la sistemul de distribuție gaze naturale și încheierea cu reclamanții a contractului de racordare la rețeaua de gaze naturale a imobilelor situate în A., ., apartamentele 36, 37 și 38, precizând că a formulat acțiune în contradictoriu cu coproprietarii instalației de utilizare a gazelor naturale pentru a le fi permis accesul la rețeaua de gaz, în caz contrar hotărârea urmând să suplinească consimțământul acestora și pentru stabilirea cotei legale ce le revine apelanților-reclamanți din cheltuielile inițiale de branșament pentru a fi achitată coproprietarilor, acțiune ce face obiectul dosarului_/55/2013 al Judecătoriei A., încă nesoluționat, fără cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2014, constată că prin sentința civilă nr. 636/11 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria A., s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, ca nefondată; s-a respins cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, formulată de reclamanții P. M., CNP_ și P. C., CNP_, domiciliați în A., .. 11, jud. A., în contradictoriu cu pârâta . România SA, identificată prin CUI_, J_, cu sediul în Târgu M., ., jud. M., ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât verificarea existenței în persoana pârâtei a obligației de a face ai cărei creditori se pretind reclamanții, reprezintă o discuție de fond și nu un fine de neprimire, astfel încât în condițiile prevăzute de art. 245 C. pr. civ. s-a respins excepția invocată.
Cu privire la pretenția reclamanților, ca pe calea ordonanței președințiale să se emită un acord de acces la sistemul de distribuție a gazelor, prima instanță a apreciat-o ca fiind nefondată, reținându-se că o astfel de măsură nu îndeplinește condiția urgenței, în sensul prevăzut de art. 996 alin. 1 C. pr. civ.; în cauză nu se identifică ipoteza păgubirii iremediabile a unui drept prin întârziere ori iminența unei pagube care nu s-ar putea repara. Racordarea la rețeaua de distribuție a gazelor naturale nu este singura posibilitate pentru încălzirea locuinței și a apei menajere, iar prejudiciul bănesc ce ar putea rezulta din adoptarea unei asemenea soluții este reparabil. Așa fiind, instanța de fond a respins ca nefondată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, iar în baza art. 453 C. pr. civ.a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții au formulat apel reclamanții, P. M. și P. C., solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței apelate și admiterea cererii de ordonanță președințială.
În motivarea cererii de apel, reclamanții arată că prin sentința civilă nr. 636/2014, Judecătoria A. a respins cererea de ordonanță președințială considerând-o nefondată, apreciind că o astfel de măsură nu îndeplinește condiția urgenței, în sensul art.996 alin.1 C.pr.civ, iar în cauză nu se identifică ipoteza păgubirii iremediabile a unui drept prin întârziere ori iminența unei pagube care nu s-ar putea repara și racordarea la rețeaua de distribuție a gazelor naturale nu este singura posibilitate pentru încălzirea locuinței și a apei menajere, iar prejudiciul bănesc ce ar rezulta din adoptarea unei asemenea soluții este reparabil.
Apelanții apreciază sentința atacată ca fiind nefondată, iar considerentele respingerii cererii ca fiind absolut arbitrare, fără fundament legal. Astfel cum apelanții – reclamanți au arătat în acțiunea introductivă, în calitate de proprietari ai apartamentelor nr.36,37 și 38 din imobilul situat în A., . au solicitat E.ON E. România SA racordarea la instalația de alimentare cu gaz metan. Pârâta le-a comunicat, prin adresa nr._/30.10.2013, că potrivit reglementărilor legale în materie (H.G. 1043/2004) obținerea acordului de acces la sistemul de distribuție este condiționată de obținerea acordului proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea. Potrivit reglementărilor legale, respectiv art.17 litera i din HG 1043/2004, acordul de acces la sistemul de distribuție a gazelor naturale, respectiv încheierea contractului de racordare este condiționat de ""acordul proprietarului/proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se realizează racordarea în cazul în care alimentarea obiectivului nu necesită realizarea unui branșament, deoarece există posibilitatea tehnică de racordare la o instalație de utilizare existentă". În speță, apelanții-reclamanți nu pot realiza un alt branșament la conducta de alimentare cu gaze din zona respectivă deoarece există deja o instalație de gaz care deservește întregul imobil din A. . . Racordarea celor 3 apartamente ale apelanților la instalația existentă nu este o opțiune, ci este o necesitate impusă de reglementările legale în materia sistemelor de distribuție a gazelor naturale care obligă racordarea la rețea prin intermediul unei instalații de gaz deja realizată. Racordarea lor la această instalație constituie singura posibilitate de a beneficia de alimentarea cu gaze naturale, astfel încât refuzul expres sau tacit al coproprietarilor instalației ar constitui un abuz prin obstrucționarea accesului lor la alimentarea cu gaz metan, dat fiind faptul că dispozițiile legale în materie îi obligă pe cei ce au realizat branșarea să permită și celorlalți proprietari din imobil să beneficieze de furnizarea gazului metan.
Cu privire la acordul proprietarilor instalației de utilizare, se arată că aceștia sau o parte din ei îl condiționează de achitarea unor sume de bani. Apelanții au și dorit acest lucru însă pentru că nu li s-a precizat cota lor parte, reală, din aceste cheltuieli și nici numele sau denumirile persoanelor fizice sau juridice coproprietare ale instalației și la care cota parte s-ar împărți în mod egal, au formulat acțiunea care face obiectul dosarului nr._/55/2013 al Judecătoriei A., solicitând ca prin hotărârea pronunțată coproprietarii instalației de utilizare a gazelor naturale să le permită accesul, în caz contrar, hotărârea să suplinească consimțământul pârâților și, totodată să se stabilească cota legală ce le revine apelanților-reclamanți din cheltuielile inițiale de branșament pentru a fi achitată coproprietarilor. Prin urmare, chestiunea achitării de către apelanți, către coproprietarii instalației a cotei părți din cheltuielile de branșament la rețeaua de gaze este o chestiune adiacentă urmând a fi tranșată într-o procedură judiciară de drept comun.
În fine, apelanții apreciază că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată, inclusiv condiția urgenței și consideră absolut arbitrară și lipsită de fundament legal motivarea instanței . Solicitarea de racordare la rețeaua de gaz metan a fost făcută tocmai pentru ca apartamentele apelanților să beneficieze de încălzire și apă cladă menajeră utilități elementare și indispensabile pentru orice locuință. În egală măsură, alimentarea cu gaz metan este necesară și pentru gătit și este indiscutabil faptul că a beneficia de gaz metan în locuință nu mai este un lux, ci o utilitate cât se poate de firească asigurării unui nivel de trai decent în actualitatea românească. Din această perspectivă, dreptul de a beneficia de gaz metan se circumscrie dreptului constituțional de a beneficia de un nivel de trai decent (art.47 alin.1 din Constituția României) iar prin motivarea soluției adoptate, Judecătoria A. le încalcă apelanților practic acest drept. Nesocotirea unui drept constituțional duce la păgubirea sa în mod ireversibil, eventualele despăgubiri, ce ar putea fi acordate ulterior, ar reprezenta doar o reparare indirectă a prejudiciului produs.
Prin serviciul registratură al instanței, la data de 05.03.2014, intimata . România SA a depus note de ședință prin care și-a exprimat poziția față de apel, solicitând menținerea soluției pronunțate de prima instanță, care a soluționat corect cererea de ordonanță președințială.
În notele de ședință, intimata-pârâtă . România SA arată că, față de cererea de ordonanță președințială a invocat excepția linsei calității procesuale pasive pentru motivele indicate în întâmpinarea depusă la instanța de fond și pe care le reiterează, arătând că Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale definește la art.100 pot.63 operatorul de distribuție ca fiind persoana fizică sau juridică ce realizează activitatea de distribuție a gazelor naturale în una sau mai multe zone delimitate și răspunde de exploatarea, întreținerea și dezvoltarea sistemului în respectiva zona, și după caz, a interconectărilor sale eu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului, în vederea satisfacerii la un nivel rezonabil a cererii pentru distribuția gazelor naturale. De asemenea, legea definește la pct.82 al articolului sus amintit, sistemul ca fiind orice rețea de transport, distribuție, terminal GNL și/sau instalație de înmagazinare exploatată de un operator economic din sectorul gazelor naturale, inclusiv instalațiile aferente acestora prin care se asigură servicii de sistem, inclusiv stocarea în conducte, precum și instalațiile operatorilor economici afiliați, necesare pentru asigurarea accesului la sistemul de transport, de distribuție, la depozitul de înmagazinare sau terminalul GNL. Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1043/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la sistemul de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale și a Regulamentului privind accesul la conductele din amonte, accesul la sistemul de distribuție a gazelor naturale are două componente și anume, rezervarea de capacitate și racordarea la sistemele de distribuție a gazelor naturale. Rezervarea de capacitate în sistemul de distribuție a gazelor naturale se face pe baza unei cereri scrise a solicitantului/utilizatorului (cererea de acord acces) către operatorul sistemului de distribuție, în cazul de față S.C. E.ON GAZ DISTRIBUȚIE S.A., la care sunt anexate, conform Anexei nr.1 a, din Regulament următoarele acte: copie de pe BI/CI, copie de pe actul de deținere a spațiului, acordul proprietarului, după caz. Răspunsul favorabil constituie acord de acces conform dispozițiilor art.12 din Regulament. Conform prevederilor art.138 din Legea nr.123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale, distribuitorul de gaze naturale (în cazul de fată . DISTRIBUȚIE S.A.) are obligația de a asigura accesul terților la sistemul de distribuție. În ianuarie 2013 intimata - pârâtă, având un birou de relații cu publicul în A. a preluat actele depuse de solicitanți pentru emiterea acordului de acces la sistemul de distribuție și le-a remis spre soluționare S.C E.ON GAZ DISTRIBUȚIE S.A. în calitatea sa de operator al sistemului de distribuție care, emite acorduri de acces în condițiile legii și care încheie ulterior cu solicitanții contracte de racordare, după caz. Întrucât actele au fost preluate prin centrul de relații cu clienții din A. și răspunsul E.ON Gaz Distribuție S.A. a fost comunicat tot prin intermediul societății pârâte, către client.
Intimata arată că, cererea de acord acces putea fi depusă și direct la sediul operatorului licențiat de distribuție din A.. După cu se poate observa din chiar cererea de acord de acces depusă la dosarul instanței de către reclamanți, aceasta este formulată în atenția E.ON. GAZ DISTRIBUȚIE S.A. Intimata a efectuat demersurile, în baza documentelor depuse de către client, la E.ON Gaz Distribuție S.A, singura societate capabilă să emit, în temeiul legii acorduri de acces la sistemul de distribuție. S-a atașat întâmpinării Contractul de mandat comercial semnat de către apelantul reclamant PRITEA C. cu societatea intimată. Obiectul contractului fiind acela de a depune, în numele și pentru clientul P. C. cererea de acord de acces la S.C. E.ON GAZ DISTRIBUȚIE S.A. și de a primi, după caz, acordul de acces sau refuzul de acord de acces. Obligațiile pe care mandatarul le are față de mandant, sunt indicate la art.4 din contract, obligații de reprezentare în fața operatorului de distribuție (în speța de față S.C. E.ON GAZ DISTRIBUȚIE) și în nici un caz, de emitere a acordului de acces la sistemul de distribuție. S.C. E.ON E. ROMÂNIA S.A. este furnizor de gaze naturale și nu poate emite acorduri de acces la sistemul de distribuție gaze naturale, această activitate fiind specifică S.C. E. GAZ DISTRIBUȚIE S.A. în calitatea sa de operator licențiat al sistemului de distribuție. Legea 123/2012 definește furnizorul de gaze naturale (art. 100 pct. 43) ca fiind persoană fizică sau juridică ce realizează activitatea de furnizare a gazelor naturale și activitatea de furnizare, (art. 100 pct. 44) ca fiind activitatea comercială de vânzare a gazelor naturale, inclusiv GNL către clienți. Astfel, societatea pârâtă are calitatea de furnizor licențiat de gaze naturale și nu are posibilitatea legală de a emite acorduri de acces la sistemele de distribuție a gazelor naturale, aceasta fiind o activitate specifică operatorilor licențiați de gaze naturale, în speță S.C. E.ON GAZ DISTRIBUȚIE S.A.
În concluzie, societatea intimată a solicitat admiterea excepției invocată privind lipsa calității procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu S.C. E.ON E..
ROMÂNIA S. A.
Cu privire la motivele de apel, intimata arată că, acestea nu sunt întemeiate, instanța de fond soluționând corect, sub acest aspect cererea de ordonanță președințială, iar introducerea gazelor naturale într-un imobil este o măsură mai degrabă cu caracter permanent, decât vremelnic, dat fiind faptul că apartamentele în cauză nu au fost racordate la rețeaua de gaze naturale, racordare care presupune timp și costuri și care duce implicit la măsuri cu impact în timp .
Verificând cauza în sensul prevăzut de art.479 alin.1 cod pr.civilă raportat la motivele pentru care reclamanții au declarat apel și având în vedere dispozițiile procedurale ce reglementează condițiile de admisibilitate ale ordonanței președențiale cuprinse în art.996 cod pr.civilă, se constată că apelul este fondat pentru cele ce urmează sentința atacată urmând să fie schimbată în tot, iar cererea reclamanților admisă.
Astfel, din înscrisurile depuse în dosar, reprezentând corespondența purtată de reclamanți cu pârâta în vederea obținerii acordului de racordare la rețeaua de distribuție a gazelor naturale în imobilul din A. . pentru apartamentele 36,37,38 proprietatea reclamanților, se reține că singura problemă pentru care acordul nu a fost primit o constituie nerealizarea condiției prevăzute de art.17 lit.i din HG 1034/2004, privind acordul proprietarilor instalației de utilizare a gazelor naturale la care se solicită racordarea, iar aceasta derivă din motive de calcul a sumei de bani ce trebuie plătită de reclamanți proprietarilor instalației și nu din motive tehnice de exploatare a instalației, ceea ce permite încadrarea atitudinii acestora într-una cu caracter abuziv.
În acest context, văzând totodată că reclamanții au demarat și o procedură judiciară comună pentru rezolvarea problemei în contradictoriu cu ceilalți locatari ai imobilului, ce sunt racordați la rețeaua de gaze naturale, dar și dispozițiile legal mai sus arătate, privind ordonanța președențială, tribunalul,
Considerând că toate condițiile de admisibilitate ale acesteia sunt întrunite, în sensul că aparența dreptului afirmată de reclamanți există, date fiind prevederile cu caracter special ale Legii nr.123/2012 -a energiei din art.148-151; că măsura ce se solicită a fi impusă pârâtei este una provizorie și are caracter urgent, deoarece absența sursei principale de încălzire ce există în imobil și la care reclamanții au dreptul să se racordeze în condițiile în care nu există vreun impediment tehnic este, pe de o parte, rezultatul unui comportament arbitrar al proprietarilor rețelei care odată constatat permite depășirea lui în această procedură (a ordonanței președențiale), iar pe de altă parte, în condițiile în care potrivit unei aprecieri rezonabile raportat la perioada anului când se solicită luarea măsurii, este evident că nu permite o exploatare în condiții normale a locuinței, situație care evident conduce la păgubirea dreptului de proprietate prin întârzierea momentului în care se poate exercita acesta efectiv, recurgerea la alte surse de încălzire neputând fi impusă acestora decât prin acceptarea comportamentului adoptat de proprietarii rețelei și implicit de pârâtă, aceasta în condițiile în care sursa de încălzire a imobilului a constituit o componentă a formării voinței juridice la momentul încheierii actului juridic translativ de proprietate; că prin realizarea racordului în condițiile sus arătate, de protecție a dreptului prin înlăturarea unui comportament cu caracter abuziv, nu se ajunge la încălcarea cerinței de neprejudecare a fondului, măsura fiind justificată și din perspectiva unei minime estimări a duratei procedurii comune peste perioada de sezon rece ca impune încălzirea locuinței;
În temeiul art.479-480 din Noul cod de pr.civilă, cu acceptarea argumentelor regăsite în considerentele sentinței atacate privind calitatea procesuală a pârâtei, va admite apelul declarat de reclamanții P. M. și P. C., împotriva sentinței civile nr.636/11 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu pârâta . România SA, pa care o va schimba în tot, astfel că va admite cererea de ordonanță președențială formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta, în sarcina căreia va stabili obligația de a întocmi actele necesare pentru racordarea la rețeaua de gaze naturale a imobilelor situate în A., ., apartamentele nr.36,37,38, proprietatea reclamanților.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții P. M. și P. C., împotriva sentinței civile nr.636/11 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu pârâta . România SA.
Schimbă în tot sentința atacată.
Admite cererea de ordonanță președențială formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta, în sarcina căreia stabilește obligația de a întocmi actele necesare pentru racordarea la rețeaua de gaze naturale a imobilelor situate în A., ., apartamentele nr.36,37,38, proprietatea reclamanților.
Provizorie și executorie.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2014.
Președinte Judecător Grefier
S. N. H. O. V. M.
Red.N.S.
Thred.V.M.
Ex.5/3 .
Redactat P.I. - Judecătoria A. – judecător A. O.
Se comunică:
- apelanților P. M. și P. C. – ambii dom.în A., ..11, jud.A.
- intimata . România SA- sediul –Tg,M.,.,jud.A.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 32/2014. Tribunalul... | Acţiune pauliană. Sentința nr. 1600/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
