Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1270/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1270/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-11-2015 în dosarul nr. 1270/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1270
Ședința publică din data de 09 noiembrie 2015
Președinte C. C. A.
Judecător R. M.
Grefier L. K.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelantul M. A., reprezentat prin primar, împotriva încheierii nr.4198 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria A., în dosarul nr._, având ca obiect investire cu formulă executorie.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – consilier juridic B. L. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta apelantului depune la dosar delegație de reprezentare și chitanța nr._/09.11.2015 în cuantum de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul reține dosarul spre soluționare și acordă cuvântul asupra apelului declarat în cauză.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 23 octombrie 2015 constată că prin încheierea nr. 4198 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil nr._ s-a respins cererea formulată de creditorul M. A. reprezentat prin Primar.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 641 Cod de procedură civilă republicat „Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie”.
Conform art. 632 alin. 2 coroborat cu art. 638 Cod de procedură civilă republicat constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare; încheierile și procesele-verbale întocmite de executorii judecătorești care, potrivit legii constituie titluri executorii; înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege; titlurile executorii notariale emise în condițiile prevăzute de lege; titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Prima instanță a mai reținut că în speță, convenția de plată a cărei investire cu formulă executorie se solicită, constituie un act sub semnătură privată, respectiv o convenție de plată neautentificată. Or, câtă vreme nici o dispoziție legală nu recunoaște caracterul de titlu executoriu al unui înscris sub semnătură privată prima instanță a respins cererea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul M. A., reprezentat prin primar prin care solicită admiterea apelului formulat și pe cale de consecință admiterea cererii formulată de către acesta pentru investirea cu formulă executorie a titlului executoriu constând în convenție de plată nr._/30.07.2010.
În motivare, apelantul arată că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de investire a convenției de plată nr._/30.07.2010, motivat pe faptul că acesta constituie un act sub semnătura privată, respectiv o convenție de plată în formă neautentificată, neconstituind titlu executoriu și că nu sunt întrunite prevederile art. 632 alin. 2 coroborat cu art. 633 și 638 Cod procedură civilă. Ori, în cazul de față, acesta trebuie să urmeze calea dreptului comun în materia procedurilor administrative, care intră sub incidența normelor de procedură speciale prevăzute pentru astfel de conflicte respectiv, Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Iar, în condițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, chiar dacă nu se precizează in terminis, este evident că atât decizia de impunere, cât și angajamentul de plată și convenția de plată constituie titluri executorii ex lege astfel că prezenta cerere formulată de către acesta, se impune a fi admisă.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată că nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În apel, M. A. a invocat art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, conform căruia:
„(1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(3) Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.”
Acest text de lege se află în strânsă legătură cu art. 84 din același act normativ, potrivit căruia răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru: pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează (lit. a), nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit (lit. b) și daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (lit. c).
Critica apelantei este neîntemeiată, în condițiile în care legea procedurală nu se aplică prin analogie. Art. 85 alin. 2^1 din Legea nr. 188/1999 atribuie calitatea de titlu executoriu exclusiv ordinului sau dispoziției de imputare, rămase definitive, iar nu și angajamentului de plată.
O astfel de interpretare rezultă fără dubiu din coroborarea alin. 2^1 (în care precizează că sunt titluri executorii ordinul sau dispoziția de imputare) cu alin. 1 al art. 85. Art. 85 alin. 1 descrie modalitățile de reparare a pagubelor aduse autorității sau instituției publice:
-prin ordin sau dispoziția de imputare în cazul prejudiciilor prev. de art. 84 alin. 1 lit. a și b (pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează, precum și pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit);
-prin angajament de plată în cazul pagubei prev. de art. 84 alin. 1 lit. c (pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile).
Or, din convenția de plată a cărei învestire cu formulă executorie se solicită rezultă că acest înscris sub semnătură privată conține un angajament de plată luat de funcționarul public pentru restituirea indemnizației de dispozitiv încasată nelegal de la autoritatea publică în baza sentinței civile nr. 373/2008 pronunțate de Tribunalul A. (dosar nr._ ). În speță, este vorba despre un prejudiciu ce se încadrează în prevederile art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 pentru a cărui recuperarea trebuie emis un ordin sau o decizie de imputare.
În acest context, apare ca fiind corectă soluția primei instanței, întrucât angajamentul de plată nu este un înscris autentificat (căruia art. 638 alin. 1 pct. 2 și art. 639 C. îi conferă puterea de titlu executoriu) și nici un alt înscris căruia legea să îi acorde calitatea de titlu executoriu, conform prevederilor art. 632 alin. 2 și art. 638 alin. 1 pct. 4 teza a II-a din codul de procedură civilă (C.).
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C., tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul M. A., reprezentat prin primar, cu sediul în A., ., județul A., cod fiscal_, împotriva încheierii nr.4198 din 03.09.2015 pronunțată de Judecătoria A..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.11.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. A. R. M.
Grefier,
L. K.
Red.RM/Thred.LK/19.11.2015
3ex./1com./
Se comunică cu:
apelantul M. A., reprezentat prin primar cu sediul în A., ., județul A.
Prima instanță – Judecătoria A. - Judecător – R. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1268/2015. Tribunalul ARAD | Pretenţii. Decizia nr. 1265/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
