Succesiune. Hotărâre din 13-05-2014, Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 10009/55/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 490
Ședința publică din 13 mai 2014
Președinte T. B. Judecător M. A.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul S. C. în contradictoriu cu intimații Ț. G. M., S. G., S. A., S. N. și B. M. F. împotriva sentinței civile nr. 7674/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria A. având ca obiect succesiune.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei Ț. G. M. – avocat B. C. V. din Baroul Cluj, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 150 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse prin serviciul registratură la data de 14.04.2014 de către apelant originalul chitanței de plată a taxei judiciare de timbru și răspuns la întâmpinare la care a atașat înscrisuri, iar la data de 12.05.2014 reprezentantul apelantului - avocat Koble Ladislau L. din Baroul A. cerere de judecare în lipsă la acest termen și acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța înmânează un exemplar al răspunsului la întâmpinare și pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul apelantului.
Avocat B. lasă la aprecierea instanței cererea de amânare și arată că nu mai susține excepția tardivității apelului, dar susține excepția nelegalei timbrări.
Instanța apreciază neîntemeiată cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul apelantului, acesta nefăcând vreo dovadă a existenței motivelor temeinice așa cum impun dispozițiile art. 222 Cod procedură civilă și prin urmare cererea va fi respinsă.
Față de faptul că susținerile cuprinse în întâmpinare au fost calificate de către prima instanță simple apărări, va fi respinsă și excepția netimbrării, apelantul respectând dispozițiile art. 23 alin.1 lit. a din OUG 80/2013.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile.
Reprezentantul intimatei Ț. G. M. solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept instanța închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 7674/13.12.2013 Judecătoria A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Ț. G. M. în contradictoriu cu pârâții S. G., S. C., S. A., S. N. și B. M. F. și în consecință:
A constatat calitatea de legatari cu titlul particular a pârâților și calitatea de legatar cu titlu universal a reclamantei, după defuncta M. M., decedată la data de 26.03.2012, potrivit testamentului autentificat sub nr. 2120 din 14 august 2009, încheiat la Biroul Notarial B..
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că potrivit testamentului autentificat de către Biroul Notarial B., sub nr. 2120 din 14.08.2009, numita M. M. a dispus asupra averii sale pentru cauză de moarte. Prin acest testament, numita M. M. a stabilit 5 legatari cu titlu particular, respectiv pârâții S. G., S. C., S. A., S. N. și Acxente, în prezent B. M. F., și un legatar universal, respectiv reclamanta Ț. G. - M..
La data de 26.03.2012, numita M. M. a decedat în Municipiul A., potrivit certificatului de deces . nr._, eliberat de Primăria Municipiului A..
Reclamanta, în data de 03.04.2012, a formulat la Biroul Notarial „Veritas” din A., o cerere privind deschiderea procedurii succesorale după defuncta M. M..
Conform încheierilor Biroului Notarial, la notar s-au prezentat pârâții S. G., S. N. și B. M. F., fostă Acxente, precum și reclamanta.
Pârâții B. M. F., fostă Acxente, S. G. și S. N. au declarat expres prin declarații autentice că acceptă legatele cu titlu particular, iar reclamanta pe cel cu titlu universal, potrivit declarațiilor existente la dosar, precum și în cuprinsul dosarului succesoral anexat.
Din actele dosarului succesoral, instanța de fond a constatat că pârâții au fost legal citați în scopul dezbaterii succesorale după defuncta M. M., la Biroul Notarial „Veritas” din A., dar pârâții S. A. și S. C. nu s-au prezentat.
Astfel, instanța de fond a reținut că susținerile pârâtului S. C., din cuprinsul întâmpinării, sunt lipsite de susținere probatorie. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că pârâtul nu apreciază corect și real susținerile reclamantei, arătând că aceasta susține că nu are vocație succesorală, ceea ce nu corespunde realității. Dimpotrivă, reclamanta recunoaște pârâtului calitatea de legatar cu titlu particular după defuncta M. M.. În ceea ce privește contestarea „autenticității testamentului”, instanța de fond a constatat că deși pârâtul invocă faptul că deține mai multe acte autentice cu semnătura defunctei, nu depune la dosar nici unul dintre acestea.
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul S. C., prin care a solicitat admiterea apelului formulat ca fiind temeinic și fondat, modificarea sentinței apelate și respingerea acțiunii introductive de instanță - ca fiind netemeinică și nefondată.
În motivare a arătat că prin acțiunea promovată la instanța de fond, intimata arată faptul că justițiabilul – pârât - apelant, nu are vocație succesorală după defuncta - M. M..
Ulterior - reclamanta revine, învederând faptul că, în calitate de beneficiar a testamentului autentificat sub nr. 2120/14.08.2009, a formulat cerere privind dezbaterea succesorală după defuncta M. M., precizând faptul că „…am fost citat dar nu m-am prezentat la dezbaterea succesiunii”.
A subliniat că în mod evident intimata se contrazice în mod flagrant.
Astfel a arătat că în prima parte, reclamanta susține că - justițiabilul pârât apelant nu are vocație succesorală după defuncta M. M. în sensul că, între justițiabilul pârât - apelant și defunctă nu ar exista nici un grad de rudenie.
A arătat că afirmația cum că pârâtul apelant nu este nepotul defunctei și nu are calitate de moștenitor este în mod evident o afirmație falsă.
A arătat că reclamanta revine și, ulterior afirmă că, l-a chemat pe pârâtul apelant la dezbaterea succesorală efectuată „în primăvara anului 2012...".
A învederat faptul că, în conformitate cu adresa nr. 231/12.12.2012, la data de 28.03.2013 a avut loc la sediul BNP C. M. B., dezbaterea succesorală după defuncta M. M. - dezbatere succesorală invocată de intimată.
De asemenea a învederat faptul că justițiabilul pârât apelant nu a fost citat legal niciodată și, prin urmare, nu a fost și nici nu putea fi prezent la vreo dezbatere succesorală. Prin urmare în ceea ce privește apelantul nu se poate vorbi de dezbatere succesorală.
În ceea ce privește „autenticitatea testamentului", l-a contestat.
În mod evident semnătura mătușii apelantului (nicidecum a reclamantei - cum aceasta susține) nu este cea normală/firească.
Justițiabilul pârât-apelant deține mai multe acte autentic/solemne (procuri) iar semnăturile nu seamănă în nici un fel.
A solicitat efectuarea expertizei grafoscopice - la instanța de fond - deoarece - așa cum a arătat mai sus - în mod vizibil, semnătura din testament este diferită de semnătura defunctei de pe alte înscrisuri, însă aceasta probă a fost respinsă.
În drept a invocat art. 466 si următoarele din Cod procedură civilă.
Intimata Ț. G. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat, iar pe cale de excepție a invocat excepția nelegalei timbrări a apelului, excepția tardivității formulării apelului, iar în subsidiar, pe fond ca fiind neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția nelegalei timbrări a apelului a arătat că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxei de timbru nici măcar la jumătate din valoarea timbrată de reclamanata - intimată la fond, a solicitat admiterea excepției și anularea pe cale de consecință a acțiunii.
A invocat excepția netimbrării și în ce privește solicitarea pârâtului-apelant de contestare a testamentului. Așa cum a arătat, și în prima fază procesuală, când la fel pârâtul-apelant a formulat cerere reconvențională contestând la fel testamentul neachitand o taxă judiciară la valoare, astfel cum instanța de fond i-a pus în vedere, întrucât în concret pârâtul are o pretenție derivând din același raport juridic dedus judecății, respectiv contestarea unui înscris autentic, înscris ce este evaluabil în bani.
De asemenea a arătat că practic, averea defunctei, pentru care a testat în favoare legatarilor cu titlu particular și legatarei universale, este formată din imobilul situat din punct de vedere administrativ în loc. A., .-49, ., având suprafața utila de 41.13 mp, suprafața construită de 49.36 mp, valoare impozabilă de 95.534 lei, conform Certificatului de atestare fiscală nr._/07.07.2013 emis de Primăria A.; suma de 180.000 euro, prevăzută în testament; bunurile mobile, ce constituie legatele cu titlu particular prevăzute în testament, apreciate în procedura succesorală notarială la valoarea de 3000 lei fiecare.
În acest sens, a înțeles să invoce excepția netimbrării și a cererii implicite ce a fost formulată - a cererii reconvenționale, atât la fond cât și în apel.
Referitor la excepția tardivității apelului a arătat că instanța de fond a comunicat sentința civilă nr. 7674/2013 pârâtului-apelant la data de 20.01.2014 sentința fiind dată cu drept de apel de 30 zile. Apelul promovat de pârâtul-apelant a fost înregistrat la data de 24.02.2014.
Pe fondul cauzei față de dispozițiile art. 470 alin 1 și 2 C.P.C. a solicitat decăderea apelantului din dreptul de a solicita probe și de a motiva în drept și în fapt apelul formulat în cauză având în vedere că prin apelul formulat acesta practic nu a propus niciun fel de probe și nici nu a motivat în fapt apelul cu raportare la considerentele hotărârii sau ale dispozitivului acesteia ci s-a limitat în a considera soluția instanței de fond ca fiind netemeinică. Din lecturarea apelului formulat, practic, nu s-a putut identifica nicio critică/motiv punctual pentru care a fost exercitată calea de atac.
Față de dispozițiile art. 478 Cod procedură civilă cu raportare și la faptul că apelantul nu a înțeles să timbreze cererea s-a reconvențională în prima fază procesuală a solicitat a se avea în vedere limitele devoluțiunii legale ce operează în cauză, respectiv soluția instanței cu raportare la ceea ce s-a judecat.
A arătat că atât prin înscrisurile depuse - acțiunea introductivă, cât și prin susținerile orale, nu a invocat faptul că pârâtul nu ar avea vocație succesorală - în acest sens, acesta făcând confuzii grave între termenii juridici, fapt reținut în mod corect de către instanța de fond.
Nici într-un înscris nu a susținut faptul că pârâtul nu ar fi rudă cu defuncta M. M., mai mult a indicat chiar gradul de rudenie al tuturor moștenitorilor acesteia.
Din înscrisurile depuse la dosar de către notarul public a subliniat că se confirmă susținerile în ceea ce privește procedura notarială desfășurată și a faptului că apelantul deși legal citat, prin semnarea personal a citației, acesta nu s-a prezentat în fața notarului public, fapt reținut în mod corect de către instanța de fond.
Deși se invocă faptul că pârâtul ar deține înscrisuri solemne care ar certifica faptul că semnătura defunctei M. M. ar fi contrafăcută, a arătat că nici în prima faza procesuală și nici în apel, apelantul nu depune aceste înscrisuri la dosarul cauzei, prin urmare face afirmații nesusținute de nicio probă.
Instanța de fond nu a respins proba cu expertiza grafoscopică, întrucât apelantul nu a timbrat cererea reconvențională. Ca atare a considerat că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere în anularea unui act pentru a putea fi pusă problema probelor, și în special a probei de specialitate.
Instanța de fond i-a pus în vedere apelantului inclusiv posibilitatea de a se înscrie în fals cu privire la testament și înscrisurile pe care acesta susținea că le deține, acesta neprocedând în consecință. Această atitudine vine să confirme autenticitatea testamentului și a faptului că apelantul nu a înțeles să-l denunțe ca fiind fals, implicit manifestarea sa de voință de la acel termen valorând o adevărată recunoaștere a acestuia, ceea ce contrazice susținerile sale atât din întâmpinare cât și din prezentul apel.
A arătat despre poziția procesuală a tuturor celorlalți pârâți care recunosc existența testamentului și care s-au și prezentat în fața notarului public pentru dezbaterea succesiunii.
În drept a invocat art. 466 și următoarele, art. 205, art. 249, art. 254, art. 451 și următoarele din noul Cod procedură civilă.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Codul de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 466 Cod procedură civilă, obiectul apelului îl constituie hotărârea primei instanțe. Se observă că prin apelul formulat - așa cum pertinent se arată prin întâmpinare intimata Ț. G. M. – apelantul nu se raportează la considerentele hotărârii sau ale dispozitivului acestuia, ci doar reiterează susținerile eronate din întâmpinare depusă la prima judecată asupra fondului în sensul că reclamanta îi contestă vocația succesorală.
Se observă că, dimpotrivă – așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței atacate, reclamata îi recunoaște apelantului calitatea de legatar cu titlu particular.
Se mai invocă faptul că deși a contestat testamentul – semnătura de pe acest act fiind diferită de cea de pe alte înscrisuri ce se află în posesia sa, prima instanță i-a respins proba cu expertiza grafoscopică și a admis acțiunea – deși aceasta era neîntemeiată și nefondată.
Se constată că la prima judecată asupra fondului, apelantul a depus întâmpinare prin care contestă autenticitatea testamentului, astfel că prima instanță, la termenul de judecată din 15.11.2013 a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a-și preciza cererea reconvențională, în sensul de a indica exact ce solicită, să indice valoarea obiectului, să formuleze minuta timbrării și să timbreze potrivit legii, să-și motiveze cererea reconvențională în fapt și în drept, sub sancțiunea decăderii. De asemenea, având în vedere că se contestă autenticitatea testamentului, să precizeze dacă înțelege să denunțe acest înscris în fals, potrivit art. 304 Noul Cod procedură civilă.
Întrucât la termenul de judecată din 13.12.2013, pârâtul apelant nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor luate prin încheierea de ședință, depunând la dosar doar o cerere prin care solicită judecarea în lipsă, nefiind legal investită, prima instanță a considerat întâmpinarea o simplă apărare cum dealtfel a și fost formulată și motivată în drept.
În mod corect a reținut prima instanță că, deși pârâtul afirmă că deține mai multe acte autentice cu semnătura defunctei, acesta nu a depus la dosar nici unul.
Cu toate că aceste susțineri sunt reiterate de către pârât și în apel, la dosar nu s-a depus vreun înscris, ori conform art. 249 Cod procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în baza art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelantul S. C. în contradictoriu cu intimații Ț. G. M., S. G., S. A., S. N. și B. M. F. împotriva sentinței civile nr. 7674/13.12.2013 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2014.
Președinte Judecător Grefier
T. B. M. A. M. C.
Red.TB /Thred. MC
8 ex./ 6 .
Se comunică cu:
apelantul S. C. - S., ., nr. 2, județul A.
intimata Ț. G. M. - A., ., județul A.
intimata S. G. - Timișoara, .. 3, .
intimata S. A. - București, ., ., .> intimata S. N. - B., .. 37, .
intimatul B. M. F. - A., ., județul A.
Primă instanță – Judecătoria A. – judecător D. C.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 734/2014.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 215/2014. Tribunalul ARAD → |
|---|
