Contestaţie la executare. Decizia nr. 1268/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1268/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 1268/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1268
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2015
Președinte C. C. A.
JudecătorRamona M.
GrefierLidia K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 5 D. în contradictoriu cu intimata . împotriva sentinței civile nr.3942/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei – avocat P. Slavoica din Baroul T., lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la data de 02.10.2015 prin serviciul registratură reprezentantul apelantei a depus la dosar răspuns la întâmpinare, iar la data de 05.11.2015 reprezentanta intimatei a depus la dosar note de drept și împuternicire avocațială.
Instanța pune în discuție reprezentantei intimatei ce se invocă de fapt, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant sau excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că există diverse argumente pe excepții.
Reprezentanta intimatei învederează că se invocă ambele excepții și solicită admiterea acestor excepții invocate de intimată prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefiind formulat de o persoană juridică cu calitate în proces, iar pe fond ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată că prin sentința civilă nr. 3942 din 21.07.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a respins ca fiind devenită fără obiect contestația la executare formulată de contestatoarea T. T. SRL în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Antifraudă 5 D..
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 2778 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 4980/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._/55/2014, s-a admis contestația exercitată de contestatoare, fiind anulată decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și procesul-verbal de sechestru asiguratoriu emise de intimată în dosarul nr._/2014.
Sentința Judecătoriei A. are caracter executoriu din momentul pronunțării, data de 28.10.2014, conform prevederilor art. 650 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin Decizia nr. 204/18.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. a fost respins apelul organului fiscal, fiind menținută sentința pronunțată în dosarul nr._, iar ulterior contestatoarea a solicitat organului fiscal restituirea garanției, dar până la data înregistrării contestației nu a primit nici un răspuns.
La data de 21.05.2015 organul fiscal a emis decizie de ridicare a măsurilor asiguratorii, iar la data se 05.06.2015 a fost restituită cauțiunea, conform dovezii depusă la fila 32 din dosar.
Prin contestația la executare exercitată s-a solicitat instanței obligarea intimatei la emiterea deciziei de restituire a garanției în sumă de 953.665, 83, constituite prin OP nr. 191/08.10.2014 în vederea ridicării măsurilor asiguratorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr.120/SRES5/27.08.2014 și procesul-verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr. 121/SRES5/29.08.2014, ambele emise în dosarul fiscal nr._/21.08.2014, în baza dispozițiilor art. 172 și urm. Cod procedură fiscală.
Pe parcursul soluționării contestației, intimata a emis decizia de ridicare a măsurilor asiguratorii și a restituit cauțiunea, contestația devenind fără obiect, pe cale de consecință, instanța a respins ca fiind devenită fără obiect contestația la executare formulată de contestatoarea T. T. SRL, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Antifraudă 5 D..
Întrucât intimata a emis decizia după înregistrarea contestației, în baza art. 453 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat intimata să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 2778 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform dovezii depuse la fila 34 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 5 D., solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecată, în suma de 2.778 lei.
În motivarea apelului arată că în conformitate cu actul normativ ce reglementează organizarea și funcționarea instituției, HG nr.520/2013, art. 15 alin. 1 (Secțiunea a 5-a), se menționează că: „În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală”. Prin urmare, calitate procesuală pasivă în ceea ce privește decizia de instituire măsuri asigurătorii are Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în ., sector 5, București.
Apelanta apreciază că, în mod nelegal, instanța a admis cererea contestatoarei de obligare a instituției la plata cheltuielilor de judecată în suma de 2.778 lei, având în vedere că, nu s-a reținut că ar exista vreo culpă procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală care să justifice acordarea cheltuielilor de judecată.
Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a dat dovadă nici de rea credință și nici de un comportament neglijent care să determine instanța, să oblige instituția la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta consideră că, fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții “care cade în pretenții”. Culpa procesuală este cea care trebuie să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată. În speță, nu se poate stabili culpa instituției.
Cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată are caracter accesoriu deorece soluționarea ei intervine doar după rezolvarea capătului principal, iar soluția din cererea principală determină admiterea/respingerea cererii de acordare a cheltuielilor. Însă, indiferent de soluția ce se va pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor, acesta fiind un capăt accesoriu cu care este investită instanța, soluția pe acest capăt de cerere apelanta apreciază că, trebuie să se regăsească în dispozitiv și trebuie în mod firesc să se regăsească în motivarea din considerentele hotărârii. Menționarea faptului că, instituția a emis decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii după introducerea contestației, nu este un argument pentru a admite cererea contestatoarei și a obliga instituția la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în suma de 2.778 lei.
Apelanta critică soluția instanței și prin prisma faptului că aceasta, avea posibilitatea să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 din Codul procedură civilă.
Prevederea mai sus invocată permitea instanței de fond să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Apelanta solicită instanței să observe că, munca îndeplinită de avocat constă în redactarea unei contestații la executare ce cuprinde doar trei file, instanța din primul ciclu procesual nu a cercetat fondul cauzei iar, în prezenta cauză au fost acordate doar două termene de judecată.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă ca, fiind devenită fără obiect, astfel încât cheltuielile de judecată nu se pot admite în intregime, ci proporțional cu culpa procesuală. În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuia să aiba în vedere atât valoarea pricinii cât și proportionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. În acest dosar a fost administrată doar proba cu înscrisuri, aceasta nejustifind cheltuieli suplimentare.
Apelanta mai arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin.1 Cod procedură civilă.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca parte care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicite să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față apelanta arată că nu se încadrează în această categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijența sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina agenției pentru ca să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept invocă Codul de procedură civilă.
Intimata T. T. SRL a depus la dosar întîmpinare prin care a solicitat admiterea excepțiilor și respingerea apelului.
În motivarea apelului arată cu privire la excepția dovezii calității de reprezentant faptul că apelul nu este depus în calitate de reprezentant afirmat (cu dovada corespunzătoare a delegației) respectiv de către o entitate care ar avea dreptul dovedit (și dovada depusă) de a reprezenta președintele ANAF, în baza disp.art.11, al.6,7 din HG 520/2013.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive arată că „apelul” a fost depus de o persoană care nu a respectat niciuna din formele procesuale legale, lipsită de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei arată că din conținutul art.453 Cod procedură civilă, reiese că la fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părții, iar judecătorul cauzei a și explicat în ce privință există culpa intimatei și anume prin faptul că după începerea procesului intimata a emis decizia de ridicare a măsurilor și a restituit cauțiunea (elemente pe care trebuie să o facă fără cerere, din oficiu -situație pentru care va fi obligat de altfel și la despăgubiri), culpa sa fiind foarte clară rezultând printre altele și din faptul că nu a depus, la prima instanță, nici întâmpinare. Mai mult, pe parcursul procesului (și de fapt sub impulsul acestuia) s-a ajuns la emiterea actelor pe care organul trebuia să le emită imediat după întrunirea condițiilor.
Este de observat că se face referire la “cât s-a scris” de către avocat și nu la „ce și cum s-a scris” (deci persoanele în cauză nici măcar nu sunt apte juridic să observe ce s-a scris) deci o apreciere cantitativă și nu calitativă (aceasta cu atât mai mult cu cât se amintește și faptul că au avut loc numai două termene), ținând cont de totala rea credință (și lipsă de cunoștințe juridice) de care se dă dovadă într-un apel în care la p. 4 se face referire la avocat angajat de Banca Comercială și consilier juridic (elemente care nu au nimic cu această cauză).
În apel s-a omis, în mod vădit (deci evident) să se ceară respectarea textului legal, fiindcă acest text legal - art.451 al.2 NCPC indică expres faptul că reducerea onorariului este posibilă numai în situația în care acesta este “vădit disproporționat”, dezechilibrul trebuind să fie evident (în principiu pentru oricine).
Analizând apelul, conform prevederilor art. 476, art. 477 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Cu privire la excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant și lipsei calității procesuale pasive invocate de intimată, tribunalul consideră că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse. Astfel, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 5 D., față de prevederile art. 15 alin. 1 din HG nr.520/2013 („În cadrul Agenției se organizează și funcționează Direcția Generală Antifraudă Fiscală, structură fără personalitate juridică, cu atribuții de prevenire, descoperire și combatere a actelor și faptelor de evaziune fiscală și fraudă fiscală și vamală”) are calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect contestație la executare, aceasta fiind emitentul deciziei de instituire măsuri asigurătorii. În consecință, aceasta are calitate de a declara apel în cauză. De asemenea, prin ordinul emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a făcut și dovada calității de reprezentant pentru persoana ce a semnat apelul.
Cu privire la cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond, tribunalul reține că, față de prevederile art. 453 Cod procedură civilă, la acordarea cheltuielilor de judecată se ține seama de principiul culpei procesuale. În mod corect prima instanță a obligat intimata apelantă să plătească cheltuieli de judecată, reținând culpa procesuală a acesteia, câtă vreme, intimata a emis decizia după înregistrarea contestației la executare, cu toate că anterior, în baza hotărârilor judecătorești definitive și executorii, contestatoarea a solicitat apelantei restituirea garanției, cererea neprimind un răspuns până la data promovării contestației la executare.
Tribunalul reține că a fost obligată apelanta să plătească contestatoarei cheltuieli de judecată în sumă de 2778 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, conform dovezii depuse la fila 34 din dosar, respectiv 1.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.778 lei onorariu avocațial. Cu privire la onorariul de avocat, tribunalul consideră că nu se impunea ca prima instanță să reducă onorariul de avocat, acesta nefiind vădit disproporționat, față de valoarea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, acesta redactând cererea de chemare în judecată, prezentându-se la cele două termene de judecată la instanța de fond.
În ce privește, însă, suma de 1.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, tribunalul reține că, față de soluția dată contestației la executare, aceasta poate fi restituită la cererea petentei, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 80/2013, astfel că nu va fi inclusă în cheltuielile de judecată suportate de apelantă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, se va admite apelul formulat și în consecință: se va schimba în parte sentința apelată în sensul înlăturării obligației apelantei de plată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Se va menține în rest sentința.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Admite apelul declarat de apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 5 D., CUI_ cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimata ., CUI_ cu sediul în A., Calea 6 Vânători, nr. 55C, județ A., împotriva sentinței civile nr.3942/21.07.2015, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. și în consecință dispune:
-Schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul înlăturării obligației apelantei de plată a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Menține în rest sentința.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.RM/Thred.FM/08.12.2015
4ex./2com./
Se comunică cu:
apelanta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă 5 D., cu sediul în București, ., sector 5
intimata ., cu sediul în A., Calea 6 Vânători, nr. 55C, județ A.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – D. L. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1199/2015. Tribunalul ARAD | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1270/2015.... → |
|---|
