Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2958/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2958/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 9715/55/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 733
Ședința publică din 8 septembrie 2014
Președinte R. M. Judecător H. O.
Grefier M. C.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelanta B. R. A. în contradictoriu cu intimata Z. V. împotriva sentinței civile nr. 2958/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal se prezintă apelanta asistată de avocat Lanevschi V. C. din Baroul A. și reprezentantul intimatei – avocat I. B. din Baroul A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se depuse prin serviciul registratură la data de 19.08.2014 răspuns la întâmpinare de către apelantă la care a atașat înscrisuri.
Reprezentanta apelantei depune note de ședință și învederează că, dacă din motive tehnice CD-ul depus la dosar nu poate fi vizionat, apelanta pune la dispoziția instanței un Laptop care să permită această vizionare.
Reprezentantul intimatei se opune vizionării CD-ului, arată în baza imaginilor existe pe CD s-a formulat o plângere penală. Depune chitanță de plată a onorariului avocat.
Instanța nu consideră necesar amânarea cauzei pentru a viziona CD-ul pus la dispoziție. Instanța pune în discuție dacă apelanta a solicitat notarului, în cadrul procedurii succesorale, efectuarea inventarului bunurilor.
Reprezentanta apelantei arată că nu s-a solicitat efectuarea inventarului de către notar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.999 Cod procedură civilă, constată că în mod corect a indicat apelanta calea de atac exercitată ca fiind apel, în mod eronat menționându-se în dispozitiv calea de atac a recursului.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile.
Reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare admiterea cererii de ordonanță președințială, respectiv dispunerea întocmirii inventarului bunurilor din patrimoniul succesoral al defunctului B. P., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 2958/17.06.2014 Judecătoria A. a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta B. R. A. în contradictoriu cu pârâta Z. V. având ca obiect întocmirea inventarului bunurilor din patrimoniul succesoral al defunctului B. P..
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut că prin Încheierea de suspendare emisă în ședința din data de 28.05.2014 – în Dosar nr. 114/2014 al Biroului Notarial “Veritas” din municipiul A. – cu ocazia dezbaterii succesorale privind pe defunctul B. P., decedat la data de 27.04.2014, s-a dispus în temeiul prevederilor art. 108 alin. 1 litera d) din Legea nr. 36/1995 – suspendarea procedurii succesorale. De asemenea a constatat că la apelul nominal a răspuns reclamanta B. R. A. în calitate de fiică – moștenitor legal –în baza Declarației autentificată sub nr. 2928/28.05.2014 de notar public O. A. R. și a lipsit pârâta Z. V. – în calitate de legatară universală în baza Testamentului autentificat sub nr. 2980/20.11.2013 de notar public B. C. R..
La data de 03.06.2014 – reclamanta a promovat o acțiune civilă în contradictoriu cu pârâta – care formează obiectul dosarului civil nr._ pe rolul Judecătoriei A. – având ca obiect stabilire masă succesorală și întocmirea inventarului bunurilor mobile din patrimonial succesoral.
Analizând condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, constând în urgența, vremelnicia și condiția de a nu prejudeca fondul, prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă – prima instanță a constatat că acestea în speță sunt întrunite parțial deoarece există înregistrată acțiunea civilă ce formează obiectul dosarului nr._ pe rolul Judecătoriei A. - având ca obiect stabilire masă succesorală și întocmirea inventarului bunurilor mobile din patrimonial succesoral rezultând astfel caracterul vremelnic și provizoriu al măsurii de a fi luată, până la soluționarea dosarului nr._ pe calea unei acțiuni de drept comun, nu s-a făcut dovada urgenței pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara în mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.
Astfel, în urma unui examen sumar al litigiului – și nu soluționarea pe fond a dreptului – pentru a aprecia în favoarea căreia operează aparența unei situații juridice - instanța de fond a constatat că din actele dosarului - nu a rezultat că pârâta este cea care ar fi recurs la conturile defunctului prin folosirea cardurilor bancare și nici susținerea reclamantei conform căreia pârâta cu rea credință nu s-a prezentat la Biroul Notarial “Veritas” - la deschiderea procedurii succesorale - în Dosarul nr. 114/2014 – câtă vreme din Încheierea de Suspendare emisă în Dosarul nr. 114/2014 – rezultă că aceasta a fost citată la adresa din A., ., . – iar domiciliul acesteia ar fi cel situat în A., . județul A. – care de altfel a fost și ultimul domiciliu al defunctului B. P..
Prima instanță a considerat despre condiția de a nu prejudeca fondul că este întrunită deoarece măsura ce se solicită a fi luată pe această cale nu are un caracter definitiv iar în contextul stării de fapt și de drept reținută, a apreciat că nu sunt întrunite cumulative prevederile art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel B. R. A., prin care a solicitat recalificarea caii de atac din recurs în apel, cf. disp. art. 999 alin 1 Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și în rejudecare admiterea cererii de ordonanță președințială, respectiv dispunerea întocmirii inventarului bunurilor din patrimoniul succesoral al defunctului B. P..
În motivare a arătat că, instanța de fond în mod incorect a reținut că în speță sunt întrunite parțial condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale. A subliniat că instanța de fond în mod superficial a realizat interpretarea probelor depuse de reclamantă la dosar, înscrisuri care demonstrează tocmai urgența și necesitatea admiterii cererii.
În primul rând a reliefat că instanța de fond a apreciat că, din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că pârâta este cea care ar fi recurs la conturile pârâtului. Or, pentru a dovedi acest lucru reclamanta a depus la dosar extrase de cont, care demonstrează că, după decesul defunctului din conturile sale s-au ridicat sume de bani, adresa răspuns nr._/02.06.2014 primită de la Banca Transilvania privind persoanele împuternicite pe conturile defunctului (în sensul că nu existau persoane legal împuternicite pe conturile defunctului) și comunicarea înregistrărilor video de la ATM.
Mai mult, pârâta nu contestă faptul că se află în posesia cardurilor bancare ale defunctului, apărarea acesteia viza faptul că în baza unui testament olograf întocmii de defunct la 20.11.2013 acesta ar fi împuternicit-o să folosească aceste conturi, după decesul său, deci le-ar fi folosit în mod legal. Or, este evident că aceasta dispoziție testamentară nu are nicio valoare din punct de vedere juridic, până la finalizarea procedurii succesorale. Trebuie subliniat că această dispoziție testamentară, nu poate suplini faptul că, în mod legal, la Banca Transilvania pe conturile defunctului nu există o altă persoană împuternicită.
În această situație, a subliniat că instanța de fond în mod incorect a reținut că nu se poate stabili dacă pârâta este cea care a recurs la conturile defunctului. Pentru o mai bună clarificare a situației, a anexat CD-ul comunicat de către Banca Transilvania, reclamantei, cuprinzând înregistrările ATM-ului la fiecare retragere de bani, din contul defunctului, ulterior decesului acestuia, unde se poate observa fără putință de tăgadă că pârâta este cea care a sustras bani din conturile tatălui reclamantei.
De asemenea a menționat că revoltător este că prima retragere de bani, pârâta a efectuat-o în noaptea de 26/27 aprilie, la nici 3-4 ore de la decesul tatălui reclamantei, în jurul orei 04,30. Or, așa cum este stipulat în „contractul de întreținere", pârâta avea obligația să-l înmormânteze pe tatăl reclamantei pe cheltuială proprie și nu pe banii acestuia.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond a apreciat că din actele dosarului nu a rezultat că pârâta cu rea credință nu s-a prezentat la Biroul Notarial „Veritas" la deschiderea procedurii succesorale, fiind citată la adresa din mun.A., ., ., . adresa de domiciliu a pârâtei) și nu la „domiciliul" acesteia din mun. A., ., unde locuia în fapt, a apreciat că și aici s-a făcut o greșită interpretare a probelor.
Totodată a subliniat că în realitate, pârâta a fost citată la adresa sa de domiciliu, din mun. A., ., ., . altfel prevăd și dispozițiile legale în materie. Ciudat este că această adresă este menționată și în testamentul defunctului ca fiind domiciliul pârâtei, (nefăcându-se nicio referire la existența unui domiciliu pe .).
Pe de altă parte, a învederat că instanța de fond nu a avut în vedere nici faptul că pârâta nu a contestat împrejurarea prezentată de reclamantă potrivit căreia pârâta a ridicat multe bunuri de la ultimul domiciliu al defunctului.
Apelanta susține că, pârâta nu a dorit să se demareze procedura succesorală pentru a mai putea sustrage bunuri din componența masei succesorale. Lucru ce, de altfel, s-a și întâmplat, a fost văzută de vecini plecând de la ultimul domiciliu al tatălui reclamantei cu mulți saci plini, iar totul a culminat la mijlocul lunii iunie a.c, când a sustras mai multe bunuri, fiind nevoie de un microbuz cu care să le transporte.
În drept a invocat art. 999 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Z. V. a solicitat respingerea apelului cu menținerea soluției (anume de respingere a cererii de ordonanța președințială) regăsite în sentința civilă nr. 2958 din 17 iunie 2014 a Judecătoriei A..
În motivare a arătat că deși soluția Judecătoriei A. (de respingere a ordonanței președințiale) este incontestabil corectă, argumentele aduse în susținerea acesteia nu sunt, în integralitatea lor, deplin convingătoare. Pe aceste coordonate, este perfect posibil și admisibil în dreptul nostru intern să se păstreze soluția și să se schimbe motivarea, în tot sau în parte. Practic, ca instanța de control să considere corectă soluția „finală" a instanței inferioare, dar să substituie motivarea acesteia din urmă cu propria motivare.
Pe de altă parte, a arătat că la fel de incontestabil (bunăoară trimițând doar la practica Curții de la Strasbourg pe art. 6 CEDO) orice instanță trebuie să răspundă argumentelor principale, esențiale, ale părților, deci atât argumentelor în acuzare (ale reclamantului) cât și apărărilor pârâtului.
Astfel, spicuind din cererea de ordonanță președințială, a subliniat că se solicită strict: „întocmirea inventarului bunurilor din patrimoniul succesoral al defunctului B. P..
În dosarul de fond, urmare a unei precizări de acțiune se solicită întocmai "întocmirea inventarului bunurilor mobile din patrimoniul succesoral”.
A arătat că este mai mult decât evident că măsura solicitată acum pe cale de ordonanță președințială este absurdă în sine. Inventarul solicitat acum (pe cale de ordonanță președințială) "epuizează" efectiv problema speței. Exprimat în altă manieră a arătat că reclamanta nu a solicitat o măsură care să fie susceptibilă de vremelnicie, ci dimpotrivă, este o cerere care prin excelență are un caracter definitiv. O instanță de judecată nu poate dispune o asemenea măsură cu titlu temporar (...). Dacă instanța ar fi admis acțiunea, măsura luată pe această cale ar fi fost definitivă, iar nu temporară, efectele sale producându-se într-un mod care nu mai poate fi schimbat. Ori în acest context nici cerința vremelniciei, instituită prin dispozițiile art. 996 din Cod procedură civilă nu poate fi considerată ca îndeplinită.
Totodată a făcut referire și asupra cerinței aparenței dreptului în lumina următoarelor aspecte, intervenite după pronunțarea sentinței primei instanțe.
A vorbit despre o notificare parvenită de la S.C. AB MUREȘANA S.R.L., societate având ca asociați pe aceeași B. R.-A. și respectiv mama acesteia, numita Unc E.. Amintita societate comercială a solicitat să le predea varii bunuri mobile așa-zis proprietatea acesteia, bunuri pretins aflate în ultimul domiciliu al defunctului (din A., ., jud. A.), bunuri care se suprapun/amalgamează în drepturi cu cele a căror inventar se solicită acum de persoana fizică B. R.-A..
Astfel, a învederat că nu poate exista aparență de drept când o persoană fizică solicită inventarierea unor bunuri care pretins aparțin defunctului, după care o persoană juridică în care același figurează ca asociat, solicită predarea acelorași bunuri sub pretextul că sunt proprietatea respectivei persoane juridice.
Este complet falsă teza apelantei potrivit căreia nu s-a contestat împrejurarea ridicării mai multor bunuri de la ultimul domiciliu al defunctului.
A învederat că au făcut acest lucru atât în plină ședință cât și în cadrul întâmpinării la ordonanța președințială.
Totodată a subliniat că în mod corect a sesizat prima instanța citarea acesteia în procedura succesorală notarială la o adresă unde actuala reclamantă știa în mod inechivoc că nu mai locuiește, a locuit și locuiește, de ani de zile, în imobilul din A., ., jud. A., imobil care juridic, după decesul lui B. P., a devenit proprietatea sa deplină în cotă de 1/1, odată cu stingerea dreptului de uzufruct viager al defunctului - până la amintitul moment fiind doar nudă-proprietară.
Raportat la retragerea anumitor sume de bani din contul defunctului deschis la BANCA TRANSILVANIA, a arătat că rezultă că a avut consimțământul acestuia, consimțământ care rezultă inclusiv din legatul cu titlu particular înglobat în testamentul din data de 20.11.2013. Bineînțeles că dacă va fi îndrituită (în cadrul dosarului în care se dezbate succesiune), va preda reclamantei o sumă de bani proporțională cotei sale succesorale, avându-se în vedere soldul existent la momentul decesului. Cheltuielile de înmormântare ale defunctului au fost suportate din propriul patrimoniu și nu va solicita celorlalți moștenitori să le suporte potrivit cotelor deținute.
Totodată a învederat că retragerea acestor sume de bani nu poate să constituie "cauza" efectuării inventarului solicitat.
În sfârșit a învederat că se induce ideea că a delapidat toate bunurile mobile situate în A., ., jud. A., cu toate că locuiește în continuare în imobilul evocat, într-o situație neschimbată și în aceleași condiții locative și de confort.
În drept a invocat art. 205, art. 480, art. 996, art. 999 NCPC; art. 6 CEDO ; orice alte texte normative sau principii de drept amintite în cuprinsul prezentei.
Examinând sentința atacată, conform prevederilor art. 476 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va constata că apelul promovat în cauză nu este fondat.
Tribunalul consideră că nu sunt întrunite cumulativ condițiile pentru admisibilitatea ordonanței președințiale prevăzute de art. 996 Noul Cod de procedură civilă.
În cadrul cererii formulată pe calea ordonanței președințiale, instanța nu poate judeca fondul cauzei, urmând să cerceteze doar aparența dreptului. Ori, în speță, aparența dreptului nu operează doar în favoarea reclamantei apelantă, ci și în favoarea pârâtei intimată, ambele părți având vocație succesorală.
Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. În situația admiterii cererii apelantei, această măsură nu ar avea caracter vremelnic, așa încât nu sunt îndeplinite nici condițiile caracterului provizoriu al măsurii și neprejudecării fondului cauzei. Tribunalul constată că obiectul acțiunii formulată în dosarul de fond ( nr._ ), în urma precizării de acțiune este „întocmirea inventarului bunurilor mobile din patrimoniul succesoral”, adică tocmai măsura solicitată pe calea ordonanței președințiale. Conform prevederilor art. 996 alin. 5 Noul cod de procedură civilă, „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond”.
În ce privește urgența, nici această condiție nu este îndeplinită. Chiar dacă pârâta intimată a retras sume de bani din contul defunctului B. P., în cadrul procedurii succesorale pot fi cunoscute sumele existente în cont la momentul decesului titularului contului, pârâta intimată necontestând faptul că deține carduri aferente contului bancar, nici faptul că a retras sume de bani în temeiul testamentului.
Pe lângă acestea, tribunalul constată că în cadrul procedurii succesorale, reclamanta apelantă are posibilitatea ca în temeiul art. 1115 și următoarele Cod civil, să solicite notarului efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral. Potrivit încheierii din data de 28.05.2014, tribunalul reține că, la cererea reclamantei apelante care a solicitat deschiderea procedurii succesorale, în temeiul art. 108 lit. d) din Legea nr. 36/1995 a fost suspendată procedura succesorală.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 Noul Cod de procedură civilă urmează a se respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 453 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, va obliga apelanta, căzută în pretenții prin respingerea apelului, la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta B. R. A. în contradictoriu cu intimata Z. V., împotriva Sentinței civile nr.2958 din 17.06.2014 pronunțată de Judecătoria A..
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2014.
Președinte Judecător
R. M. H. O.
Grefier
M. C.
Red.RM /Thred.MC
4 ex./ 10.09.2014
Se comunică cu:
- apelanta B. R. A. – A. .. 3 .. B .
- intimata Z. V. – cu domiciliul procesual ales în A. . ., la avocat I. B.
Primă instanță – Judecătoria A. - judecător M. C. F.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1106/2014. Tribunalul ARAD | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 734/2014.... → |
|---|
