Rectificare carte funciară. Încheierea nr. 1568/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1568/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 4868/108/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECTIA a I-a CIVILA
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE NR. 1568
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2014
Președinte S. S. O.
Grefier A. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta . SRL A. în contradictoriu cu pârâtele Z. I. și Ș. A., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei . SRL A., avocat H. F. din Baroul A., lipsă fiind pârâtele Z. I. și Ș. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție competența teritorială raportat la regulatorul de competență care s-a pronunțat de către Curtea de Apel Timișoara.
Reprezentanta reclamantei consideră că Tribunalul A. este competent în soluționarea cauzei, și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va da în aceea ce privește această situație.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._ la data de 22 octombrie 2014 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Z. I. și Ș. A., solicitând rectificarea înscrierilor din cărțile funciare, prin corectarea înscrierilor existente, respectiv neconcordanța dintre înscrierea în CF_ M. privind imobilul situat în loc. M., nr.22, 23/a, jud. A., respectiv a suprafeței de 1792 mp teren intravilan, în suprafața de 3.066 mp, măsurată conform planului de situație depus la dosar; rectificarea înscrierii din CF_ M. privind imobilul din loc. M., nr.23, jud. A. respectiv a suprafeței de 741 mp teren intravilan, în suprafața de 1.649 mp, măsurată conform planului de situație, cu îndrumarea OCPI A. spre efectuarea cuvenitelor mențiuni.
În motivare reclamanta arată că este proprietara celor două imobile iar înscrisurile făcute în cărțile funciare nu corespund situațiilor juridice reale ale imobilelor, procedând la efectuarea unei documentații cadastrale cu privire la fiecare teren intravilan în parte rezultând diferențe mult mai mari, rezultând că suprafața reală a terenului este mai mare cu peste 10% față de cât apare în cărțile funciare, fiind astfel întrunite prevederile art. 907 Cod civil.
În probațiune reclamanta a depus copii certificate a extraselor de carte funciară_ și_ M., certificatul de înregistrare fiscală a reclamantei, cartea de identitate a reprezentantului legal al societății, procesul verbal de vecinătate nr. 1/31.05.2013 precum și documentația cadastrală – plan situație pentru ambele imobile.
În deliberare asupra excepției de necompetență materială a instanței, tribunalul constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanta solicită rectificarea cărții funciare prin modificarea suprafețelor imobilelor înscrise în CF nr._ și_ M. de la suprafețele de 1.792 mp în suprafața reală de 3.066 mp, respectiv de la 741 mp în 1.649 mp, suprafața reală, suprafețe ce sunt mai mari cu 10% din suprafața fiecăruia înscrisă în cartea funciară, raportat la prevederile art. 40 alin. 3 din Legea 7/1996 republicată.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 907 din Codul civil, potrivit cărora:
„(1) Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
(3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.
Conform art. 914 din Codul civil, „Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.”.
Art. 89 alin. 5 și 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 633/2006 modificat (în vigoare la momentul introducerii cererii) reglementează modificarea cărții funciare, după cum urmează: „(5) Prin modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil.
(6) Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.”.
Din coroborarea acestor norme rezultă că rectificarea de carte funciară este operațiune juridică ce vizează exclusiv înlăturarea/modificarea înscrierilor de carte funciară ce nu corespund cu situația juridică reală, în timp ce prezenta acțiune are ca obiect doar modificarea descrierii imobilului, atât în ceea ce privește suprafața terenului, cât și numărul cadastral/topografic de identificare a imobilului, fără a afecta structura dreptului real ce poartă asupra aceluiași bun, acțiune ce își găsește temeiul în dispozițiile art. 914 cod civil și art. 89 alin. 5 și 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 633/2006 modificat.
Art. 95 alin. 1 din codul de procedură civilă (C.) a stabilit plenitudinea de competență de atribuțiune a tribunalelor, în primă instanță, normă cu caracter general înlăturată doar de cele speciale, ce stabilesc competența în favoarea altor instanțe.
O astfel de normă derogatorie este cea a art. 94 lit. j din același cod, conform căreia judecătoriile judecă în primă instanță cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, altele decât cele prevăzute la punctele precedente ale aceluiași text legal.
Pentru determinarea competenței de atribuțiune a instanțelor judecătorești, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor (acest din urmă criteriu aplicându-se exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani).
Criteriul valoric de stabilire a competenței materiale este reflectat de art. 98 alin. 1 C. (conform căruia „Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere”), regulă nuanțată de art. 104 C. în cazul cererilor în materie imobiliară, în sensul că valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă a bunului obiect material al litigiului, stabilită potrivit legislației fiscale, în cazul în care o astfel de valoare nu este determinată fiind aplicabile dispozițiile art. 98 din același cod.
Cererea dedusă judecății în cazul de față este una personală, dar cu caracter patrimonial, întrucât are ca obiect un bun evaluabil în bani, și anume un teren privitor la care se urmărește modificarea suprafeței, fără a se aduce atingere esenței dreptului de proprietate.
În acest sens, instanța face aplicarea deciziei nr. 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, care își păstrează actualitatea chiar dacă a avut în vedere normele de competență materială reglementate de Codul de procedură civilă din 1865, în prezent, abrogat, căci actualul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) reglementează aceleași principii și criterii de determinare a competenței materiale.
Or, prin decizia respectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Conform art. 329 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe”, ceea ce înseamnă că au putere obligatorie pentru instanțe atât dispozitivul, cât și considerentele deciziei.
Or, în motivarea deciziei nr. 32/2008, Înalta Curte face distincție între acțiunile personale (prin care se valorifică un drept personal, de creanță) și cele reale (când se urmărește protecția unui drept real), precum și cele mixte; între acțiunile extrapatrimoniale și cele patrimoniale; acțiunile mobiliare și cele imobiliare; acțiunile petitorii și cele posesorii, clasificări generate de criteriul obiectiv al naturii și obiectului dreptului exercitat.
Acțiunile patrimoniale sunt definite ca fiind cele care au un conținut economic, în timp ce „acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale”.
În continuare, se reține că „Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale acestor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevărat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954”. Acest din urmă text legal, în prezent abrogat, reglementa ocrotirea drepturilor nepatrimoniale: dreptul persoanei fizice la nume ori la pseudonim, la denumire, la onoare, la reputație, dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere științifice, artistice ori literare, de inventator etc. Actualmente, drepturile nepatrimoniale își găsesc ocrotirea legală în dispozițiile art. 252 – 257 din noul Cod civil.
Înalta Curte a apreciat, în continuare că „dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.”
În aceste condiții, a considerat că sunt „acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare”, chiar dacă nu a fost cerută, în mod, expres și distinct restabilirea situației anterioare. Enumerarea respectivă are caracter exemplificativ, astfel după cum rezultă din precedarea acesteia de sintagma „între altele”, dar și din faptul că obiectul sesizării instanței supreme viza acțiunile în anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.
Din același considerente ale Înaltei Curți rezultă faptul că în determinarea caracterului patrimonial al acestor cereri se are în vedere obiectul material al litigiilor, iar, în concret, împrejurarea în care acesta este unul evaluabil în bani.
În contrast, instanța supremă a specificat faptul că „Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, aplicând aceleași criterii la speța de față, se constată faptul că cererea de modificare a suprafeței terenului de la cea înscrisă în cartea funciară la una majorată, precum și cea de determinare a numărului cadastral/topografic corect reprezintă capete principale de cereri, conform art. 30 alin. 3 C. ce au caracter personal și, în același timp, patrimonial cu valori diferite, căci obiectul său material al primului capăt de cerere îl reprezintă diferența cu care reclamanta urmărește majorarea suprafeței înscrise în cartea funciară, iar, al celui de al doilea este întregul teren cu suprafața majorată, nefiind vorba despre un drept „strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei”.
Așadar, obiectul material al litigiului îl constituie terenurile din CF nr._ M., nr. top. 41-43,38-40/b, respectiv a suprafeței de 1.792 mp teren intravilan în suprafață de 3.066 mp. A doua cerere de majorare a suprafeței înscrisă în CF nr._, nr. top. 38-40/a respectiv a suprafeței de 741 mp teren intravilan, în suparfața de 1.649 mp. Conform expertizei notarilor publici din A. valabilă pentru anul 2014, ce stă la baza determinării valorii de impozitare a terenurilor, 1 mp teren intravilan în loc. M. are valoare de 5 euro, așa încât 2.182 mp valorează 10.910 euro echivalent al sumei de 48.004, la cursul valutar al BNR de 4,4 lei/1 euro din data de 25.11.2014.
O astfel de valoare este inferioară celei de 200.000 lei ce marchează competența de atribuțiune a judecătoriei, așa încât acțiunea civilă se află în competența Judecătoriei L..
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, ținând cont și de faptul că necompetența, în situația de față, este de ordine publică, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 2 C., tribunalul, în baza art. 131 raportat la art. 94 lit. j C., va admite excepția absolută a necompetenței materiale a acestei instanței în soluționarea pricinii, competență pe care o va declina în favoarea Judecătoriei L., în a cărei rază teritorială se află terenurile precum și domiciliile pârâților (art. 107 și art. 111 C.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului A..
Declină competența de soluționare a cauzei civile dintre reclamanta . SRL A. în contradictoriu cu pârâtele Z. I. și Ș. A., având ca obiect rectificare carte funciare, în favoarea Judecătoriei L..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2014.
Președinte, Grefier,
S. Ș. O. A. C.
Red.OSS/AC
2 ex/08.12.2014
| ← Expropriere. Sentința nr. 1269/2014. Tribunalul ARAD | Anulare act. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
